Premierul britanic și guvernul său și-au ocupat mare parte din această săptămână luptându-se cu UE și Curtea Europeană a Drepturilor Omului și respingând vehement acuzațiile că încalcă regulile internaționale și distrug fundația partidului.
Ministrul britanic de Externe, Liz Truss, a anunțat luni planul de revizuire a Protocolului pentru Irlanda de Nord. Dacă va fi adoptat, acesta va permite guvernului britanic să modifice unilateral unele segmente ale acordului Brexit încheiat cu UE în 2019.
Două zile mai târziu, UE a răspuns prin lansarea procedurilor legale împotriva Marii Britanii pentru neaplicarea la timp a unor părți ale protocolului, vicepreședintele Comisiei Europene, Maroš Šefčovič, precizând că nu există nicio justificare legală sau politică pentru schimbarea unilaterală a unui acord internațional: "Să spunem lucrurilor pe nume: așa ceva e ilegal", a subliniat el.
Marți, cabinetul Johnson s-a angrenat într-o altă dispută cu o instituție de pe continent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (ECHR), după ce a fost nevoit să anuleze un zbor care urma să deporteze în Rwanda solicitanți de azil. Forul european avertizase Londra că această politică va fi considerată ilegală, deoarece refugiații ar fi expuși la abuzuri în Rwanda, însă cabinetul Johnson și-a văzut de treabă până a ajuns în impasul jenant al cursei anulate.
În ambele rânduri, deși forurile europene și-au prezentat argumentele legale, guvernul britanic a răspuns cu iritare că acțiunile sale sunt corecte și că va continua demersurile, notează CNN.
Așii din mâna lui Johnson
Disponibilitatea lui Johnson de a lupta cu marile instituții internaționale e justificată istoric, conservatorii oferindu-le liderilor partidului susținere pentru atacarea elitelor care blochează voința poporului, consideră un fost ministru britanic. Însă această susținere s-a diminuat și a ajuns la o cotă critică.
Ținând-o din scandal în scandal, Johnson și-a pierdut popularitatea, trăgând în jos și Partidul Conservator. După ce a scăpat ca prin urechile acului de moțiunea de cenzură, pe 6 iunie, un război cu "elitele trufașe" de la Bruxelles și Strasbourg prin încingerea unor chestiuni avantajoase pentru conservatori, precum Brexit și imigrația, sunt cele mai bune cărți pe care le poate arunca în joc.
Problema e că de fiecare dată un guvern devine atât de fixat pe problemele interne, riscă să uite că aliații și inamicii din jur stau cu ochii pe el.
Aliații au de-a face cu un fel de Donald Trump
Mai multe surse diplomatice au declarat pentru CNN că guvernul Johnson le-a înrăutățit percepția despre Marea Britanie. Un oficial occidental a spus că aliații se coordonează cu Marea Britanie în criza ucraineană, dar nu știu la ce să se aștepte de la Boris Johnson. "Nu-i Donald Trump, dar este atât de imprevizibil, încât e ușor pentru aliați să se gândească la el ca la Donald Trump", a spus diplomatul.
Un alt oficial european a spus pentru postul TV american că daunele provocate de zig-zagul lui Boris sunt atât de mari, încât "e greu să exagerezi". "Încrederea a fost puternic afectată", a punctat el.
Acesta a dat ca exemplu disputa asupra Irlandei de Nord. "Noi știm că există soluții pentru protocol. Dar acestea se bazează pe încredere. De ce ar trebui să avem încredere în el că nu va distruge orice nouă înțelegere în viitor?".
După ce la începutul războiului din Ucraina au văzut un Boris decis, previzibil, pe care se puteau baza, optimismul oficialilor europeni a pălit repede când el a comparat lupta acestei țări pentru libertate cu Brexit.
Doi ani pentru totul sau nimic
În partidul său acum divizat, părerile sunt aidoma: unii sunt îngrijorați că scandalurile și retorica premierului vor face din Marea Britanie un paria și un exemplu negativ pentru democrație. Alții cred că oamenilor obișnuiți nu le pasă despre asta și, în plus, aliații nu se pot lipsi de un partener solid, membru în G7, NATO și în Consiliul de Securitate al ONU.
În fond, premierul britanic nu mai are nimic de pierdut, consideră un membru al conducerii conservatorilor. "Fie lucrurile se termină prost și el e terminat, fie are doi ani în care să întoarcă lucrurile înainte de alegeri. Așa că de ce să nu lupte pe terenul lui?".
Până la următoarele alegeri generale, Boris Johnson nu va ști dacă bătăliile lui cu adversarii europeni au dat roade. Dacă va supraviețui până atunci, vor fi cu siguranță oameni care vor vedea în el același militant pentru Brexit care luptă pentru Marea Britanie împotriva intereselor externe.
Dar tot acolo îl vor aștepta și îngrozitor de mulți oameni care cred că în loc să se bată cu UE și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Johnson ar fi trebuit să se gândească la cum să le facă viața mai bună.