Craniul unui monstru marin uriaș a fost extras de pe coasta comitatului britanic Dorset, în sud-vestul Angliei. Fosila aparține unui pliozaur, o reptilă marină feroce care teroriza oceanele acum 150 de milioane de ani. Practic, era prădătorul suprem al oceanelor.
Fosila are 2 metri lungime (doar capul!) și este una dintre cele mai complete exemplare de acest tip descoperită vreodată. Nu mai există niciun alt exemplar în lume care să se fi păstrat la fel de bine, potrivit paleontologului Steve Etches.
„Maxilarul inferior și craniul superior sunt îmbinate așa cum erau și când era în viață. În toată lumea, nu se găsesc aproape niciodată specimene atât de detaliate. Și dacă se găsesc, multe dintre părțile sale lipsesc, în timp ce la acesta, cu toate că este puțin distorsionat, toate oasele sunt prezente”, a declarat el, conform BBC.
Craniul pliozaurului este mai mare decât un om și asta spune totul despre dimensiunile pe care le-ar fi avut acest prădător al adâncurilor. Fălcile au 130 de dinți lungi și ascuțiți, care puteau ucide cu o singură mușcătură.
Pliozaurul era mașina supremă de ucis: cu o lungime totală de 10-12 metri și patru membre puternice pe care le folosea ca pe niște înotătoare cu care se deplasa în mare viteză, era de neînvins.
„Animalul era atât de masiv încât cred că ar fi putut să vâneze practic orice avea ghinionul să se afle în spațiul său”, a spus dr. Andre Rowe de la Universitatea Bristol.
„Nu am nicio îndoială că acesta era un fel de T.rex subacvatic.”
Printre țintele sale se numărau probabil alte reptile precum vărul său cu gâtul lung, plesiozaurul, și ihtiozaurul asemănător delfinului, dar și alți pliozauri mai mici.
Toate adaptările, inclusiv un al treilea ochi
Forța generată de mușchii fălcilor acestui monstru atunci când își mușca prada ajungea undeva în jurul valorii de 33.000 de newtoni. Asta, în condițiile în care cele mai puternice fălci pe care le găsim la animalele din timpurile noastre sunt cele ale crocodilului de apă sărată, care generează forțe de 16.000 de newtoni.
Botul pliozaurului era plin de mici gropițe care s-ar putea să fi fost glandele cu care creatura detecta schimbările de presiune din apă provocate de alte animale pe care putea apoi să le vâneze.
Pe capul pliozaurului se afla o gaură în care s-ar putea să fi fost ochiul său parietal, „al treilea ochi”, care îl ajuta de asemenea să detecteze prada. Șopârlele, broaștele și unii pești din zilele noastre au acest organ.
