Managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”, Beatrice Mahler, crede că în România numărul infecțiilor zilnice este de 4 ori mai mare decât cel raportat.
Întrebată câtre cazuri noi crede că există în realitate, în condiţiile în care anul trecut, aveam în noiembrie 10.000 de cazuri pe zi şi 1.000 de oameni în terapie intensivă, dar mai puţine decese, iar acum avem în jur de 5.000 de cazuri pe zi, aproape 1.500 de oameni în terapie intensivă şi decese multe, aproape 200 în zilele cu cifre tragice. Beatrice Mahler a răspuns: „Eu cred că sunt de patru ori mai multe decât cele raportate. Părerea mea e că da, sunt 20.000 de cazuri pe zi”.
De asemenea, întrebată ce concluzii a tras din discuţiile cu colegi din alte ţări, managerul spune că în alte ţări s-a testat mai mult, iar testarea a permis ca acel procent de cazuri critice sau cazuri care au necesitat spitalizare să fie mai mic.
Datele care sunt publicate în acest moment indică, practic, că procentul de persoane cu forme moderate sau severe a rămas cam la fel în alte ţări.
„Dacă facem la noi procentul de persoane care sunt internate raportat la cazurile care sunt diagnosticate, lucrurile nu stau deloc bine, adică la noi procentul este mai mare”, a explicat Beatrice Mahler.
„Cred că este o combinație de tulpini care circulă, care creează o paletă diferită de simptome și pe care nu avem cum să o evidențiem fără secvențiere genică”, a mai spus Mahler la Digi 24.
Cea mai dificilă perioadă pentru medici
Întrebată cum simte Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta" „realitatea cifrelor”, Mahler a răspuns că în spital este cea mai dificilă perioadă pe care medicii au petrecut-o în ultimul an, în condițiile în care dificultatea cazurilor a crescut considerabil.
„Aproape tot pavilionul respectiv s-a transformat într-o secție de terapie intensivă, pentru că pacienții care vin ajung cu forme extrem de severe. (...) Sunt pacienți care vin de acasă și unii nu vor să rămână internați pentru că le este frică de spital. Sunt pacienți care ajung în spital cu saturație extrem de mică și vin extrem de târziu, moment în care apar complicații. (...)
Este acea lipsă permanentă de paturi suplimentare sau nevoie de paturi suplimentare pe care ca instituție o poți gestiona doar până la un punct, după care medicul de gardă se vede în imposiblitatea de a găsi soluții și acest lucru este extrem de stresant”, a afirmat managerul Institutului de Pneumoftiziologie „Marius Nasta".
Pacienții stau în paturi așezate în toate camerele posibile
Întrebată dacă sunt pacienți ținuți pe hol, conectați la tubul de oxigen, Mahler a răspuns că medicii au încercat să nu îi țină pe hol, ci în paturi așezate în toate camerele posibile.
În ce privește raportarea cazurilor, Beatrice Mahler a spus că sunt foarte multe persoane care își fac teste rapide acasă care ies pozitive și care, chiar dacă au buna intenție de a raporta testele pozitive, acestea nu pot fi încadrate în raportarea națională, pentru că nu există această posibilitate: „Ori până când nu vom încerca să vedem și această latură, acești pacienți care vor să fie luați în calcul, pentru că ei sunt de bună credință, vom avea un minus important”.
S-a schimbat boala
Totodată, Beatrice Mahler a declarat că din punctul ei de vedere cazurile sunt mai grele pentru că s-a schimbat boala: „cazurile care au forme de evoluție severă ajung să dezvolte forme brutal de violente, cu necesar crescut de oxigen”.
Anul trecut, medicii aveau „un tablou”: „aveam debutul bolii, după 6 - 7 zile pacientul avea evoluția către forma critică - acel procent de 5% unde era cazul. În acest moment avem o categorie de pacienți care ajung să stea acasă până ziua 12-13 cu saturație normală la domiciliu și care ajung către finalul perioadei - ziua 13-a sau a 14-a - la spital, când le scade saturația și se simt rău. Aceștia au nevoie nu de 5 litri de oxigen, nu de 10 litri, ci de o concentrație foarte mare de oxigen”.
Boala acum este mai agresivă, cel puțin a pacienților internați la Institutul „Marius Nasta".
Anul trecut, a spus Mahler, erau insuficiențe renale, respiratorii, dar mai puține complicații trombotice: „în secții acum avem pacienți cu evoluție aparent bună, spunem familiei că în câteva zile ar putea să meargă acasă după cum evoluează parametrii și la un moment dat familia primește un telefon și este anunțată că a decedat și nu înțelege ce se întâmplă”.