Sâmbătă, la Tokyo, Partidul Liberal-Democrat (PLD), aflat la guvernare de decenii, și-a ales noul lider. Câștigătoarea este Sanae Takaichi, în vârstă de 64 de ani – o figură conservatoare, naționalistă, dar și o prezență atipică în peisajul rigid al politicii nipone. Prin această victorie, Takaichi devine, cel mai probabil, prima femeie prim-ministru a Japoniei, odată ce Parlamentul îi va confirma funcția.
Din Nara, cu tobe și scufundări, până în politica de vârf
Povestea ei nu seamănă cu a altor lideri japonezi. S-a născut în 1961, în prefectura Nara, într-o familie modestă: tatăl era funcționar, iar mama – polițistă. În tinerețe, Sanae era mai pasionată de muzică decât de politică: cânta la tobe într-o formație heavy-metal și purta mereu bețe de rezervă, pentru că le rupea la fiecare concert. A fost și scufundătoare pasionată și iubitoare de mașini sport – Toyota Supra pe care a condus-o este acum expusă într-un muzeu din Nara, relatează BBC.
Înainte de a intra în politică, a lucrat ca prezentatoare TV. Dar direcția vieții ei s-a schimbat în anii ’80, pe fondul tensiunilor comerciale dintre Japonia și Statele Unite. Curioasă să înțeleagă cum este percepută Japonia în America, a mers la Washington și a lucrat în biroul congresmanei democrate Patricia Schroeder, cunoscută pentru criticile la adresa Japoniei.
Experiența a lăsat urme: „Mi-am dat seama că, dacă Japonia nu se poate apăra singură, va fi mereu la mila opiniilor superficiale ale altora”, avea să spună mai târziu.
Trei încercări pentru visul de a conduce țara
Takaichi a intrat în politică în 1992, dar a pierdut primele alegeri. A revenit un an mai târziu și a câștigat un loc în Dieta japoneză, iar în 1996 s-a alăturat PLD. De atunci, a fost aleasă de 10 ori parlamentar și a ocupat portofolii importante: ministru pentru securitate economică, ministru al comerțului și industrie, precum și cea mai lungă perioadă de mandat ca ministru al afacerilor interne și comunicațiilor.
Drumul spre conducerea partidului a fost lung. A candidat prima oară în 2021 și a pierdut. A doua încercare, în 2024, s-a încheiat tot cu un eșec. Abia la a treia tentativă, în 2025, a reușit să-și împlinească ambiția.
„Vreau să devin Doamna de Fier a Japoniei”, le-a spus recent unor elevi, făcând aluzie la Margaret Thatcher.
O conservatoare cu discurs dur, dar și cu proiecte sociale
Takaichi este considerată un lider de dreapta dur, apropiată de fostul premier Shinzo Abe, al cărui program economic, „Abenomics”, promite să-l continue.
Este cunoscută pentru vizitele la controversatul Sanctuar Yasukuni, unde sunt onorați și criminali de război din al Doilea Război Mondial, și pentru poziția fermă împotriva extinderii imigrației sau a căsătoriilor între persoane de același sex.
Dar campania din acest an a arătat și o altă față: Takaichi a propus deduceri fiscale pentru serviciile de babysitting, stimulente fiscale pentru companiile care oferă creșe angajaților și mai multe servicii medicale pentru sănătatea femeilor.
„Am avut de trei ori grijă de rude bolnave. Vreau să reduc numărul celor care sunt obligați să-și părăsească jobul pentru a îngriji pe cineva drag”, a spus ea.
Simbolul unei schimbări într-o societate dominată de bărbați
Într-o țară unde femeile reprezintă o mică minoritate în politică și în conducerea companiilor – Japonia se află pe locul 118 din 146 în clasamentul Forumului Economic Mondial privind egalitatea de gen – ascensiunea lui Sanae Takaichi are o puternică încărcătură simbolică.
„Împreună cu voi toți, inaugurăm o nouă eră pentru PLD”, a declarat ea sâmbătă, după victoria în fața rivalului său, ministrul agriculturii Shinjiro Koizumi.
Provocările care o așteaptă
Noua lideră a partidului de guvernământ preia frâiele într-un moment complicat pentru Japonia: scăderea natalității, îmbătrânirea populației, probleme economice și tensiuni geopolitice cu China și Coreea de Nord. Totodată, PLD încearcă să recâștige electoratul conservator atras în ultima vreme de extrema dreaptă.
Dacă va fi confirmată de Parlament pe 15 octombrie, Sanae Takaichi va intra în istoria Japoniei nu doar ca prima femeie care conduce guvernul, ci și ca politicianul care a transformat o carieră începută cu bețe de tobe într-o luptă pentru a-și conduce țara.