Secretul evoluției unui creier mare ar putea fi în intestin, spun oamenii de știință. Aceștia au descoperit dovezi conform cărora unii dintre cei mai mici locuitori din organismul uman – bacteriile intestinale – ar fi putut juca un rol într-una dintre cele mai mari evoluții ale omenirii: dezvoltarea unui creier mare.
Țesutul cerebral este unul dintre cele mai costisitoare din punct de vedere energetic din organism. Ca urmare, mamiferele cu creierul mai mare au nevoie de mai multă energie pentru a susține creșterea și întreținerea creierului.
Cu toate acestea, nu este clar care sunt exact schimbările biologice care au permis strămoșilor oamenilor să satisfacă nevoile foarte mari de energie pe măsură ce au dezvoltat creiere mai mari.
Un nou studiu al Universității Northwestern indică rolul microbilor intestinali, mici organisme vii din sistemul nostru digestiv, care ajută la descompunerea alimentelor și la producerea de energie.
Echipa de cercetare a conceput un experiment folosind trei specii de primate cu dimensiuni distincte ale creierului în raport cu masa lor corporală: oamenii și maimuțele-veveriță (ambele cu un coeficient relativ mare al encefalului) și macacii, aflați la polul opus, scrie Eurek Alert.
În loc să studieze direct aceste primate, cercetătorii au transferat bacterii intestinale de la fiecare specie în grupuri de șoareci fără germeni – șoareci de laborator crescuți în condiții complet sterile, fără bacterii intestinale proprii.
În cadrul unui experiment de laborator, cercetătorii au implantat în șoareci fără germeni microbi de la cele două specii de primate cu creier mare și de la specia de primată cu creier mic.
Șoarecii cărora li s-au administrat bacterii intestinale provenite de la primatele cu creier mare (oameni și maimuțe veveriță) au prezentat un consum mai mare de alimente, dar o creștere în greutate mai mică, niveluri mai ridicate de glucoză din sânge și o activitate crescută a enzimelor hepatice legate de producerea glucozei.
În schimb, șoarecii care au primit bacterii intestinale de macac au stocat mai multă energie sub formă de grăsime, deși au mâncat mai puțin.
În special, șoarecii care au primit bacterii intestinale umane au prezentat modele distincte, inclusiv cele mai ridicate niveluri de glucoză și cea mai mică creștere în greutate dintre toate grupurile.