Trei cazuri de violență în școli, în doar câteva zile, au adus în România aceeași întrebare care preocupă și alte țări europene: ce îi poate împinge pe copii să-și rănească profesorii sau colegii și unde ar putea interveni adulții înainte ca lucrurile să ajungă atât de departe?
Suferința ascunsă, sentimentul de nedreptate, nevoia de a fi acceptat și atracția pentru personaje care transformă violența într-o sursă de popularitate pot contribui la un asemenea parcurs. Dar niciuna dintre aceste vulnerabilități nu înseamnă, singură, că un adolescent va deveni violent, explică psihoterapeutul Vasile Doru Marineanu, în dialog cu Adriana Nedelea, la podcastul SpotMedia.ro „Cum supraviețuim?”
Coordonator al Centrului Național Militar de Psihologie și Sănătate Comportamentală al MApN, cu experiență în misiuni din Bosnia-Herțegovina, Kosovo și Afganistan, Marineanu vorbește despre mecanismele prin care se pot suprapune suferința individuală, influența grupului și modelele întâlnite în mediul online. Dar și despre modalitățile de prevenție care există.
Trei cazuri în România
La Bistrița, pe 19 octombrie, un elev de 13 ani a atacat cu un cuțit o profesoară și colegi de școală. Atacul ar fi fost premeditat, iar motivația, rasială. Băiatul ar fi urmărit un elev pe care îl considera indian din cauza culorii pielii, deși între cei doi nu ar fi existat conflicte anterioare. În locul unde s-a pregătit pentru atac au fost găsite mesaje și simboluri de extremă dreaptă. Băiatul a fost internat la psihiatrie.
Tot pe 19 octombrie, la Târgoviște, un elev de 14 ani a fost bătut și amenințat cu moartea de un coleg de 15 ani. Polițiștii au constatat existența unui pericol iminent pentru victimă și au emis un ordin de protecție.
Pe 22 octombrie, la Pitești, un adolescent de 15 ani și-a atacat un coleg cu o macetă și a rănit un al doilea. Băiatul ar fi fost umilit și agresat de colegi, inclusiv prin modificarea fotografiilor sale cu ajutorul inteligenței artificiale. Adolescentul a fost reținut şi apoi plasat în arest la domiciliu.
Aceste cazuri au împrejurări diferite, iar anchetele trebuie să stabilească motivele și responsabilitățile fiecăruia. Dar toate au un punct comun: copii vulnerabili care au făcut pasul spre violență.
Un copil liniștit poate avea o suferință pe care adulții nu o văd
După atacul de la Bistrița, familia și colegii au descris un copil liniștit, cu rezultate bune la învățătură. Bunicul a susținut că adolescentul fusese victima bullying-ului. Totodată, colegii au relatat că acesta ar fi făcut amenințări pe care nu le luaseră în serios.
În cele mai multe cazuri de violențe care implică tineri, copii, auzim aceleași lucruri: era un copil bun, liniștit, nu ne așteptam, n-ai fi zis ... Ceea ce conturează o posibilă problemă: cât de bine cunoaștem ceea ce trăiește un copil dincolo de note și de comportamentul observat la clasă?
Marineanu spune că suferința psihologică poate exista și la persoane care par să se descurce bine. Majoritatea celor care suferă nu sunt violenți, iar umilirea nu transformă automat o victimă în agresor. Totuși, lipsa sprijinului poate lăsa loc unor modele care prezintă agresiunea drept o soluție.
Unul dintre mecanismele descrise de psiholog este căutarea semnificației: nevoia de a conta pentru cineva, de a fi recunoscut și de a avea un loc în lume.
„Există o teorie a căutării semnificației. Oamenii vor să fie recunoscuți, vor să facă diferența, vor să fie semnalați de către cineva, vor să aibă un scop în viață și atunci acesta este un lucru de motivație foarte important, dar el capătă mai multă amploare atunci când oamenii își pierd această semnificație, când oamenii au o pierdere de statut, când au o pierdere inclusiv materială de ceva, deci când se simt nedreptățiți. Atunci această particularitate a personalității omului devine un trigger pentru un eventual comportament violent.”
Cuvântul esențial este „eventual”. Psihologul vorbește despre vulnerabilități care pot fi exploatate, nu despre un traseu inevitabil. Contează ce se întâmplă mai departe: cine ascultă copilul, ce sprijin primește și ce fel de răspunsuri găsește pentru suferința lui.
Întrebat ce se poate întâmpla atunci când un adolescent nu are cui să-i vorbească, Marineanu explică:
„Atunci se va găsi cineva care să-ți spună o poveste în care să te regăsești, să identifici poate o modalitate prin care să compensezi acea suferință și, dacă acel cineva care oferă o alternativă este interesat să-ți ofere siguranță, protecție, bunăstare, întrebarea care se pune este cu ce cost, pentru că este posibil să-ți ceară ceva în schimb.”
Ce schimbă Internetul: violența poate aduce recunoaștere și aplauze
Violența și presiunea grupului existau înaintea rețelelor sociale. Mediul online oferă însă acces la mult mai multe personaje și comunități, inclusiv la unele care admiră agresorii și recompensează comportamentele violente.
Un adolescent, explică Marineanu, poate găsi pe rețele tocmai ceea ce simte că îi lipsește în viața de zi cu zi: statut, atenție și acceptare. Anonimatul perceput reduce, la rândul său, inhibițiile.
„Există un fel de anonimat perceput, există fel și fel de avataruri, există nickname-uri sub care oamenii se pot ascunde, există inclusiv încurajări pe care le pot face sub această protecție a anonimatului, pe care într-o relație reală de viață poate că nu le-am fi făcut, pentru că ne-am fi cenzurat din anumite motive.
Și atunci tinerii găsesc în astfel de personaje un exemplu de semnificație, un exemplu de statut, pentru că pot să devină populari, pot să fie apreciați de grupul de oameni din care ei fac parte. E un fel de întărire prin recompensă, adică oamenii sunt recompensați, sunt aplaudați, mă refer aici la tineri acum, și pot să perpetueze astfel de comportamente, pentru că beneficiul este perceput la un clic distanță, ca să spunem așa.”
Așadar, pentru a înțelege influența mediului online, contează și ce primește adolescentul de la ceilalți atunci când admiră, distribuie sau reproduce un comportament violent. Reacțiile grupului pot transforma acel comportament într-o cale de a deveni vizibil și important.
Avertismentul din Polonia: agresori transformați în idoli
În Polonia, trei atacuri comise în instituții de învățământ, în decurs de patru zile, s-au soldat cu un mort și mai mulți răniți. Premierul Donald Tusk a pus în discuție fascinația pentru violența online și pentru ucigași transformați în modele. A mai spus că autoritățile nu au identificat un grup organizat la scară largă care să coordoneze atacurile, fiind vorba despre acțiuni separate, alimentate de glorificarea violenței pe Internet.
- Polonia: Al treilea atac într-o instituție de învățământ. Deși au fost verificate 50.000 de școli, după atacurile care au șocat întreaga țară
- Tusk despre atacurile din școli care au șocat Polonia: Nu au legătură între ele, au fost alimentate de glorificarea violenței pe internet
Pe 16 octombrie, guvernul polonez a cerut marilor platforme să intervină mai eficient împotriva conținutului violent. Ministrul Digitalizării a afirmat că, din 89 de sesizări privind conținut ilegal legat de atacuri, trimise între 7 și 12 octombrie, aproximativ două treimi rămăseseră fără măsuri din partea companiilor. TikTok a susținut că intervenise în toate solicitările primite de la autoritățile poloneze.
Întrebat despre avertismentul lui Tusk și expunerea copiilor la violențe, Marineanu recunoaște rolul Internetului în această expunere, dar insistă asupra unei distincții:
„Este adevărat și asta s-a întâmplat cu o frecvență mai mare odată cu Internetul și în special cu rețelele sociale, care aduc foarte multă informație, care expun oamenii la fel și fel de lucruri pe care poate înainte nu le știam că există, dar cu siguranță că ele poate că existau.
Dar ceea ce aș vrea să spun este faptul că oamenii pot să aibă foarte multe nedreptăți, pot să simtă că nu au suficiente resurse, că nu sunt respectați, că în școli profesorii nu le acordă atenție și așa mai departe. Și pot să apeleze la comportamente violente separat de aceste nedreptăți. Adică ele nu merg mână în mână, nu sunt neapărat legate intrinsec. O mică parte din cei care sunt nedreptățiți ajung la astfel de comportamente violente.”
De aceea, nu orice copil umilit trebuie privit ca un potențial atacator. Pentru prevenție, trebuie urmărite și felul în care interpretează ceea ce i se întâmplă, modelele pe care le adoptă și comportamentele pe care începe să le considere acceptabile.
Puterea grupului: ce este dispus un adolescent să accepte pentru a aparține
Un alt element important este grupul de apartenență. Marineanu recomandă părinților să observe ce fel de comportamente sunt încurajate de prietenii copilului și cum reacționează grupul atunci când cineva depășește o limită. Pentru că nevoia de acceptare poate face ca un adolescent să renunțe la propriile rezerve. În plus, un lider poate deveni atrăgător prin sentimentul de stabilitate pe care îl oferă.
„Există o presiune foarte mare: conformismul social. Studiile ne arată că, de foarte multe ori, copilul sau adultul, dacă vede că are o opinie diferită de cea a grupului, și-o suspendă tocmai pentru a fi în continuare acceptat. Și atunci când vine vorba și de autoritate, pentru că de obicei aceste grupuri de sprijin au și lideri, mai puțin sau mai mult formali, care sunt investiți cu o anumită autoritate…”
În acest context, explică psihologul, promisiunea unei direcții clare poate răspunde unei suferințe reale. O persoană care se simte exclusă sau nedreptățită poate deveni receptivă la cineva care pretinde că îi oferă o explicație și o ieșire.
„De multe ori, suferința socială sau excluderea din anumite grupuri sau o nedreptate pe care oamenii o primesc activează - nu aș vrea să simplific foarte mult aceste lucruri - niște rețele neuronale care se suprapun în foarte mare măsură cu durerea fizică. Și atunci un astfel de lider sau o teorie conspiraționistă sau, eu știu, o soluție magică la problemele cuiva vine să anestezieze această durere socială.”
La ce să fie atenți părinții
Marineanu avertizează asupra riscului de a confunda diferențele dintre generații cu semnele unei radicalizări. Felul în care se îmbracă un adolescent, muzica pe care o ascultă sau participarea la un concert nu demonstrează, singure, că se îndreaptă spre violență. Mai relevant este dacă devine tot mai tolerant față de rănirea altor persoane și ce semnificație atribuie personajelor pe care le admiră.
„Al doilea pas ar fi acela în care noi să vedem dacă este adolescentul sau tânărul atras de anumite personaje care, în mediul online în special, arată destul de multă violență și să vedem ce anume îl atrage, dacă există o astfel de atracție, care este semnificația pe care o acordă. Poate că de multe ori încearcă să capete notorietate sau să fie recunoscuți, să fie populari. Și ăsta este un aspect la care tinerii sunt foarte sensibili.”
Psihologul indică apoi comportamente mai concrete, care trebuie luate în serios:
„Indicatorii comportamentali sunt legați de intenție, în primul rând. Adică dacă observăm că are astfel de comportamente, poate la nivel incipient cu anumiți colegi, sau dacă există anumite mijloace prin care ar putea să producă un fel de suferință fizică celorlalți, dacă există un plan pentru a face lucrurile în această modalitate. Deci lucrurile acestea ne pot sugera nouă că tânărul ar putea să meargă pe această cale.”
Aceste observații nu reprezintă un diagnostic pe care părintele trebuie să îl pună singur. Sunt motive pentru a cere ajutor și pentru a comunica școlii situațiile concrete, mai ales amenințările și comportamentele care pun în pericol alte persoane.
(Cazurile de violență pot fi semnalate de copii sau părinți, verbal ori în scris, oricărui membru al personalului școlii. Cei care raportează trebuie protejați împotriva răzbunării. În situații de pericol imediat sau de urgență medicală se apelează 112.)
Cum vorbești cu un copil care suferă
Prevenția, spune Marineanu, începe cu o relație în care copilul poate vorbi despre ceea ce trăiește. Părintele are nevoie să afle ce îl doare, ce îl sperie sau ce îl face să se simtă exclus, fără ca fiecare conversație să devină un interogatoriu.
Recomandarea sa este să ca părintele să îi ofere adolescentului spațiu pentru a povesti și să înțeleagă ce așteaptă acesta de la discuție.
„Cred că, în primul rând, ar trebui să fie aproape de copil, să afle toate stările lor emoționale, să le creeze o disponibilitate copiilor de a se deschide, de a destăinui lucrurile care îi fac pe ei să sufere, fără să intrăm cumva intruziv în viața lor.
Pentru că, de cele mai multe ori, copiii poate că nu au nevoie neapărat de o soluție explicată ca atare, ci de cineva cu care să împărtășească experiențele lor, așa încât să le putem oferi un pic de spațiu ca ei să-și proceseze toate aceste trăiri. Și eventual putem să întrebăm dacă doresc să găsim împreună o soluție sau dacă pur și simplu doar doresc să fie ascultați.”
O asemenea apropiere îi poate ajuta pe adulți să observe mai devreme schimbările și îi oferă copilului o cale de a cere sprijin înainte să caute răspunsuri în medii care îi încurajează furia sau dorința de răzbunare.
Școala trebuie să ofere protecție și o cale reală de ieșire din umilire
Responsabilitatea nu se oprește la familie. Marineanu insistă că bullying-ul trebuie oprit și că un copil agresat are nevoie de sprijin din partea profesorilor și a instituțiilor. Faptul că majoritatea victimelor nu devin violente nu face suferința lor mai puțin importantă. Iar protecția și sprijinul reduc riscul ca adolescentul să caute soluții în grupuri care îi condiționează acceptarea de anumite comportamente.
„Dacă există un sprijin instituțional și copilului, adolescentului, i se oferă o direcție, atunci probabilitatea să se refugieze în niște soluții magice este mai mică. Dar da, poate să conducă (spre violență) atunci când nu există sprijin și când există variante pe care un grup de interese, de exemplu, ar putea să i le arate cu un preț, pentru că ulterior va trebui să deconteze acest sprijin pe care îl percepe la un moment dat.”
Pentru părinți și școală, aceasta înseamnă să privească împreună suferința copilului, relațiile sale și comportamentele concrete care apar. Să existe un adult care ascultă, o reacție atunci când este umilit și o intervenție atunci când amenință. Iar ajutorul să fie suficient de accesibil încât adolescentul să nu rămână singur cu problema și cu soluțiile pe care le găsește online.
Urmăriți integral de la ora 8 interviul cu psihoterapeutul Vasile Doru Marineanu pe canalul de YouTube al SpotMedia.ro.
Ce mai puteți afla din interviul video realizat de Adriana Nedelea:
- Cauzele violenței în școli și semnalele la care trebuie să fie atenți părinții.
- Influența grupului și a modelelor violente din mediul online.
- Atracția liderilor autoritari și a promisiunilor de soluții miraculoase.
- Mecanismele propagandei și modalitățile de protecție împotriva manipulării.
- Pierderea încrederii în instituții și vulnerabilitățile societății românești.
- Efectele violenței transformate în spectacol public și riscul adâncirii radicalizării
Abonează-te, dacă nu ești încă abonat, pentru a nu pierde următoarele interviuri, emisiuni sau podcasturi SpotMedia.ro.
În fiecare luni apare un nou episod din emisiunea Controverse, realizată de jurnaliștii Emilian Isailă și Matei Udrea, în weekend urmărești Cum supraviețuim? - un podcast realizat de Adriana Nedelea, iar în fiecare miercuri apare un nou episod din Defense Translate.
În fiecare săptămână publicăm și interviuri video în care explicăm miza și efectele celor mai importante evenimente. Abonează-te aici!
