România stă dramatic în caz de război. Avem de 10 ori mai puține adăposturi ca Finlanda. Doar 3% din populație are loc. Situație critică în Capitală și jumătate de țară

Puţin peste 600.000 de persoane pot fi adăpostite în zone speciale pentru protecţia civilă în caz de război. Adăposturile civile sunt nu doar puţine, ci şi insalubre, iar Curtea de Conturi recomandă autorităţilor să ia măsuri.

Curtea de Conturi a realizat recent un audit referitor la situația adăposturilor civile care pot fi utilizate pentru protecţia populaţiei în situaţie de conflict armat. Instituția constată că acestea au rămas la nivelul anului 1970, sunt puţine și insalubre.

• Țara care nu se află „în război, dar nici în pace" își modernizează buncărele antiatomice
• Polonia își întărește apărarea: Armata cheamă 100.000 de voluntari la instrucție, Guvernul cere adăposturi obligatorii

Suntem depășiți net la acest capital și de țări cu populații mult mai mici, precum Finlanda și Elveția, arată documentul publicat joi.

Principalele concluzii ale auditului realizat de Curtea de Conturi asupra situației adăposturilor civile:

• Multe adăposturi sunt insalubre, impracticabile sau transformate de proprietari în depozite, în timp ce altele au suferit modificări, astfel încât spaţiile respective nu mai corespund normativelor de adăpostire.

• În România, capacitatea de adăpostire a populaţiei în caz de atac aerian este de 3,21% (611.922 persoane) în adăposturi special construite, respectiv de 5,19% (989.507 persoane), dacă luăm în considerare şi alte spaţii de adăpostire identificate (spaţii de la metrou, parcări, pasaje şi galerii subterane, tuneluri etc.), raportat la totalul populaţiei rezidente (19.053.815 persoane).

• Din totalul de 5.072 de adăposturi de protecţie civilă, publice şi private, jumătate, mai exact 2.543, sunt neoperaţionale (50,14%). Fondul de adăpostire este vechi, 73% din adăposturi, adică 3.711, fiind construite înainte de anul 1990.

• Numărul adăposturilor destinate protecţiei populaţiei civile din România în caz de război a scăzut cu peste 31% într-un deceniu. Costul operaţionalizării acestora este estimat la 278 milioane de lei.

• În Bucureşti doar 1 din 3 adăposturi este operativ, iar în 19 judeţe mai mult de jumătate dintre adăposturile de protecţie civilă existente nu pot fi folosite.

Harababură în listele cu adăposturi în caz de atac sau dezastru: s-a dărâmat clădirea de 8 luni, dar e încă pe lista refugiilor viabile

• În 2013 existau 7.424 de adăposturi, iar la finalul anului 2023 numărul acestora ajunsese la 5.072. Dintre acestea, 3.711 adăposturi au fost construite anterior anului 1990, ceea ce înseamnă că 73% din adăposturile de protecţie civilă au peste 35 de ani vechime.

• Din cele 3.181 de localităţi din România, doar 319 au adăposturi de protecţie civilă, dintre acestea 183 fiind municipii şi oraşe, iar restul – comune.

• Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) este instituţia abilitată să verifice atât fondul de adăpostire existent, cât şi adăposturile care se construiesc, în baza avizelor aprobate şi a autorizaţiilor de construcţie emise.

• Amenzile pentru nemenţinerea adăposturilor publice de protecţie civilă în stare bună de utilizare sunt cuprinse între 1.000 şi 2.000 de lei. Reprezentanţii ISU au remarcat, la controalele desfăşurate, că aplicarea amenzilor nu constituie un instrument coercitiv destul de puternic pentru ca dezvoltatorii imobiliari care au în sarcină construcţia de noi adăposturi să respecte legislaţia.

• România are de zece ori mai puţine adăposturi decât Finlanda, ţară cu o populaţie estimată la 5,58 milioane de locuitori. Finlanda are 50.000 de adăposturi, cu o capacitate de 4,8 milioane de persoane, ceea ce reprezintă peste 87% din populaţia totală.

• Un alt exemplu prezentat în raport este Elveția, țară neutră, unde încă din anul 1960 a existat obligativitatea construirii de adăposturi pentru război . Elveția asigură acum o protecţie de peste 100% locuitorilor săi, prin cele 9 milioane de locuri disponibile la o populaţie totală de 8,85 milioane persoane.

• În România, normele şi instrucţiunile tehnice care reglementează adăposturile de
  protecţie civilă sunt din anii 1971, 1972 şi 1999, iar instrucţiunile de folosire a adăposturilor de protecţie civilă sunt cele elaborate în anul 1961 şi cuprinse în Manualul de apărare locală antiaeriană, instrucţiuni care nu au fost actualizate şi care, în cele mai multe cazuri nu sunt afişate în adăposturile de protecţie civilă.

• Adăpostirea, ca parte componentă a protecţiei civile în România, este insuficient reglementată, iar legislaţia existentă trebuie adaptată contextului actual. Nu a fost definit riscul de conflict armat, asociat cu adăpostirea populaţiei şi nu a fost stabilită o autoritate cu rol principal pentru activitatea de pregătire a adăpostirii populaţiei în astfel de situaţii excepţionale.

• În prezent nu se cunoaşte cu precizie numărul total al adăposturilor de protecţie civilă şi al adăposturilor simple care se pot amenaja în astfel de situaţii, întrucât cele mai multe autorităţi publice locale nu au inventariat spaţiile de adăpostire.

• Neconsolidarea Sistemului naţional de adăpostire pentru asigurarea adăpostirii populaţiei şi a conducerii politice în caz de conflict armat, precum şi a protecţiei bunurilor materiale şi a valorilor culturale, ar putea genera vulnerabilităţi majore la adresa securităţii naţionale şi a capacităţii de acţiune într-o situaţie de protecţie civilă, a mai constatat Curtea de Conturi.