Mereu cu gândul la bani ușor de colectat, politicienii care vor eliminarea scutirii de impozit pentru IT-iști nu vorbesc aproape deloc despre cât ar câștiga statul dacă – în loc să retragă singurul sprijin fiscal al industriei – ar găsi o cale să o promoveze.
Într-un interviu video acordat Spotmedia.ro, președintele Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii (ANIS) Mihai Matei și vicepreședintele ANIS, Alexandru Lăpușan, au explicat pe larg, prin altele:
- ce impact ar avea asupra economiei românești eliminarea scutirii de la plata impozitului pe venit pentru IT-iști
- cum poate încasa Guvernul mai mulți bani, fără să pericliteze dezvoltarea companiilor de tehnologie
- de ce România - în ciuda scutirii de impozit pe venit - este astăzi mai puțin atractivă față de Polonia sau Bulgaria pentru investitorii în IT
- cum reușesc alte state din Europa Centrală și de Est să sprijine dezvoltarea sectorului IT și ce riscă România, dacă se complace în situația de azi
- cum ar putea arăta IT-ul românesc peste 10 ani, dacă statul îi va încuraja dezvoltarea.
Puteți afla toate detaliile pe larg urmărind interviul video:
În continuare, vă prezentăm contextul în care s-a vehiculat eliminarea sprijinului fiscal pentru angajații din IT și câteva dintre principalele declarații pe care cei doi lideri ai ANIS le-au făcut pentru Spotmedia.ro.
Când a apărut scutirea de impozit pe venit pentru IT-iști
La începutul anilor 2000, Guvernul României – condus pe atunci de Adrian Năstase – a introdus o facilitate fiscală menită să sprijine dezvoltarea IT-ului românesc.
Mai exact, Executivul i-a scutit pe IT-iști de plata impozitului pe venit, în cuantum de 10% din salariu.
Măsură respectivă a fost de folos pentru industria de profil. Scutirea a permis, printre altele, înființarea și supraviețuirea - în primii ani de activitate - a unor start-up-uri care, între timp, au crescut și au angajat alți IT-iști. Au făcut afaceri și au achitat la buget taxe și impozite.
Periodic, o dată la câțiva ani, parte dintre politicieni susțin că nu e corect să fie scutiți de plata impozitului doar IT-iștii (alături de cercetători și angajații din construcții - n.red.).
Spre exemplu, în urmă cu nici două luni - pe vremea când era încă ministru de Finanțe - Dan Vîlceanu (PNL) a declarat că ia în calcul eliminarea facilității fiscale de care IT-știi beneficiază deja de peste un deceniu și jumătate.
Între timp, Vîlceanu a părăsit Ministerul Finanțelor și a ajuns ministru la Fonduri Europene. Iar noul ministru propus pentru portofoliul Digitalizării, Florin Roman (tot liberal), a precizat la audierile din Parlament că - spre deosebire de colegul său de partid - vrea menținerea scutirii de impozit pentru IT-iști.
Asta nu înseamnă, însă, că ideea eliminării acestei facilități pentru angajații din IT a dispărut și că ea nu va fi readusă în discuție, mai ales în momente în care Guvernul va avea mare nevoie de bani.
Problema - susțin reprezentanții industriei IT - este că eliminarea facilității fiscale riscă să facă mult mai mult rău decât bine. În plus, în timp ce reiau această temă, politicienii ignoră o serie de probleme grave ale industriei dintre care unele limitează inclusiv încasările statului.
Consecințele eliminării scutirii de impozit pentru IT-iști: Dacă nu ne recunoaștem industriile strategice, semănăm cu Libia post-Gadaffi
„Mesajul cheie este că industria noastră este una strategică (…)
Acum 10-12 ani, am fost în Libia, imediat după căderea lui Gadaffi. Oamenii erau destul de revoltați (…) Șoferul nostru spunea «Uite, am început să plătesc de două ori, de trei ori prețul pentru benzină»
Am zis ok, dar, totuși, de ce se întâmplă asta? Sunteți o țară bogată, aveți petrol...
De fapt, Libia nu își rafina petrolul. Erau acolo niște platforme petroliere în ape internaționale. Alte țări cumpărau petrol, îl rafinau și le dădeau libienilor înapoi benzină.
În cazul nostru, al industiei IT, resursa nu e petrolul, ci sunt oamenii (angajații – n.red.).
Dacă România nu are grijă să își conserve această resursă în viitor, o să ajungem în situația Libiei, care exporta petrol și importa benzină”, spune președintele ANIS, Mihai Matei.
Cât și cum ajută sprijinul fiscal. Ce mesaj ar transmite România dacă-l elimină
„La prima vedere, poți să spui: a fost o măsură (scutirea de impozit pe venit - n.red.), a ajutat sectorul să pornească. Dar nu mai e nevoie de acest beneficiu.
Însă munca în IT are un specific deosebit. Se poate reloca foarte, foarte ușor. De la același birou din același dormitor din București sau dintr-o altă țară, poți lucra pentru orice companie de oriunde. Când? De mâine. Într-o oră poți face (schimbarea -n.red.) asta (…)
Haideți să ne uităm la o companie care are nevoie de programatori, într-o piață în care e foarte dificil să recrutezi. Și se uită să vadă unde poate dezvolta afacerea. Să facă o echipă de programatori în România sau în Polonia?
Programatorul se va uita la cât de ușor poate să se angajeze și la costul muncii.
În momentul de față, cu această singură măsură fiscală de care beneficiem, noi suntem peste costul muncii din Polonia. De ce? Pentru că ei au mai multe măsuri de sprijin și facilități fiscale pe care, dacă le cumulăm, dau un cost al muncii mai bun decât la noi.
Cu alte cuvinte, noi nu suntem competitivi pe plan regional, în acest moment.
Și pe acest fundal – în condițiile în care în Polonia, dar și în Bulgaria sau Republica Moldova găsești programatori mai ieftini – întrebarea este: de ce o companie locală sau străină și-ar angaja programatori români, care sunt mai scumpi?
Nu trebuie să comparăm corectitudinea unei facilități între o industrie sau alta pentru că aici (în IT - n.red.) competitivitatea este globală”, a explicat Alexandru Lăpușan pentru Spotmedia.ro.
Președintele ANIS, Mihai Matei, spune că facilitățile fiscale au și rolul de a câștiga încrederea investitorilor. Iar eliminarea lor ar trimite un mesaj greșit.
„Decizia de a investi într-o zonă geografică sau alta are și o componentă de încredere, de mesaj.
Din punctul meu de vedere, aceste facilități nu au doar un rol fiscal. Prin intermediul lor – și al altor facilități potențiale – România transmite că este o țară care încurajează investițiile în tehnologie.
Asta e o piața globală. Dacă vrem să jucăm pe piața asta și dacă România înțelege că asta e o industrie strategică, atunci trebuie să transmită un mesaj coerent la nivel internațional”, a precizat Mihai Matei.
Câți bani ar putea încasa statul dacă elimină facilitatea pentru industria IT
„Ar putea să pară că angajații din IT nu plătesc deloc taxe. Ceea ce este fals. Doar impozitul pe venit nu-l plătesc. Spre exemplu, fără nicio facilitate, la un salariu net de 1.000 de euro, angajatorul mai plătește taxe de 750 de euro. Cu facilitatea de scutire a plății impozitului pe venit, angajatorul plătește, pentru acel salariu, taxe de circa 570 de euro”, a explicat Mihai Matei.
Președintele ANIS spune că suma totală pe care statul ar putea-o încasa, dacă elimină scutirea de impozit pe venit la cei circa 103.000 de IT-iști, se ridică la circa 1,7 miliarde de lei.
Problema - susține Mihai Matei - este că s-ar putea ca Guvernul să nu reușească să încaseze toți acești bani, din cauză că parte dintre companii ar fi tentate să ocolească plata.
Cum fac pagubă firmele care își camuflează activitatea ca să scape de taxe
Potrivit vicepreședintelui ANIS, Alexandru Lăpușan, deja există firme care își divizează activitatea și își trec salariații pe PFA-uri și microîntreprinderi, ca să plătească taxe mai mici la stat decât ar fi nevoite să achită o companie cu mulți angajați.
„Numărul de PFA-uri din IT a crescut de 3 ori, din 2010 până în 2019. În zona microîntreprinderilor, creșterea este similară (…) Iar ca rezultat net (financiar - n.red.) al întreprinderilor care au între 1 și 9 angajați, creșterea este de 1.000%. Putem vedea că se duce foarte mult din munca din IT în această zonă de microînreprinderi și PFA (care plătesc taxe mult mai mici la stat - n.red.).
Sunt companii care au divizii specializate pentru a organiza oamenii în acest sens, iar reacția statului este inexistentă.
Controalele ANAF sunt inexistente de ani de zile. Iar companiile care au 100.000 de scutiți de impozitul pe venit sunt, de fapt, cele care țin această muncă la alb și au un comportament fiscal corect.
Nu vorbim aici despre programatori care vor să lucreze ca PFA pentru companii din țară sau din străinătate, ci despre companii care aleg această metodă pentru a evita taxele mai mari”, a explicat Alexandru Lăpușan.
În mod normal, dacă ar reuși să controleze acest fenomen, Guvernul ar putea încasa parte din banii care-i sunt necesari și fără să mai apeleze la eliminarea facilității fiscale pe care o acordă industriei IT.
”În aceste condiții, haideți să ne uităm unde e problema, de fapt. Prin eliminarea facilităților, penalizați ar fi exact cei care muncesc la vedere și plătesc toate salariile corect”, spune și Mihai Matei.
Exodul IT-iștilor. Deși școlim mulți, avem prea puțini
Ediția din 2021 a Indexului Economiei și Societății Digitale (DESI) - pe care îl întocmește Comisia Europeană (CE) - consemnează că, „deși această țară are un număr mare de absolvenți din domeniul Tehnologiei Informațiilor și Comunicațiilor, situându-se pe locul 4 (în UE, dintre cele 27 de state membre - n.red.), deficitul de specialiști limitează capacitatea țării de a inova și de a profita de avantajele transformării digitale".
”Un aspect ține de brain drain (exodul specialiștilor -n.red.). Sunt absolvenți - și în special cei de top – care emigrează. Și nu avem nicio măsură de brain gain (atragere de specialiști – n.red.) care să mențină echilibrul.
Spre exemplu, nu avem o politică activă de a recruta oameni din alte țări.
Imaginea mea este cea a unui război care se duce pe această resursă critică reprezentată de oameni.
Iar în acest război, noi suntem o victimă naivă. Nouă ni se pare că stăm așa și din sporul natural o să apară specialiști. Asta în condițiile în care avem probleme cu sporul natural, avem probleme cu natalitatea și așa mai departe.
N-o să vină nicio minune de nicăieri. Fără o atitudine mai agresivă pe piața internațională a muncii, o să avem, în continuare, brain drain fără brain gain”, e de părere Mihai Matei.
Unde sunt specialiștii cu care să facem reformele din PNRR?
„Evident că trebuie să avem o masă critică de specialiști care să poată implementa soluțiile.
Dacă ne uităm în plan local, o să numărăm câteva companii care încă mai lucrează pentru sectorul public. Iar asta se vede în cifrele industriei (…)
Veniturile industriei sunt preponderent – în proporție de 75-80% - din exporturi. Cu alte cuvinte, companii care lucrează în piața publică locală sunt puține.
De ce se întâmplă chestia asta e important. O să dau din nou exemplul discuției cu un amic cu o companie mai mare decât a mea – cu 300-400 de angajați – care mi-a spus că nu mai vrea să treacă prin coșmarul participării la licitații publice.
În setup-ul actual, am mari dubii cu privire la proiectele din PNRR (din punct de vedere al capacității de implementare cu resurse autohtone – n.red.).
Și pe lângă ce am spus deja despre specialiști, avem o problemă uriașă cu legea achizițiilor publice”, spune Mihai Matei.
Și explică. „Ne uităm în fiecare an și la oportunitățile din domeniul public. Ca o companie românească, trebuie să construiești ceva și în țara ta. Și din 10 caiete de sarcini, să spunem că unul ar fi de interes (…).
Pentru că după ce intri în detalii, să începi să vezi în fiecare cerințe pe care eu le numesc «bască roz». Ți se cere să ai „bască roz” (să îndeplinești anumite criterii irelevante pentru proiectul licitat, dar prin care se poate reduce numărul firmelor care au șanse să câștige - n.red.)”.
Alexandru Lăpușan susține că, de regulă, participarea la licitații organizate de instituțiile de stat din România e „un sport” la care multe companii au renunțat deja.
„Când licitațiile impun un preț pe zi sau pe oră mult sub cel al pieței și totuși sunt firme care depun oferte și câștigă, te întrebi cum pot derula și face profit pe acele contracte. Sunt mai puține ore lucrate sau ceva se întâmplă acolo.
Dar statul e foarte mulțumit și nu-și pune nicio problemă (…)
Un criteriu unic de selecție al funcționarului român este patalamaua. Printr-o certificare pe care o ceri, ai grijă (ca organizator al licitației – n.red.) să îți îngustezi foarte bine zona de firme care pot participa acolo.
Și-atunci acest sport (al participării la licitațiile publice din România – n.red.) este asumat de destul de puține companii. Iar cele cu o conduită corectă preferă să lucreze cu mediul privat din alte țări. Și chiar cu mediul public din alte țări, pentru că acolo au știut să organizeze licitațiile”, explică Alexandru Lăpușan.
IT-ul românesc, în următorii 10 ani: Creăm ceva fabulos sau devenim o colonie mediocră care importă tehnologie?
„În 10 ani de acum, IT-ul ar putea ajunge ușor la 10-15% doar din componetele directe. Am avea șansa să creăm un hub de tehnologie în sudul și estul Europei. Avem încă șansa asta. Trebuie să nu o pierdem.
Avem șansa să repatriem forța de muncă înalt calificată pe care am pierdut-o și pe care o pierdem zi de zi către Europa de Vest, SUA și Canada.
Am vedea poate rezultate mai bune în DESI și testele PISA (...)
Am vedea companii de IT numeroase de succes. Listate chiar la bursă, de ce nu? Și poate și companii care sunt evaluate la cel puțin 1 miliard de dolari. Altfel o să ne lăudăm, în continuare, cu același unic unicorn pe care l-a produs România în ultimii 10 ani”, spune Alexandru Lăpușan.
„E un secol al tehnologiei (…) Mă uit cu admirație la ce se întâmplă acum în Israel pe zona de tehnologie. E fabulos ce se întâmplă acolo, în eco-sistemul de start-up-uri! Am putea fi un mic Israel în estul și centrul Europei.
Dar trebuie să se întâmple niște lucruri. Dacă nu vom face lucrurile astea, atunci vom avea un statut de colonie mediocră, care importă tehnologie”, conchide Mihai Matei.