Israelul va folosi în lupta sa împotriva reţelei de tuneluri săpate de Hamas sub Fâşia Gaza o nouă armă, aşa-numitele „bombe-burete”, un dispozitiv chimic care produce o explozie de spumă, ce poate bloca breşele şi intrările în tuneluri.
Forţele de Apărare Israeliene (IDF) au testat bombele chimice, care nu conţin explozibili, dar sunt folosite pentru a bloca ieşirile sau intrările în tuneluri pe unde pot scăpa militanţii.
Ele creează o explozie bruscă de spumă, care se extinde rapid şi apoi se întăreşte, arată The Telegraph.
Armata nu a comentat în legătură cu informaţiile despre aceste arme, dar soldaţii săi au fost văzuţi desfăşurând aceste dispozitive în timpul unor exerciţii în 2021. Armata a simulat atunci un sistem de tuneluri la baza militară Tze'Elim, în apropiere de graniţa cu Gaza.
Este probabil ca trupele israeliene să se confrunte cu lupte sângeroase prin tunelurile cunoscute sub numele de "metroul din Gaza", atunci când îşi vor lansa aşteptata invazie terestră.
Se crede că reţeaua de tuneluri Hamas are o lungime de sute de kilometri şi este plină de capcane. Este locul în care Hamas ţine mulţi dintre cei peste 220 de ostatici israelieni şi străini şi unde liderii grupării speră să supravieţuiască războiului care se apropie.
Bomba-burete poate cauza orbirea
"Bomba burete" i-ar feri pe soldaţi să cadă într-o ambuscadă pe măsură ce avansează în reţea, închizând breşe prin care Hamas ar putea ataca.
Conţinute într-un recipient de plastic, dispozitivele specializate au o barieră metalică ce separă două lichide. Odată ce această barieră este trasă, compuşii se amestecă, în timp ce soldatul poziţionează "bomba" sau o aruncă mai departe.
Cu toate acestea, există potenţiale complicaţii în cazul arsenalului subteran.
"Bomba-burete" - din punct de vedere tehnic, o emulsie lichidă - este periculoasă când se lucrează cu ea, iar unii soldaţi israelieni şi-au pierdut vederea, din cauza manipulării greşite a amestecului.
Alte echipamente pentru asaltul asupra "metroului" din Gaza
Echipe specializate din cadrul corpului de genişti al IDF au fost formate ca unităţi de recunoaştere a tunelurilor şi echipate cu senzori tereştri şi aerieni, radare de penetrare a solului şi sisteme speciale de foraj pentru a localiza tunelurile.
De asemenea, echipele au fost dotate cu echipamente speciale, pentru a vedea atunci când se află sub pământ. Ochelarii cu vedere pe timp de noapte din dotarea standard au nevoie de un element de lumină ambientală pentru a funcţiona în mod eficient, dar cum toată lumina naturală este blocată atunci când soldaţii se deplasează în subteran, trupele se vor baza pe tehnologia termică pentru a vedea în întunericul total.
Au fost dezvoltate, totodată, aparate de radio noi, optimizate pentru a funcţiona în condiţiile extreme din subteran.
Roboţi şi drone
Israelul ar putea folosi roboţi şi drone pentru a ajuta la navigarea prin tuneluri - dar până acum au existat dificultăţi în operarea acestora în subteran.
Unii dintre roboţi vor fi controlaţi prin cabluri care se vor înfăşura în partea din spate a dispozitivului. Alţii se vor baza pe unde radio standard, dar vor avea nevoie de o serie de puncte de repetare, care vor fi lăsate pe traseu, deoarece semnalele radio se degradează rapid în subteran.
Micro-dronele de recunoaştere, care pot fi ţinute în palmă, pot fi, de asemenea, utilizate, dar vor suferi în mod similar, pe măsură ce semnalul radio slăbeşte.
Compania de tehnologie Roboteam, cu sediul în Israel, a dezvoltat IRIS, o dronă mică, ce poate fi aruncată şi care poate fi condusă pe roţi mari prin telecomandă.
Forţele speciale o numesc "throwbot" (bot de aruncare). Acesta transmite imaginile către un controlor ce operează dispozitivul dintr-o poziţie de siguranţă. Unele dispozitive pot avea ataşate arme, astfel încât, dacă sunt văzuţi combatanţi inamici, controlerul poate detona explozibili.
Alături de IRIS, Roboteam a dezvoltat MTGR, un "micro robot tactic terestru" care poate urca scări şi este proiectat pentru a fi operat de soldaţi în clădiri şi grote.
John Spencer, un fost maior american care conduce studiile privind războiul urban la Institutul de Război Modern de la West Point, spune că luptele subterane "seamănă mai degrabă cu luptele subacvatice decât cu luptele în clădiri. Nimic din ceea ce este folosit la suprafaţă nu funcţionează în acelaşi mod sau cu aceeaşi eficienţă în subteran. Este nevoie de echipament specializat pentru a vedea, a respira, a naviga, a cartografia spaţiul, a comunica şi a desfăşura mijloace letale", arată expertul citat de The Telegraph.
Cum arată tunelurile Hamas
Tunelurile Hamas, unele începute cu zeci de ani în urmă, nu mai sunt doar locuri de refugiu sau de ascundere, ci sunt părţi integrante ale unui plan mai amplu de pregătire a terenului pentru a prinde în ambuscadă forţele israeliene aflate deasupra.
Multe dintre ele se întind pe sub structuri civile, cu puncte de intrare şi ieşire în locuinţe şi alte clădiri nemilitare, ceea ce face extrem de dificil pentru Israel să le atace, fără a-şi atrage o condamnare internaţională, explică publicaţia britanică.
Un tunel "standard" are o înălţime de aproximativ 2 m şi o lăţime de 1 m, ceea ce le permite să fie construite rapid. Ele sunt uneori întărite cu beton şi structuri metalice, dar nu sunt deosebit de sofisticate.
Cu toate acestea, altele au curent electric, apă şi ventilaţie şi sunt folosite ca centre de comandă şi staţii de odihnă, pentru depozitarea armelor, pentru infiltrarea în Israel şi ca rute către locurile secrete de lansare a rachetelor.
În unele părţi se crede că există chiar şi un mic sistem feroviar pentru transportul de arme şi echipamente de construcţie.
Ultima tentativă majoră de distrugere a sistemului a avut loc în timpul Operaţiunii Protective Edge din 2014, dar reţeaua a fost reconstruită de atunci.
Comandanţii militari din cadrul IDF trebuie să decidă dacă vor să facă structurile inutile, turnând beton, de exemplu, aşa cum au făcut cu tunelurile săpate de Hezbollah în nordul ţării. Numai că s-ar putea să fie nevoie să păstreze structurile intacte, eliminând luptătorii Hamas pe măsură ce se deplasează prin sistem în căutarea ostaticilor.
Răspunsurile militare clasice, de a folosi explozibili pentru a le distruge sau de a le inunda pentru a le face inutile, probabil că nu sunt practice, conchide The Telegraph.