Zicala românească ”omul sfințește locul” se aplică inclusiv în sistemul de învățământ, un sector cu multe lipsuri dar care, de fapt, ascunde multe povești despre cum poți atinge succesul chiar și în cele mai grele condiții.
Școala Gimnazială „Ion Ghica” din Iași este unul din exemplele că școala românească poate fi frumoasă, mai ales după ce directoarea școlii a atras fonduri de peste 787.000 de euro și țintește ambițios către milionul de euro în următorii ani.
Aici Raluca Mariana Cozma a introdus opționale de Educație financiară, Educație juridică și Teatru pentru a atrage și păstra elevii în școală. Alături de UNICEF România, a implementat un proiect în valoare de 29.000 de euro prin care școala a devenit hub de învățare pentru copiii ucraineni din Iași. Mai mult, prin proiectele și implicarea sa, a reușit să reducă nivelul abandonului școlar de la 1,7% la 0,03% și a crescut promovabilitatea la Evaluarea Națională la 94% în 2023, de la 78% în 2021.
Toate aceste reușite și mentalitatea sa de câștigător i-au adus în 2023 și titlul de Directorul Anului din partea Asociației pentru Valori în Educație.
Raluca Mariana Cozma este profesor de matematică la bază, dar implicarea, determinarea și abilitățile ei au făcut-o să ajungă director în mai multe unități școlare. Și a transformat în bine fiecare școală în care a călcat.
”Am devenit director în anul 2009 la Şcoala Profesională "Nicolae Bălăuţă" Şcheia. Ulterior, în urma autorizării pe perioada cât eu am fost director, a devenit Liceul Tehnologic "Nicolae Bălăuţă". După care în 2013 am ajuns director la Școala Gimnaziala "Petru Poni" Cucuteni, iar în 2019 la Școala Gimnazială „Ion Ghica” din Iași. Au fost, într-adevăr, experiențe diferite”, își începe Raluca Mariana Cozma povestea pentru spotmedia.ro.
Cum au fost experiențele din funcția de director în tot acest timp?
La prima școală din Șcheia aveam locații și la 6 km față de școala principală, deci acești copii făceau naveta zilnic. Aveam inclusiv locația de la Cioca-Boca. Sincer vă spun, eu credeam că Cioca-Boca există doar în urătură dar am ajuns acolo inițial profesor de matematică, pentru că eu înainte de a fi director am fost 7 ani profesor de matematică.
Eu mereu mi-am dorit să fiu profesor, dar am acceptat atunci provocarea de a fi director. Nu a fost ușor pentru că inclusiv de acolo am avut foarte mult de muncit pe reabilitarea spațiilor, nu erau renovate școlile. A venit, după cum vă spuneam, în 2010, acea autorizare, când școala profesională s-a transformat în liceu tehnologic. A fost o foarte mare mulțumire a mea pentru că până atunci erau mulți copii care nu puteau continua liceul din cauza problemelor financiare.
E foarte adevărat că ei la momentul acela ar fi putut să facă școala profesională, dar cumva le limita traseul educațional, adică se oprea cumva înainte de a putea da Bacalaureatul și de aici, de a urma o facultate și de asta a fost ambiția mea foarte mare la momentul acela, să o transform în liceu tehnologic.
Nu mi-a fost deloc ușor, la acel moment trebuia să plătim o taxă. Din partea primăriei ni s-au blocat conturile pentru că nu se dorea ca noi să ne transformăm în liceu, dar am găsit modalitatea de a face bani pentru taxa de autorizare și am vândut fier vechi dintr-un atelier mecanic foarte vechi și care nu mai era funcțional la acest moment.
Profilul în momentul acela era de designer vestimentar și cu mare bucurie spun că în anul 2011 am primit vestea aprobării unui proiect Leonardo DaVinci în valoare de 43.000 euro prin intermediul căruia 14 elevi au mers la Milano într-o formare pe design vestimentar și a fost o mare bucurie. Acela a fost un proiect măreț, am ținut foarte mult la el și bucuria copiilor a fost enormă și de asemenea lucrurile pe care le-au învățat au fost lucruri foarte consistente, interesante pentru ei și cumva cred că acela a fost punctul de plecare al măsurii pe care am avut-o vizavi de ce înseamnă proiectele europene.
Am ieșit din funcția de director în 2012, proiectul a fost implementat în anul 2012-2013. Am plecat de la acea școală. Nu a fost propria voință, așa a fost contextul.
Am plecat la Școala Gimnazială ”Petru Poni” Cucuteni, la propunerea inspectoratului școlar. Era totul străin pentru mine. Era o școală nouă și unde provocările au venit dintr-o altă perspectivă. Au venit dintr-o perspectivă culturală.
Am avut activități de foarte, foarte mare amploare. Ne-am dorit mult să punem în evidență cultura Cucuteni să aducem în atenția celor care nu știau foarte multe despre tradiții, despre preocupări, despre vestimentație. Toate astea le-am făcut în cadrul zilelor școlii, proiecte foarte ample.
În 2014 am câștigat competiția în cadrul Școlii Altfel pe domeniul cultural, deci a fost apreciată ca fiind cea mai bună de la nivelul țării, noi fiind premiați și ulterior la Palatul Parlamentului.
Am inițiat acolo mai multe proiecte, a fost un proiect foarte drag mie și care continuă acum ”De la suflet pentru suflet” unde copiii mergeau cu colinda, strângeau bani și ulterior cumpărau produse și dădeau vârstnicilor, dar peste 75 de ani adică cei care erau într-adevăr într-o foarte mare nevoie și bucuria mea este că încă continuă.
Vă mărturisesc că la Cucuteni a fost o muncă uriașă, plecam și la 10 din școală alături de colegi și da, cred că la Cucuteni a fost școala unde eu am descoperit puterea echipei. Deși era foarte, foarte puțin, era incredibil și reușeam să facem prin activitățile pe care ni le propuneam.
Ulterior, în 2019, a fost un an al schimbării, iarăși fără să fie ideea mea. Am fost cumva iarăși provocată pentru a veni într-o nouă școală.
Astfel că în 2019 și am intrat în Școala Gimnazială „Ion Ghica” din Iași pentru prima dată. Am pășit cu lacrimi în ochi văzând cum arătau spațiile școlare și știind cum am lăsat școala precedentă, deși era în mediul rural.
Cum arătau spațiile?
Aveau nevoie de renovare, erau multe ”dotări” autentice din '72, curtea școlii arăta într-un mod în care pe care nu-l puteam accepta și ușor-ușor am început să să dau o altă față școlii. Am început cu spațiul exterior, era și gardul autentic din '72. Am schimbat atunci gardul, deși pare o chestie cumva banală.
E gardul central, gardul la stradă, mă rog. A fost o sumă destul de consistentă la momentul ăla, cam 20.000 euro, după care am continuat cu curtea generoasă de altfel. În tot acest demers am fost sprijinită de domnul primar al municipiului Iași, eu ținând morțiș să ajung la dumnealui și să-i prezint situația școlii.
Cred, ca director, este obligația ta să aduci la cunoștință celor care îți pot da resursele financiare, cel puțin la un municipiu atât de mare cum este Iași. Fără doar și poate că nevoile sunt multe și, repet, este obligația directorului să solicite, să insiste, eventual, pentru că problemele sunt multe. Și am început să ne transformăm spațiile.
În primii ani, lucrările din interiorul școlii, de văruire, de amenajare a claselor s-au realizat doar cu resursele umane proprii, inclusiv domnii paznici ne-au ajutat să văruim, să reparăm pereții, să ajungă la o formă civilizată și de asemenea cu colegii profesori și copiii am început să dăm culoare școlii și la noi în școală, până în această vară, aproape toate spațiile aveau un mesaj educațional, fie că era o hartă a României cu județele, fie că era corpul uman - aveam noi la un moment dat cantitatea de apă din fiecare organ. Fie că era Uniunea Europeană cu țările, anul în care au intrat, fie că e erau cuvinte în engleză simple pentru copii, formule matematice, tot felul de astfel de pasaje cumva ca să inducem învățarea în mod firesc.
Și a venit anul 2023 când am obținut bani pentru schimbarea instalației electrice, era și ea tot din '72. Eu am făcut solicitări în tot acest timp pentru că era o necesitate foarte mare. Erau prize de care luau foc și atunci era o nevoie la care nu puteam face rabat. Și chiar dacă noi aveam toate ce vă spuneam eu, toate aceste mesaje educaționale pe pereți, în această vară s-a șters totul.
Această instalație pe care am dorit-o îngropată a făcut să avem un șantier în urma căruia am scos mai mult de 40t de moloz și astfel am luat-o cumva de la zero. Am reușit doar în două luni de zile. Noi suntem o școală destul de mare, pe trei nivele, cu o suprafață la sol de aproximativ 1.000 m² și am reușit ca în două luni de zile să fie absolut totul terminat.
Dar da, cu o săptămână înainte spațiile erau pline de praf. Noi aveam doar două doamne de serviciu și toată curățenia și punerea la punct a tuturor spațiilor s-a realizat cu implicarea tuturor colegilor din școală. Nu mai conta că ești profesor și ștergi geamul. Toți colegii au participat la această activitate deloc ușoară și părinți și copii deci au fost alături de noi, au înțeles, au fost în perioada verii și au văzut ce șantier a fost aici și atunci au fost alături de noi și am reușit să începem anul școlar absolut impecabil, dar din punct de vedere al aspectului suntem acum cumva la un nou început cu pereții albi și doar câteva pasaje care au rămas sau o amintire a celor trecute.
Asta pe partea administrativă. Dar am descoperit și ce înseamnă puterea unui proiect european și a sumelor foarte mari, pentru că aceste sume nu pot fi accesate ușor la nivel național și nici nici un caz de la autoritățile locale. Și atunci, da, m-am preocupat ca tot ce a semnat proiect unde școala poate fi eligibilă, pentru că la proiectele de infrastructură școala nu poate fi eligibilă, ci doar autoritatea locală și am accesat prin axa POIM când a fost cu pandemia. Deși nu s-a implementat proiectul atunci pentru că a durat un pic aprobarea acestuia, ne-am bucurat că avem în clase aceste aparate de ozonificare și care ne dau calitate a aerului în absolut toate spațiile din școală. A fost un proiect cu o valoare de peste 132.000 euro și care ne-a ajutat în această direcție, a igienizării.
A venit apoi proiectul finanțat prin prin axa POCU ”Hai afară la-nvățare” un proiect de peste 100.000 euro unde sunt peste 238 de copii implicați, atât de la primar cât și de la gimnaziu. Spun peste 238 pentru că acesta a fost grupul țintă inițial, dar din septembrie au mai intrat peste 50 de copii.
Sunt 22 de experți de la nivelul școlii care organizează în fiecare lună aproximativ cinci activități, deci peste 100 de activități desfășurate în cadrul proiectului ”Hai afară la-nvățare”. Și acest proiect este cu o valoare destul de mare la școala noastră peste 100.000 euro. Per total proiectul este de peste 300.000 euro. De asemenea, am ținut foarte mult ca școala să fie acreditată ERASMUS unde anul acesta ne sunt alocați aproximativ 40.000 euro. Per total, în toată perioada de acreditare 2023-2027 sperăm să ajungem în jurul sumei de 200.000 euro.
Preocuparea mea este continuă pentru tot felul de activități. De asemenea, m-a interesat foarte mult ca să fim noi o echipă unită. Am desfășurat proiecte comunitare, avem proiectul „Prețuim comunitatea” unde copiii confecționează câte două felicitări, însumându-se peste 1.400-1.500 de felicitări care sunt împărțite trecătorilor și locatarilor din zonă, în cutiile de poștă angajaților de la instituțiile din zonă cu ocazia Crăciunului și tot la fel a venirii primăverii. Avem târgul de voluntariat de Crăciun unde este implicat absolut fiecare copil. Nu este ceva unic la nivelul școlii noastre, se întâmplă astfel de târguri, dar toată unicitatea este dată prin faptul că fiecare copil din cele 27 de colective este implicat.
Ce rezultate vedeți la acești copii pentru care ați făcut atâtea investiții și proiecte?
În primul rând observăm un rezultat din punct de vedere al comportamentului, al grijii față de celălalt. Noi ne dorim foarte mult ca ei să înțeleagă ce înseamnă a respecta pe celălalt prin orice acțiune a ta. Noi le explicăm că un gest mărunt, care pe unul dintre ei nu-l deranjează pe celălalt îl deranjează.
Deci ne dorim foarte mult ca absolvenții noștri, în primul rând, să fie absolvenți care se pot integra în societate și să le transmitem valorile pe care noi le promovăm și mă refer aici la respect, la onestitate, la muncă. E foarte important să înțeleagă că nimic nu se obține fără muncă și observăm un altfel de comportament.
Observăm dezvoltarea timpului ciclic la ei, chiar vin ei și semnalează anumite comportamente mai puțin plăcute ale colegilor și împreună încercăm să găsim modalități de a remedia comportamentul. Pe de o parte. Pe de altă parte, dacă mă refer la partea educațională, ne mândrim anul acesta cu note mari la Evaluarea Națională, mai mari decât au fost. Nu poate atât cât ne dorim, dar este un progres și suntem foarte mândri ca avem elevi care au reușit să aibă medii atât de mari încât să intre la colegiile de top din Iași, unde se intră cu medii peste 9.70.
O mare bucurie a mea este că la acest moment noi avem abandon zero, nu avem niciun copil care să fie în risc de abandon. Au fost demersuri făcute în mod continuu în această direcție, foarte multe sesizări la toate instituțiile care ne pot ajuta în această direcție.
Ce planuri mai aveți pentru școala dumneavoastră?
Îmi doresc să continui cu schimbarea aspectului spațiilor școlare, pentru că este loc de a progresa în această direcție, mai ales în contextul pe care vi-l menționasem mai devreme. Îmi doresc să fie un aspect diferit de ceea ce noi întâlnim în școlile din învățământul românesc. Nu este ușor, dar încet, încet, eu spun că vom da o altă față școlii. Este un început în această direcție, dar mai avem de muncă.
De asemenea, focusul nostru acum este pe implementarea proiectului ERASMUS. Suntem în primul an de implementare acum și ne dorim să fie un start bun și, după cum spuneam, ne canalizăm toată energia în această direcție. Dar fără doar să poate, proiectele noastre clasice continuă. Imediat urmează ”Prețuim comunitatea”. Avem de asemenea concursul de cultură generală este un un concurs județean pe care trebuie să-l desfășurăm în noiembrie, numindu-se ”Cultura generală, evaluare autentică pentru fiecare”.
Îmi doresc performanță, îmi doresc excelență, eu predând matematică, dar vă mărturisesc că toate astea la acest moment le contabilizăm în progres. Practic, progresul pentru noi este foarte important, pentru că suntem o școală de cartier, suntem o școală de masă, nu avem copii selectați și atunci e clar că noi trebuie să avem atenție pentru fiecare copil din școală.
Cum putem face să multiplicăm modelul dumneavoastră la nivel de sistem de învățământ românesc?
Eu sesizez la foarte mulți colegi preocuparea pentru a face lucruri în școli și să știți că am sesizat că sunt un model de inspirație, cel puțin pe partea de de infrastructură. Adică am văzut, cel puțin la nivelul județului Iași, cel puțin patru cancelarii cum arată cancelaria deja de la școala Ghica. Și atunci mă bucură lucrul acesta. Cum și eu văd idei foarte bune de la colege, le trec prin propria simțire și gândire și le adaptez pentru școală. Vă asigur că sunt lucruri minunate care se întâmplă în școli.
Nu sunt în măsură să vorbesc la nivelul țării, dar la nivelul județului Iași sunt sunt școli care pot fi exemplu fără doar și poate, în orice secundă.
Așadar, școala românească nu este doar plină de exemple negative pe care le vedem toată ziua, are și exemple pozitive,
Trebuie descoperite și cumva asta e bucuria mea vizavi de decernarea acestui premiu și de această gală organizată de Asociația pentru Valori în Educație. În direcția aceasta merge și evidențează lucrurile frumoase, pentru că da, mereu vedem aspecte neplăcute, nescoțându-se în evidență lucrurile frumoase.
E foarte adevărat că, da, contează implicarea autorităților publice locale.
Deci directorii ar trebui să ceară atunci când au nevoie?
Clar. Directorul trebuie să ceară, să aibă argumente. Cred că orice trebuie să se întâmple pe bază de argumente. E nevoie de o bună comunicare, pentru că fără comunicare e mai greu. Comunicarea este un punct de a avut în atenție pentru fiecare director și Asociația pentru Valori în Educație este un loc în care ar putea să vină orice director să găsească sprijin în acest sens.
E un proiect inimos, care se desfășoară pe o perioadă de 3 ani și unde cel puțin 51% dintre cadrele didactice trebuie să fie alături de directori, pentru ca impactul să fie suficient de puternic pentru a se sesiza schimbările.