Ce e în spatele deciziei Curții Supreme privind dreptul la avort? Legătura cu bisericile, dreapta radicală și Trump - Interviu

Ce e în spatele deciziei Curții Supreme privind dreptul la avort? Legătura cu bisericile, dreapta radicală și Trump - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu</span>

Decizia Curții Supreme din SUA nu interzice fățiș avortul, dar creează discriminări majore între statele unde femeile sunt protejate și cele în care nu au dreptul la avort nici dacă sarcina e urmare a unui viol.

Publicitate

Dincolo de asta, însă, e o decizie care are în spate nu doar mișcări ale bisericilor, speculate de dreapta republicană radicală, ci și o strategie de a acoperi cu zgomot audierile pentru insurecția din 6 ianuarie, care, spune profesoara Maria Bucur, de la Indiana University, duc la Donald Trump.

În primul rând, bisericile evanghelice, neoprotestanții baptiști, care în acea perioadă au decis că tot ceea ce se întâmplă cu americanii, de la educație la politică, sunt lucruri care nu convin la modul foarte profund. Și au început să-și scoată copiii de la școala publică, să-și dea seama că sunt foarte frustrați că toate libertățile pe care ei le câștigau, pe ei îi frustrau, pentru că nu mai beneficiau de același buget, de aceleași forme de ajutor social din partea statului. Își doreau să nu se bage statul, dar pe de altă parte, doreau să aibă puterea pe care o aveau.

Foto: SNSPA
Publicitate

Maria Bucur predă istorie și studii de gen la Indiana University, Bloomington. A scris, printre altele, Gendering Modernism: A Historical Reappraisal of the Canon (2017), The Century of Women: How Women Have Transformed the World since 1900 (2018) Gender and War în Twentieth-Century Eastern Europe (2006, împreună cu Nancy Wingfield). În limba română a publicat volumele Eugenie şi modernizare în România interbelică (2005), Eroi şi victime. România și memoria celor două războaie mondiale (2019) și, împreună cu Mihaela Miroiu, Nașterea cetățeniei democratice. Femeile și puterea în România modernă.

Maria Bucur, avem decizia Curții Supreme din SUA, una care a polarizat și sunt tușe foarte groase. Așadar, despre ce este și despre ce nu este vorba în această decizie?

Este într-adevăr un moment de polarizare acută în Statele Unite, care a pornit de o vreme, Trump a fost, să zicem, un factor catalizator, dar nu el a pornit treaba asta, el i-a adus pe cei trei membri ai Curții Supreme care au putut apoi să creeze această supermajoritate, care să le asigure orice fel de decizie mai radicală decât înainte. În primul rând, despre asta este vorba, despre cum s-a format Curtea Supremă în ultimii 20–30 de ani și în ce direcție merge.

Aici e vorba în primul rând, foarte practic, despre unde vrea să meargă Partidul Republican de aici înainte, care până în anii 1990 cocheta cu un conservatorism financiar, cu ideea că statul nu are dreptul să se implice foarte mult, un Partid Republican care sub Reagan, în 1980, dădea la greu bani la planned parenthood.

Problematica asta la dreptul de control asupra fertilității la femei e una care, până în 1992, era cu totul altfel discutată în cercurile republicane. Cercurile democrate nu-și făceau mari probleme din chestia asta, pentru că era înțeleasă ca o problemă care s-a rezolvat în 1973, acum mergem mai departe, sunt alte nevoi de eliminare a diferitelor tipuri de misoginism asupra femeilor și, mai recent, împotriva minorităților sexuale.

Era o plajă care mergea către un infinit progres către egalitate, libertate și toate lucrurile frumoase în care noi credem foarte naiv.

În această perioadă, Partidul Republican s-a scindat. Au rămas cei care sunt conservatori din punct de vedere fiscal și care nu discută lucrurile personale, sociale, culturale ca fiind relevante în politica publică, pentru că sunt conservatori și în acest sens: e o libertate a cuvântului, pot să fac cu corpul meu ce vreau.

Dar a apărut o dreaptă mult mai agresivă, care exista, dar nu atât de vizibilă, și care a început să se organizeze din ce în ce mai mult.

În primul rând, bisericile evanghelice, neoprotestanții baptiști, care în acea perioadă au decis că tot ceea ce se întâmplă cu americanii, de la educație la politică, sunt lucruri care nu convin la modul foarte profund.

Și au început să-și scoată copiii de la școala publică, să-și dea seama că sunt foarte frustrați că toate libertățile pe care ei le câștigau, pe ei îi frustrau, pentru că nu mai beneficiau de același buget, de aceleași forme de ajutor social din partea statului. Își doreau să nu se bage statul, dar pe de altă parte, doreau să aibă puterea pe care o aveau.

Aici sunt mai multe direcții pe care s-a mers. A început această privatizare a educației, mișcarea de vouchere. Dacă vă uitați la Betsy DeVos, ea este primul exemplu, o persoană foarte bogată, care, capitalistă fiind, știind că există acest interes la publicul de dreapta, și-a contruit o superafacere de a privatiza școlile și de a face lobby în toate legislațiile de stat, pentru a permite oamenilor să ia banii cu care au contribuit pentru educație și să-i pună unde vor.

Până de curând, erau reguli destul de clare: poți să-i muți la școala privată, dar școala privată trebuie să îndeplinească, din punct de vedere federal, forme de incluziune și să nu discrimineze minoritățile, cele sexuale, cele cu dizabilități.  

Înainte de Roe vs. Wade cu o săptămână, Curtea Supremă a decis că eu pot să iau banii mei, să mă duc la orice școală, care poate să primească doar copii albi, straight, că-s banii mei.

Asta e o decizie foarte importantă, ca precedent juridic, pe multe alte paliere. Oamenii pot spune: bine, dar eu de ce să plătesc taxe pentru un spital care tratează și persoane trans? Eu nu vreau să plătesc acolo, mă duc numai în sistemul privat.

Aici se desface, de fapt, ideea de bine comun și financiar, evident că îi faultează pe cei care cred în ideile de diversitate, de școală publică. Copiii mei au mers în SUA la școala publică, pentru că ideea era că vrem să fim diverși, asta e experiența de a învăța.

Dacă te uiți bine, aceste școli private merg în direcția în care spun că știința e la fel de validă ca Biblia și atunci dăm cu piciorul la știință și învățăm Biblia.

Și ajungem la Roe vs. Wade. Și nu vorbesc de misoginia bărbaților, cărora poate le e teamă că li se ia statutul, dar pentru Trump au votat 51% dintre femeile albe.

De unde vine chestia asta? Că e împotriva interesului lor propriu.

În momentul în care trăiești într-o societate închisă, într-o comunitate în care ești validată numai ca femeie care face copii, ăsta devine interesul propriu: a merge împotriva dreptului la avort înseamnă că așa te simți mai puternică și că așa rolul tău în societate este recunoscut. Cultural și social, așa se explică.

Din punct de vedere a ceea ce se întâmplă la Curtea Supremă, când Clarence Thomas a venit la Curtea Supremă, a fost un semnal pentru cei care erau de dreapta radicală. Soția lui este implicată în insurecția din 6 ianuarie, ea conversa după alegeri, trimite email-uri, dădea telefoane la electori din diferite state, să pună presiune, să aleagă alți electori, pentru a-l pune pe Trump.

Ideea că această Curte Supremă nu este implicată în partea electorală a politicii e o mare fantezie. În spatele lui Clarence Thomas e soția lui, ea este super agresivă și de dreapta. Este acea familie creștină, un cuplu birasial, dar asta e o notă de subsol.

În primii 25 de ani cât a fost la Curtea Supremă, acesta dacă a spus cinci cuvinte, nu se știa ce gândește. În momentul în care au intrat următorii trei judecători și, mai ales, după Amy Barett, cu o agendă foarte clară, omul vorbește mereu, și-a luat aripi.

Această decizie era pregătită, dar nu cred că e o coincidență că s-a întâmplat toată treaba asta în timpul audierilor despre insurecția din 6 ianuarie.

Cu chestia asta furi din spectacol, arăți că vii tu tare din spate și corectezi toate prostiile radicalilor de stânga, care ar fi vrut să le dea drepturi la toți homosexualii și iată cum venim noi cu valoarea familiei și ce a fost la 6 ianuarie nu mai contează.

Aduci o temă care polarizează, e facil.

Da, și nu te mai uita aici, nu e nimic de văzut.

Ce se întâmplă la audierile pentru 6 ianuarie e foarte important, sunt acolo lucruri care îl vor implica pe Trump. Strategia a fost că apărarea cea mai bună e atacul și băgăm tare cu decizia pe avort.

Manipularea politică e una, dar decizia va avea efecte sociale.

Absolut. În același timp în care asta se întâmpla la Curtea Supremă, exista o armată de avocați plătiți de această dreaptă mai radicală și care încercau în fiecare stat să impună agenda.

La nivel federal sunt anumite standarde, dar regulile specifice și implementarea lor se decid la nivel de stat.

Demografic, republicanii e clar că încep să scadă și nu mai au majoritate și au mers atunci pe această manipulare a districtelor electorale, pentru a-și asigura în state o majoritate.

Dacă vă uitați la harta statelor, majoritatea lor e republicană. În cele liberale au fost sau vor fi, din punct de vedere constituțional, amendamente care spun că dreptul femeii de a decide din punct de vedere al fertilității este între ea și medicul ei. Illinois are asta, California urmează.

E clar că vor fi și acolo dați în judecată, dar sunt state dominate de democrați.

Asta e discriminatoriu, în funcție de culoarea politică a statului.

Și se poate schimba practic de la un an la altul. Cum îți faci, ca femeie, un calcul? Eu cunosc persoane care au decis să se mute. Eu mă gândesc sincer cum să creez, așa cum era în comunism în România, rețele subterane.

Asta a dus totuși la tragedii, avorturi făcute nemedical. A fost acest contraargument că suntem în SUA, unde femeile nu sunt chiar vulnerabile, au acces la contracepție.

Americancele cu bani au acces la călătorii în diferite state sau din Texas în Mexic, un stat catolic, dar care a dat drumul la avort și se merge în Mexic, e o nouă industrie acolo. Cele care au bani. Cele care nu muncesc 12 ore pe zi, care au vacanțe, care nu au copii mici acasă.

Ce femei fac, de fapt, avort? O bună parte din aceste femei sunt femei care, demografic, sunt mai sărace și nu sunt albe de obicei, care au joburi mai puțin generoase. Chiar pilula anticoncepțională nu se poate lua din magazin sau prin poștă, trebuie prescrisă de ginecolog, el trebuie să vrea să prescrie.

Din nou, cine are acces la toate astea?

Și avem cazurile limită, sarcini în urma unui viol, sarcini la mame minore sau cazul relatat recent de un medic din SUA, când fătul nu avea nicio șansă să trăiască, medicul nu putea legal să faca avort și atunci monitorizau, așteptau ca fătul să moară. Asta e o traumă pentru femeie și pentru medic. Sunt cazuri limită, dar sunt.

Absolut. În acest moment, în Mississippi, astea nu sunt motive de avort.

Despre ce e vorba aici? E clar că avorturile nu se vor întrerupe. Femeile își aranjează cum au nevoie, ele știu cum au nevoie. Asta înseamnă marginalizare.

Se vede marginalizarea din numele dat taberei – pro-life, ca și cum femeile care fac avort sunt pro-moarte, iată eticheta.

În momentul în care știm că una din patru femei din SUA a făcut un avort și, totuși, majoritatea femeilor fac și copii, nu se poate spune că nu sunt pro-life. Și dacă nu vor să fie mame, e treaba lor, poate adoptă un copil.

S-ar putea acutiza clivajul social? În comunitățile vulnerabile se vor naște mai mulți copii, dar fără politici sociale pentru ei, decalajul va crește.

Mai e ceva. În SUA, discuția despre îngrijirea copilului și concediul de maternitate nu a progresat, ONU a condamnat SUA că, din punctul de vedere al statelor cele mai industrializate, sunt pe ultimul loc la politicile față de copii, după ce se nasc.

Femeile își fac calcul și se gândesc ce se întâmplă dacă mai fac un copil, au 90 de zile neplătite și atât. La mine la facultate m-am luptat, după ce am făcut doi copii, și acum poți sta în concediu de maternitate un semestru plătit. E mai mult decât nimic.

Dacă începi o politică de acest fel anti-avort, dar nu rezolvi consecințele sale, unde ajungi? Femeile să stea acasă, să crească toți copiii, neplătite, și așa se rezolvă și cu șomajul și ne întoarcem la secolul al XIV-lea.

Decizia asta nu rămâne locală, vorbim despre SUA, nu?

Consecințele sunt globale. Toată mișcarea anti-gender e legată foarte mult de Family Councils, care e o chestie neclară, multă lume încearcă să înțeleagă de unde le vin lor banii, care s-au combinat cu Biserica Catolică, cu biserici protestante, cu biserici ortodoxe din Rusia, și din România, puțin și din Grecia, chiar și din Ucraina, ca să marșeze pe familia aceea nucleară: tatăl, mama și copiii, mama să stea acasă.

Mișcarea asta are o relevanță globală, creează materiale care se propagă, le vezi că ies în Germania și apoi sunt adoptate în Brazilia, cu aceleași cuvinte.

În momentul în care ți se dă platformă globală ca să produci acest angajament moral, ți se dă apă la moară și e greu să dai înapoi.

Am văzut pe social media conținut după scenariu, toate femeile vorbesc la fel și spun lucruri de felul: „voi vreți să ne creșteți copiii, în așa fel încât să le fie rușine că sunt albi sau heterosexuali”. Așa că trebuie scoasă educația sexuală din școli, ea strică moral copiii.

Am văzut asta și în Ungaria, în campaniile duse de Viktor Orban.

Cu suport american, clar.

România a evitat asta, referendumul pentru redefinirea familiei nu a fost validat.

Referendumul a fost mai mult împotriva PSD, nu o iau ca o confirmare că e bine să fii homosexual în România.

Sunt în contact cu grupuri gay din România și știu foarte clar că suferă mult, de la locul de muncă la găsirea unor locuințe. Dar partidul AUR se manifestă ca atare.

Și nu doar, am văzut cum a reacționat o aripă liberală la Raportul Matic din Parlamentul European, l-a denaturat complet.

Și UDMR, care începe să sune ca Fidesz.

În România ar putea trece o astfel de inițiativă anti-avort, dată fiind memoria recentă? În fond, generația decrețeilor e acum la maturitate.

Nu cred, nu. Memoria asta socială nu ține însă mai mult de două generații, generația noastră trebuie să îi educe pe cei care vin după.

Eu am scris cu Mihaela Miroiu cartea despre nașterea cetățeniei și pentru asta voiam să avem vocile femeilor care au trăit în comunism, pentru că nu poți să crezi acele lucruri îngrozitoare dacă nu ți le spune cineva.

Este un moment în care feminismul trebuie să iasă din chestii culturale, de nuanțe și de bijuterii, e important și să știi ce discurs ne duce la misoginie și să se implice public, social.

Aș vrea să le văd pe fetele tinere mai implicate. Când a fost acest viol oribil de la Caracal, voiam să văd cum a reacționat lumea, era și după Colectiv. Au venit la protest 200 de persoane.

A fost acea declarație șocantă a ministrului de atunci al Educației, doamna Andronescu, a și plecat din funcție atunci, că fetele trebuie învățate să nu urce în mașini străine. Dar în România nu ai rețea de transport școlar peste tot în rural, de pildă.

Ferească Dumnezeu să spui că statul nu și-a asumat structural nimic!

Care sunt soluțiile?

La noi, organizațiile religioase sunt scutite de foarte multe impozite. Dacă ele de fapt sunt organizații politice, că asta sunt, de ce sunt scutite? Dacă acțiunile pe care le fac ele duc la schimbarea politicilor publice, de ce sunt scutite de impozite?

Cât de radicalizată e societatea americană?

Societatea radical de dreapta mi se pare că este sub 30%. Apoi este o bună bucată a conservatorilor fiscali, dar care nu se aliază cu radicalismele acestea, nu sunt rasiști, sunt și persoane de culoare care sunt conservatoare fiscal. E neclar ce urmează acolo, se pot coopta ori se poate ajunge la compromisuri, deși pentru mine, compromis cu  corpul meu, nu se poate face.


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇