În România, sistemul de pensii este organizat pe trei piloni. Pilonul I este pilonul de stat cu contribuție obligatorie pentru participanți, Pilonul II sistemul privat cu contribuție obligatorie, iar Pilonul III are contribuție opțională.
Cea mai mare parte a contribuțiilor participanților merg către pilonul public, Pilonul I – 20,25% din salariul brut, către Pilonul II merg 4.75% din salariul brut, iar către Pilonul III beneficiarul poate vira până la 400 euro/an din salariul brut (beneficiază de scutire de 10% impozitul pe venit, însă își plătește contribuțiile sociale). Această sumă a fost actualizată ultima oară în 2009.
Însă de atunci inflația cumulată (deci reducerea puterii de cumpărare) în România a fost de peste 90%, iar salariul brut s-a majorat de la 1.845 de lei la 9.187 lei. Prin urmare, măcar pentru a ține pasul cu puterea de cumpărare, valoarea deductibilă fiscal ar trebui cel puțin să se dubleze.
- Banii din Pilonul II nu mai sunt ai tăi când vrei. Întrebări fără răspuns pentru șeful ASF (Video)
- Președintele Asociației de Pensii Private: Fondurile sunt foarte lichide și pot face față plăților, inclusiv vârfurilor care vor veni. Nu se pune problema de a rămâne fără bani
- Bolojan, despre scandalul cu pensiile private: Mi-ar fi mai simplu să mă spăl pe mâini
Care sunt randamentele celor două sisteme obligatorii?
În cazul Pilonului I, conform calculelor CFA Romania (Sistemul public de pensii între echitate, sustenabilitate și performantă), în medie, contributorul (nespecial) nu își recuperează nici măcar banii cu care a contribuit. Contributorul ar înregistra un randament de 5% (acum statul se împrumută la peste 7%) dacă reușește să trăiască peste 92 de ani.
Din sistemul public de pensii, singurii câștigători sunt pensionarii speciali. De exemplu, mi se pare ireală situația în care o categorie de pensionari speciali declară că o pensie specială de 11.000 lei lunar este mică, în timp ce Guvernul spune că o pensie nespecială de 3.000 lei lunar este mare, și ca urmare, trebuie impozitată.
Rezultatul acestei situații, toți cei care pot să evite acest sistem public de asigurări sociale încearcă să îl evite, ca urmare, România are una dintre cele mai reduse rate de participare la piața forței de muncă din Uniunea Europeana. Oamenii natural percep acest sistem public de pensii ca fiind profund inechitabil pentru ei și încearcă să fugă de el.
Mai mult, Pilonul I de pensii va deveni din ce în ce mai greu de susținut având în vedere intrarea la pensie a decrețeilor, undeva la orizontul anilor 2030. Acum sunt în jur de 0.8 pensionari la un angajat și vom ajunge, în mai puțin de 10 ani, la peste un pensionar la un angajat. Un calcul simplu, dacă ajungem la un pensionar la un angajat – contribuția de Pilonul I este de 20.25% din salariul brut. Deci fără subvenție de la buget (pe datorie) pensia publică medie ar fi în jur de 20% dintr-un salariu brut de la acel moment.
Iar conform datelor de la Eurostat, datoria implicită a statului român cu pensiile publice (pensiile ce trebuie plătite în viitor) era la nivelul anului 2024 de 385%. Dacă își imaginează cineva ca toți acești bani, ca și putere de cumpărare, vor fi plătiți, opinia mea este că își face iluzii…
Mai mult, și vedem acest lucru aproape an de an, este extrem de mult discreționarism politic în ceea ce privește pensiile plătite de către Pilonul I.
Pilonul II de pensii a început să funcționeze efectiv în 2008: era obligatoriu pentru persoanele angajate cu vârsta de până în 35 de ani și opțional pentru cei cu vârsta între 35 și 45 de ani. De atunci randamentul realizat de către fondurile Pilon II a fost de peste 260%, ceea ce se traduce printr-un randament mediu anual de aproximativ 7.8%. În aceeași perioadă inflația totală a fost de 107%, ceea ce înseamnă o rată medie anuală a inflației 4,3%. Ca urmare, Pilonul II de pensii private a oferit o rată de randament real în medie de 3,5%.
Comparând cele două sisteme de pensii rezultă clar avantajele oferite de Pilonul II de pensii comparativ cu Pilonul I.
Însă, dacă comparăm nivelul contribuțiilor la Pilonul I (20.25%) vs Pilonul II (4.75%), vedem că peste 80% din contribuție merge către sistemul public și doar 20% către sistemul privat. Chiar dacă produce un randament ridicat, o contribuție asa mică conduce la o sumă acumulată redusă.
Prin urmare, pentru a majora pensiile contributorilor, soluția este să dezvoltăm în continuare Pilonul II, prin mutarea unei părți mai mari a contribuției de la Pilonul I către Pilonul II. Deși, de mulţi ani, avem legi care prevăd majorarea contribuției la 6% din salariul brut, guvernele în fiecare an găsesc motive să nu se întâmple acest lucru… Situație care este în defavoarea participantului.
Ca urmare, trebuie să avem o discuție despre ce tip de sistem de pensii ne dorim să avem. Un sistem predominant public, care este inechitabil pentru contributorul nespecial, și este și ineficient (contributorul primește ca și pensie mai puțin decât a contribuit în timpul vieții active), sau măcar să ne îndreptăm către un sistem echilibrat între public (pentru rolul de solidaritate socială) și privat (care să genereze venit relevant pentru participant).
Citește integral analiza Ce sistem de pensii ne dorim să avem? scrisă de Adrian Codîrlașu pe Curs de Guvernare.