Kievul și guvernele occidentale neagă că ei există. Dar sabotorii ucraineni susțin că lovesc Rusia pe teritoriul ei și că o fac chiar cu ajutorul rușilor.
În cel mai rău scenariu, Taraș (23 de ani), Vladislav (21 de ani) și comandantul lor, Olexei, în vârstă de 39 de ani, știu că guvernul Ucrainei va nega orice legătură cu ei. Iar guvernele vestice au emoții din cauza lor.
Ei sunt membrii batalionului Bratstvo, un grup de voluntari al forțelor speciale ucrainene care luptă împotriva lui Putin dincolo de frontierele Ucrainei, în inima Rusiei. Sarcinile lor constau în răpirea unor oficiali ruși, distrugerea elementelor importante din infrastructura militară și doborârea avioanelor inamice pe teritoriul Rusiei, scrie The Guardian.
Pare ciudat ca o unitate secretă să-și dezvăluie povestea, dar ei nu-și ascund scopul, dimpotrivă. Prin tot ceea ce fac, transmit un singur mesaj: "E foarte ușpr să trecem granița Rusiei", spune Vladisvlav, zâmbind.
Din cauza statutului neoficial, relatările lor nu au putut fi verificate independent, însă ziarul britanic le consideră convingătoare și credibile.
Frăția care aduce lupta în inima Rusiei
Voluntarii din Bratstvo, termenul ucrainean pentru "frăție", au un statut ciudat. Tehnic vorbind, sunt independenți de armata ucraineană, dar operează umăr la umăr cu forțele militare ale Kievului.
Olexei spune că e din serviciile secrete, dar batalionul recrutează îndeosebi civili sau îi selectează pe cei mai buni din alte grupuri de voluntari. Înțelege de ce activitatea lor trebuie să rămână separată de cea a armatei, deși raționamentul este, totuși, greu de acceptat pentru toți.
Bratstvo operează într-un context sensibil. Cancelariile occidentale au emoții din cauza capacității Ucrainei de a lovi Rusia din teritoriul rus. Și din această cauză, Germania a acceptat cu greu să trimită Kievului tancurile Leopard, iar Washingtonul și alte capitale au refuzat să trimită avioane F-16. Anxietatea Occidentului este legată și de amenințarea Krelminului că va folosi armele nucleare dacă existența Rusiei va fi amenințată.
"Se pare că rușii pot merge pe teritoriul ucrainean, dar ucrainenii nu pot merge în Rusia", spune Olexei. Obiectivul voluntarilor din batalionul Bratstvo este să demonstreze că această idee e falsă. Este vital ca înaltul comandament rus să simtă focul luptei pe teren propriu, insistă ei.
Micile grupuri operative, adesea formate doar din patru sau cinci oameni, caută rutele sigure spre Rusia, analizând deplasările animalelor sălbatice sau urmând sfaturile celor care făceau contrabandă înainte de război.
Cel mai tânăr dintre cei trei, Taraș, s-a întors de două săptămâni dintr-o operațiune "simplă". "Grupul nostru trebuia să ducă o anumită cantitate de explozibili pe teritoriul Rusiei și să-l lase într-un loc anume. Nu știu pentru ce erau explozibilii. Dar știu sigur că unii oameni din Rusia sunt pregătiți să-i ajute pe ucraineni", spune el.
Însă cea mai importantă misiune la care a luat parte a avut loc în urmă cu o lună și jumătate. "Am avut sarcina de a distruge un elicopter rusesc care transporta oficiali de rang înalt ai Ministerului Afacerilor Interne", povestește el. "Prima oară, vremea rea a împiedicat raza laser să țintească precis obiectivul. În plus, am avut probleme interne în grup, certuri, așa că am intrat pe teritoriul rus, dar ne-am întors, am Ținut cont de greșelile noastre și după o săptămână am făcut o a doua tentativă", continuă el.
Echipa de cinci oameni a pornit la 7:00 dimineața, strecurându-se prin păduri și câmpii în teritoriul rus. "Am mers toată ziua. Apoi am petrecut noaptea la locul stabilit și la 9:00 dimineața am auzit elicopterul. Aveam o dronă mică de recunoaștere și ne-a confirmat că era același elicopter. Am tras cu un sistem portabil antiaerian spre elicopter de la o distanță de patru kilometri, n-am văzut lovitura fiindcă eram prea departe, dar am auzit explozia. Pe urmă am părăsit repede poziția. Ne-am întors de două ori mai repede", povestește Taraș.
Dacă oficialii din elicopter au murit sau nu, pe Taraș nu-l interesează - pentru el a fost o misiune de succes, fiindcă îndeplinește obiectivul central al batalionului: "Am arătat că putem intra în teritoriul Rusiei și le-am arătat rușilor că ucrainenii pot acționa."
"După ce rușii descoperă că sabotorii acționează pe teritoriul lor, trebuie să mute multe trupe pentru a-i găsi. E foarte demoralizant pentru inamic. Elicopterul era pentru conducerea rusă. Iar faptul că sabotorii ucraineni trag în comandanții ruși este deja o problemă sensibilă pentru ruși. Asta-i face nervoși pe comandanții ruși", adaugă Taraș.
Ultima operațiune în Rusia la care Vladislav a luat parte s-a desfășurat acum o lună în regiunea din jurul orașului Belgorod, unde în ultimele luni au avut loc mai multe explozii la depozite de muniție.
Vladislav și oamenii lui au avut sarcina de a captura sau ucide unul dintre ofițerii de rang înalt din FSB. "Lucra aproape de granița cu Ucraina, dar pe teritoriul Rusiei. Am făcut rost de traseul mașinii acestui ofițer rus și am decis să organizăm o ambuscadă", povestește el.
Au stat la pândă ore în șir, dar mașina n-a trecut și au fost nevoiți să renunțe. Trebuiau să se întoarcă în Ucraina, dar au avut de înfruntat provocarea de a trece de forțele ruse de la graniță. "Am dat de un post al grănicerilor ruși. Am început lupta, eram patru la patru. Am omorât trei ruși și am rănit unul. L-am prins, l-am dus pe teritoriul ucrainean și l-am predat militarilor ucraineni."
Ultima misiune, un vis retezat de ruși
Dar nu întotdeauna merge totul conform planului. În ziua de Crăciun, patru colegi - Iuri Horoveț (34 de ani), Maxim Mihailov (32 de ani), Taraș Karpiuk (39 de ani) și debutanul misiunii, Bohdan Liagov (19 ani), au fost uciși în Rusia, la 12,5 kilometri de frontiera cu Ucraina, în regiunea Briansk.
Olexei a aflat nenorocirea când a văzut poze cu colegii lui zăcând morți în zăpadă pe canalele rusești de Telegram, pe 26 decembrie. Agenția de presă rusă RIA Novosti a relatat că bărbații aveau "pistoale-mitralieră SIG Sauer, mijloace de comunicație și de navigație și patru bombe cu o capacitate echivalentă cu aproximativ 40 de kilograme de TNT". FSB a anunțat că plănuiau acte teroriste și de sabotaj. "Erau cei mai buni luptători ai noștri", spune Olexei.
Cum au fost uciși rămâne neclar. Cadavrele lor nu au fost recuperate. Cei trei membri mai în vârstă ai grupului erau campioni la expediții și veterani în asemenea activități, având la activ, printre altele, misiuni de recunoaștere în regiunea ocupată Cernobîl.
"Ghidul i-a dus la o anumită distanță de granița Ucrainei, în teritoriul Rusiei, și i-a lăsat acolo. Eram foarte liniștiți și siguri că vor fi bine. Nu știam detaliile, dar bănuim că au intrat din greșeală în a doua linie a apărării ruse. Iar rușii au pus mine în pământ", explică Vladislav.
Membrii echipei au fost filmați când se pregăteau să plece în ultima misiune, în timp ce-și puneau uniformele de camuflaj de zăpadă și își verificau armele. "I-am întrebat 'Cum vă simțiți?'. Și Iuri a răspuns: 'Ăsta e visul meu. Fac operațiunea la care am visat toată viața'. Toți acești oameni erau foarte deștepți și foarte motivați", spune el.
"Nu aruncăm Kremlinul în aer"
Acest episod trist a fost o reamintire dură a riscurilor pe care ți le asumi. Întrebat dacă părinții lor știu cu ce se ocupă, cei doi tineri din echipă încep să râdă cu zgomot. "Părinții știu doar că sunt la război", spune Vladislav.
"Trebuie să înțelegeți că atunci când ne planificăm operațiunile foarte puțini oameni află. Informațiile despre operațiune pot ajunge la inamic. Soldații din apropiere pot spune ceva camarazilor, iar rușii pot să afle. E mai bine pentru părinții noștri să nu știe ce facem noi", explică el.
"Operațiunile noastre sunt, de fapt, de două ori mai sigure decât cele desfășurate de forțele armate ucrainene. Se pare că e o treabă foarte periculoasă, dar suntem foarte serios pregătiți pentru ea", adaugă Taraș.
Membrii batalionului Bratstvo sunt conștienți de importanța rolului lor, chiar dacă acesta este negat la Kiev și dezaprobat de capitalele vestice. Taraș spune că occidentalii nu trebuie să se aștepte ca ei să arunce în aer Kremlinul, "deocamdată nu-i cazul".
"Părerea mea e că trebuie să începi cu sarcinile mici și pe urmă să treci la cele mai complexe. Un prieten mi-a zis: 'Ca să distrugi o bază militară, trebuie să distrugi mai întâi cușca câinilor'", conchide Taraș.