Într-o carieră politică de peste trei decenii, Benjamin Netanyahu a fost declarat învins de nenumărate ori, doar pentru a demonstra ulterior că verdictul fusese dat prea devreme.
Rezultatele alegerilor din Israel din această săptămână le oferă adversarilor premierului șansa de a-i pune capăt dominației politice, însă sistemul politic dur din această țară nu garantează acest deznodământ, comentează CNN.
După numărarea a 99% din voturi, partidul Likud al lui Netanyahu, nu există un câștigător clar pentru funcția de premier al Israelului, ceea ce deschide calea unor săptămâni — posibil chiar luni — în care supraviețuirea politică a lui Netanyahu va rămâne incertă.
Pe măsură ce numărarea voturilor se apropie de final, partidul Likud, condus de Netanyahu, rămâne cea mai mare formațiune din Parlamentul israelian, Knesset, care are 120 de locuri, cu aproximativ 26 de mandate. Însă blocul său de dreapta și-a pierdut majoritatea și este estimat să obțină doar 53 de mandate, sub pragul de 61 necesar pentru a guverna.
Netanyahu nu a câștigat, dar nici nu a pierdut — cel puțin, nu încă. Acum trebuie să-și împiedice rivalii să formeze propriul guvern, iar premierul ar putea supraviețui din nou.
Partidele arabe
Pe hârtie, opoziția deține aproximativ 67 de mandate, însă calculele sunt complicate de rivalitățile ideologice, naționale și personale. Principalul rival al lui Netanyahu, Gadi Eisenkot, a obținut 21 de mandate, dar partidele evreiești din opoziție însumează doar 48, mult prea puține pentru a forma singure o majoritate.
Pentru a ajunge la 61 de mandate, acestea ar avea nevoie de sprijinul a două partide arabe, Raam și Lista Comună, care ar urma să obțină împreună un număr record de 19 mandate.
Analiștii spun că prezența record la vot a arabilor, cetățeni palestinieni ai Israelului, a fost determinată, în parte, de nemulțumirea față de cei patru ani în care funcția de ministru al Securității naționale a fost ocupată de un reprezentant al extremei drepte. În această perioadă, criminalitatea în comunitatea arabă a crescut puternic, iar membrii acesteia au pus evoluția pe seama modului neglijent în care poliția a gestionat situația.
Comunitatea arabă a fost afectată și de creșterea rasismului după atacurile din 7 octombrie și războiul Israelului din Gaza. De asemenea, membrii acesteia au criticat dur violențele comise de coloniștii israelieni. Toți acești factori ar fi putut contribui la mobilizarea alegătorilor arabi.
Situația devine însă complicată când vine vorba despre formarea unei majorități. Raam este un partid islamist care își atrage o mare parte din susținători din comunitatea beduină a Israelului. Liderul său, Mansour Abbas, a devenit primul politician arab care a intrat într-un guvern israelian, după alegerile din 2021.
Lista Comună, care ar urma să fie cel mai mare partid arab, reunește mai multe formațiuni mai mici: partidul comunist Hadash, partidul laic Taal și facțiunea naționalistă Balad.
Miercuri, Yair Golan, liderul partidului de stânga Democrații, le-a cerut partenerilor săi să includă partidele arabe în blocul opoziției. El a respins ceea ce a numit „împărțirea rasistă între voturile evreilor și cele ale arabilor”, promovată de Netanyahu.
Doi dintre aliații de dreapta ai lui Eisenkot, Naftali Bennett și Avigdor Liberman, s-au opus însă formării unui guvern care să depindă de sprijinul partidelor arabe. Cei doi nu au făcut declarații pe această temă după închiderea urnelor.
Lista Comună a anunțat miercuri că este pregătită să coopereze politic și că va face „tot ce îi stă în putere pentru a pune capăt guvernării lui Netanyahu”.
Ce va face Netanyahu?
O sursă apropiată de Netanyahu a declarat că principalul său obiectiv după alegeri este să discrediteze și, implicit, să împiedice cooperarea politică dintre partidele evreiești și cele arabe, care l-ar putea îndepărta de la putere.
„Este foarte îngrijorat de posibilitatea formării unui guvern minoritar”, a spus sursa.
Netanyahu intenționează chiar să facă presiuni asupra unor parlamentari ai opoziției, individual, pentru a-i determina să nu coopereze cu partidele arabe.
După ce a făcut campanie împotriva acestora pe tot parcursul alegerilor, Likud a publicat miercuri un comunicat în care a acuzat partidele arabe că „au furat alegerile” prin mită, amenințări, violență și falsificări. Acuzațiile amintesc de afirmațiile privind fraudele electorale făcute de cel mai apropiat aliat al lui Netanyahu, președintele american Donald Trump.
Comisia Electorală Centrală a anunțat miercuri că analizează plângerea. Totuși, în ziua alegerilor, instituția respinsese deja mii de sesizări depuse de diferite partide.
Netanyahu intenționează să „neutralizeze această posibilitate prin toate mijloacele”, a declarat sursa pentru CNN, inclusiv prin lansarea unui atac asupra Iranului sau prin solicitarea intervenției președintelui Trump în politica israeliană, în favoarea sa.
Opoziția se teme că Netanyahu ar putea exploata o criză de securitate pentru a amâna sau a bloca formarea unui nou guvern.
Înainte de alegeri, Netanyahu i-a cerut lui Trump să lanseze un atac comun asupra Iranului. Washingtonul a amânat însă decizia, în parte după ce șeful Statului Major al armatei israeliene, Eyal Zamir, a avertizat că o asemenea operațiune ar putea perturba desfășurarea scrutinului.
O sursă din domeniul securității israeliene a declarat pentru CNN că planurile operaționale sunt pregătite și așteaptă aprobarea lui Trump, posibil după alegerile intermediare din SUA.
„Nu există nicio modalitate de a ști ce va face Netanyahu”, a declarat pentru CNN o sursă din opoziție. „Știm că ar putea încerca să provoace o nouă escaladare.”
O altă sursă a spus că Netanyahu „va face tot ce poate pentru a nu părăsi biroul de premier, inclusiv prin provocarea haosului pe plan intern și extern”.
Eisenkot, fost șef al Statului Major al Forțelor de Apărare ale Israelului, le-a cerut marți seara liderilor din domeniul securității să țină cont de faptul că „Netanyahu este un premier interimar, fără mandat și fără încrederea publicului”.
Într-un discurs susținut în fața susținătorilor săi, la scurt timp după publicarea sondajelor realizate la ieșirea de la urne, Eisenkot a declarat că publicul „a ales schimbarea”.
În prima sa reacție la actualizarea rezultatelor, după discursul de marți seara, Eisenkot a afirmat că rămâne hotărât să „aducă schimbarea în Israel”.
Ce urmează?
Atenția se îndreaptă acum către buletinele introduse în plicuri duble, provenite de la militari, deținuți, pacienți și angajați ai spitalelor, diplomați aflați în străinătate și alegători cu dizabilități.
Comisia estimează că există între 430.000 și 480.000 de astfel de plicuri, suficiente pentru a influența repartizarea a peste 10 mandate. Acestea sunt numărate separat, în cadrul unei proceduri speciale de verificare, iar rezultatele finale sunt așteptate joi.
Ulterior, vor începe negocierile politice propriu-zise.
Următorul pas îi revine președintelui Israelului, Isaac Herzog, al cărui rol după alegeri este esențial. El trebuie să consulte toate partidele alese în parlament pentru a afla pe cine recomandă pentru funcția de premier. Apoi îl desemnează pe candidatul despre care consideră că are cele mai mari șanse să obțină sprijinul unei majorități de 61 de parlamentari.
Acesta nu trebuie să fie neapărat liderul celui mai mare partid, ci candidatul care are cele mai realiste șanse să formeze o coaliție.
Eisenkot ar putea primi mai multe recomandări decât Netanyahu, deoarece se așteaptă ca partidele arabe să îl susțină.
După desemnare, candidatul are la dispoziție 28 de zile, cu posibilitatea unei prelungiri de 14 zile, pentru a negocia cu celelalte partide distribuirea funcțiilor ministeriale, bugetul și politicile guvernului.
Dacă nu reușește să formeze un guvern, mandatul îi poate fi încredințat unui alt candidat, care primește la rândul său patru săptămâni pentru negocieri. Dacă nici acesta nu reușește, Knessetul are la dispoziție o perioadă scurtă pentru a propune un candidat alternativ. Dacă și această încercare eșuează, în Israel vor fi organizate automat noi alegeri.
Netanyahu are un avantaj prin faptul că ocupă în continuare funcția de premier interimar. Dacă Eisenkot primește primul mandatul de a forma guvernul și eșuează, Netanyahu trebuie doar să aștepte expirarea acestuia. Iar dacă Israelul se îndreaptă către un nou scrutin, Netanyahu va rămâne premier interimar timp de mai multe luni.
Opțiunile lui Eisenkot
Eisenkot nu și-a epuizat toate opțiunile. Chiar dacă nu reușește să formeze un guvern, opoziția ar putea folosi majoritatea parlamentară pentru a schimba președintele Knessetului și pentru a prelua alte funcții-cheie. Acest lucru ar putea limita capacitatea lui Netanyahu de a guverna și ar permite opoziției să promoveze inclusiv proiecte legislative.
Totuși, pentru Eisenkot, general-locotenent în rezervă, acesta nu este terenul pe care ar prefera să lupte.
Coaliția lui Netanyahu rămâne extrem de loială, iar premierul nu trebuie să se teamă în mod real de dezertări din propriul bloc.
Situația este diferită în cazul lui Eisenkot. Coaliția sa, formată din partide diverse, este mult mai puțin omogenă din punct de vedere ideologic, iar chiar și un pas minor ar putea provoca destrămarea blocului și ar putea împinge țara către noi alegeri.
Deocamdată, atenția se concentrează asupra președintelui Herzog, al cărui rol devine cu atât mai important în condițiile actualului blocaj politic. Întrucât niciunul dintre cele două blocuri nu deține o majoritate clară, acesta ar putea încerca să îi convingă pe Netanyahu și Eisenkot să formeze un guvern de uniune națională.
„Trebuie să facem tot ce este posibil pentru a evita o nouă rundă de alegeri”, a declarat Herzog miercuri. El le-a cerut liderilor partidelor să participe la consultări „cu mintea deschisă”.
