Descoperirile unei echipe de cercetători români despre cel mai mare lac care a existat vreodată au câștigat un loc în Cartea Recordurilor.
Este vorba despre o echipa condusă de dr. Dan Palcu, formată din cercetători ai institutului GeoEcoMar și cercetători ai Universității din București, o premieră pentru cele două instituții.
Echipa a descoperit proporțiile imense ale celui mai mare lac din istoria planetei Pământ: Paratethys, se arată într-un comunicat al institutului GeoEcoMar.
Guinness World Records a publicat online un articol dedicat „Celui mai mare lac care a existat vreodată” și, de asemenea, recordul a fost publicat în edițiile tipărite, în peste 40 de limbi.
Acum aproximativ 11 milioane de ani, într-o epocă geologică denumită Miocenul superior, continentul european arăta foarte diferit față de astăzi. Cea mai impresionantă trăsătură a continentului a fost, probabil, Paratethys – un corp de apă care se întindea de la est de munții Alpi până în regiunile care astăzi aparțin Kazahstanului. Dan Palcu și colegii săi au determinat proporțiile mega-lacului într-un studiu publicat în iunie 2021.
La apogeul său, Paratethys se întindea pe o suprafață de aproximativ 2,8 milioane de kilometri pătrați și conținea peste 1,8 milioane de kilometri cubi de apă salmastră (apă dulce combinată cu apă sărată în diferite proporții). Asta înseamnă de peste zece ori mai mult decât volumul combinat al tuturor lacurilor de apă dulce și sărată actuale.
Lacul a acoperit România
„Pentru mult timp, s-a crezut că aici a fost o mare preistorică, Marea Sarmatică. Acum avem dovezi clare că pentru aproximativ cinci milioane de ani, această mare a devenit un lac – izolat de ocean și plin de animale nemaiîntâlnite în alte locuri de pe glob.
Lacul a acoperit mare parte din teritoriul României, în afară de zonele muntoase, și a lăsat în urmă mărturii spectaculoase, precum nisipurile cu trovanți din Subcarpații Buzăului și Oltenia de sub munte, calcarele din zona Istrița care acum 10 milioane de ani erau plaje tropicale, și falezele roșiatice din Dobrogea de Sud, unde ciclurile de umplere și desecare ale lacului se reflectă în alternanțele albicios-roșiatice ale rocilor”, transmite Dan Palcu.
Mega-lacul Paratethys a fost caracterizat de o faună locală unică. Dan Palcu și colegii săi au dezvăluit istoria tumultuoasă a Paratethys, marcată de multiple crize hidrologice și perioade de uscare.
În timpul celei mai severe crize, mega-lacul a pierdut mai mult de două treimi din suprafață și o treime din volum, nivelul apei scăzând cu până la 250 de metri. Acest lucru a avut un impact devastator pentru faună și multe specii au dispărut, inclusiv Cetotherium riabinini – cea mai mică balenă găsită.
Cum a fost deslușită istoria megalacului
Pentru a desluși istoria megalacului, cercetătorii au folosit o tehnică numită magnetostratigrafie – folosind înregistrarea inversărilor de polaritate ale câmpului magnetic terestru din roci ca instrument de datare.
Pentru a determina dimensiunea și volumul megalacului Paratethys, cercetătorii au recurs la reconstrucții paleogeografice digitale. Contribuțiile lor au fost, astfel, esențiale la această poveste fascinantă condusă de dr. Dan Palcu, se arată în comunicat.
Dr. Palcu subliniază semnificația profundă a cercetării lor: „Investigațiile noastre depășesc simpla curiozitate. Ele dezvăluie un ecosistem care a răspuns dramatic la fluctuații climatice. Explorând cataclismele pe care le-a îndurat acest mega-lac antic, ca urmare a schimbărilor climatice, obținem informații neprețuite. Cu ajutorul lor, se pot elucida potențiale crize ecologice declanșate de schimbările climatice pe care planeta noastră le suferă în prezent. Totodată, cercetările noastre aduc clarificări despre stabilitatea bazinelor cu ape toxice, precum Marea Neagră”.
El explică faptul că Marea Neagră modernă oglindește multe caracteristici de mediu ale anticului Paratethys. În mare parte lipsit de oxigenul care susține viața, adâncul Mării Negre adăpostește ape bogate în hidrogen sulfurat – un gaz toxic, dăunător atât pentru oameni, cât și pentru majoritatea speciilor de animale.
Mai mult, sedimentele Mării Negre conțin metan „înghețat”, un gaz cu efect de seră, excepțional de puternic, care ar putea fi eliberat în atmosferă ca răspuns la încălzirea globală, declanșând, astfel, catastrofe de mediu.