O comoară constând în peste 100 de obiecte de podoabă a fost găsită într-o necropolă veche de circa 11.000 de ani de la Boncuklu Tarla, sud-estul Anatoliei. Oamenii de știință de la Universitatea din Ankara sunt de părere că toate obiectele găsite erau folosite ca piercing-uri.
Bijuteriile, create din calcar, obsidian sau pietre de râu, erau plasate, cu precădere, în jurul urechilor și a bărbiei celor înhumați acolo, un indicator al felului în care erau folosite, scrie Newsweek.
Cel mai probabil, bijuteriile, din care 85 sunt complete, erau purtate în urechi și buza inferioară.
A găuri orice fel de zonă, în acea perioadă, cu siguranță era periculos, din cauza infecțiilor ce ar fi putut să apară, a explicat pentru sursa citată arheologul Emma Baysal, de la universitatea menționată.
Analiza craniilor (a urmelor lăsate pe mandibulă sau incisivi, de exemplu) denotă faptul că obiectele găsite erau folosite ca piercinguri, fiind cele mai vechi dovezi în acest sens.
Interesant este faptul că doar scheletele de adulți, atât femei cât și bărbați, purtau urmele unor piercing-uri. Niciun schelet juvenil nu a fost descoperit în asociere cu astfel de obiecte. De aceea, oamenii de știință cred că piercing-ul era nu doar un act estetic, ci și unul de inițiere la maturitate.
Arheologii turci mai cred că aceste tipuri de obiecte decorative puteau trăda apartenența la un anumit grup, iar astfel diferite comunități umane să își arate identitatea.
Obiecte similare unor cercei, rotunjite și nu mai mari de o unghie, au fost deja descoperite în situri neolitice din sud-vestul Asiei, însă niciodată nu s-au găsit dovezi directe că ele ar fi putut fi folosite ca piercing-uri.