Ministerul rus de Externe a anunțat luni că de vineri, de când liderii separatiști au ordonat evacuarea civililor din Donbass, peste 60.000 de oameni au trecut granița în Rusia.
Este o mișcare despre care liderii occidentali spun că ar fi regizată ca să susțină acuzațiile de genocid aduse de Vladimir Putin guvernului de la Kiev și să ofere un pretext de a declanșa invazia, ce pare tot mai iminentă.
Dacă Moscova ar face pasul final, unul dintre primele orașe ucrainene care ar fi lovite e micuțul New York, situat chiar la granița cu Donețk.
A fost fondat de coloniști germani în 1846, așezarea primind numele metropolei americane. Sovieticii i-au schimbat numele după 1950 în Novhorodske, dar anul trecut cetățenii au ales să revină la denumirea originală.
În urmă cu un an, aici locuiau în jur de 10.000 de persoane. Este însă la doar câteva sute de metri de linia de separare cu Donbassul, așa că este țintă ușoară pentru mortierele separatiștilor din localitatea vecină, Horlivka.
Jurnaliștii de la CNN au mers în New York-ul ucrainean pentru a vedea cum se vede amenințarea rusă din prima linie. Americanii povestesc că doar într-o oră, cât au stat acolo, au auzit cel puțin 8 explozii. Însă new yorkezii ucraineni par să se fi obișnuit destul de mult și privesc posibilitatea invaziei rusești cu un amestec de anxietate și apatie.
Unii se gândesc să plece, dar alții aleg să rămână, orice ar fi, chiar dacă în jur multe clădiri au fost transformate deja în moloz. Oamenii vând în zonele distruse, evident, nu pentru că cineva ar vrea să stea într-o zonă de conflict, ci pentru cărămizi și alte materiale de construcție.
O casă pe Slovianskaia, strada principală din New York, se vinde cu doar 2.000 de grivne ucrainene, adică puțin peste 300 de lei.
Jurnaliștii de la CNN au stat de vorbă cu Liudmila Ponomarenko, o tânără mamă ce își scosese în weekend fiica de trei ani la plimbare.
”Acum nu înțelege ce sunt sunetele care se aud. Dar foarte curând va înțelege, are deja trei ani. Așa că ne gândim dacă să ne mutăm sau nu. Pentru noi asta (sunetele de bombe - n.red.) a devenit ceva normal, dar tot este înfricoșător”, a declarat femeia, care îi spune copilei că ce se aude în depărtare sunt doar tunete.
Locul de joacă al micuței Lilia este înconjurat de molozul unei case bombardate.
Tatăl Liliei, Andrei Ponomarenko, este salvator în cadrul serviciului de urgență, așa că a văzut multe atrocități în ultimii 8 ani.
”Fac tot ce pot să asigur traiul familiei mele, dar nu pot schimba realitatea. Nu este stabilitate în țară”, spune bărbatul.
Însă nu toți se gândesc să plece și nici nu cred că Rusia va invada Ucraina.
”Camarazi, dacă voiau să ne invadeze, o făceau. Dar nu o să facă asta. Și știți de ce? Pentru că au simțul realității”, spune Serghei Pedik, un electrician a cărui casă încă poartă urmele unui obuz lansat de separatiști acum câțiva ani.
Printre fiarele din curtea sa a organizat o grădină de zarzavaturi și are și vreo 10 găini, așa că spune că oricât de mult s-ar înrăutăți situația, el și soția sa nu pleacă.
”Nu ne părăsim pământul strămoșesc. Patria mamă e patria mamă”, spune bărbatul.
Condițiile sunt unele la limită. Apa curentă curge doar două ore pe zi, dimineața. În rest, oamenii își cară apa de la o fântână, cu găleata. Dar în special cei bătrâni nu vor să plece.
”Ne-am obișnuit cu bombele. Înainte ne ascundeam în beci, acum nu o mai facem. Doar stăm și așteptăm. Orice e scris să se întâmple se va întâmpla”, a declarat Valentina, o bătrână pe care jurnaliștii americani au surprins-o stând în curte, în timp ce privea casele lăsate în urmă de foștii ei vecini care au fugit din calea războiului.