Ca să-i asiguri copilului cât mai multe șanse pentru a reuși în viață, trebuie să-l înveți să fie puternic pe plan mental. Asta îl va ajuta să evite câteva greșeli importante, spune o expertă americană.
Copiii puternici din punct de vedere mental sunt mai bine pregătiți pentru a face față provocărilor și au șanse mai mari să-și dezvolte reziliența învățând să-și revină după eșecuri, arată cercetările recente.
Întărirea mentală a copiilor începe prin a urmări cu atenție cum gândesc, ce simt și cum se comportă, spune psihoterapeuta Amy Morin, redactor-șef al site-ului Verywell Mind și realizatoare a podcastului "The Verywell Mind Podcast". Apoi, părinții trebui să dedice timp și răbdare eliminării obiceiurilor nocive și să le întărească pe cele bune până când acestea devin ceva normal.
Asta înseamnă să fii alături de copilul tău când dă de greu, să-l înțelegi și să-l încurajezi să nu se dea bătut, spune Morin. "Când dă greș, el are nevoie de ajutor ca să înțeleagă ce poate să învețe din acea greșeală, cum se poate descurca mai bine și că nu trebuie să renunțe", a explicat ea pentru CNBC.
Știind ce anume n-ar face niciodată un copil puternic din punct de vedere mental, părinții vor identifica tipurile de atitudine greșită care pot sta în calea dezvoltării normale a copiilor. Morin prezintă șapte dintre ele.
Copiii puternici pe plan mental nu evită provocările
Cei mici se tem uneori să încerce lucruri noi, de exemplu să practice un sport nou sau să cânte la un instrument, fiindcă nu cred că s-ar descurca bine. Sau încearcă o dată și renunță imediat dacă nu le iese bine din prima. Dar încercând lucruri dificile ei pot dezvolta noi aptitudini și învăța lecții importante despre cum să facă față eșecului, explică Morin.
Învață-ți copilul să nu se ferească de eșec. Ajută-l să-și identifice sentimentele, de pildă să recunoască cât de frustrant este să te confrunți cu ceva nou. Asigură-l că se va descurca, orice ar fi. Spune-i: "S-ar putea să te faci de râs, s-ar putea să fii respins sau să nu fii primit în echipă. Dar e în regulă, ești destul de puternic ca să te descurci."
De asemenea, poți să-i lauzi efortul făcut pentru obținerea unui rezultat, chiar dacă acesta nu este conform așteptărilor. Dacă-l lauzi doar când ia cea mai mare notă sau când înscrie golul decisiv într-un meci de fotbal, va fi tentat să nu încerce activități noi la care nu excelează imediat. "Fă-l să știe că ești impresionat de faptul că se străduiește din greu", spune experta.
Nu-și ascund greșelile
Teama de admite o greșeală îi poate face pe cei mici să piardă inutil energie încercând să o acopere. Ei trebuie să înțeleagă că e în regulă să facă greșeli și că mai bine își îndreaptă energia spre a învăța din ele în loc să le ascundă, arată Morin.
Sfătuiește-ți copilul să învețe din greșelile sale, ca să-și poată dezvolta noi aptitudini și să se dezvolte ca persoană, în loc să se concentreze pe o potențială pedeapsă. Experta recomandă că părinții să fie mai deschiși să discute greșelile cu copiii și să-i întrebe cum și ce cred ei că pot învăța din aceste episoade. Apoi, când aceștia recunosc că au făcut ceva greșit, să-i laude pentru că au fost sinceri, nu să se supere pentru greșeala făcută.
Nu se compătimesc
Dacă copilul are un eșec, dă-i voie să-și exprime tristețea ca să-și accepte dezamăgirea și să treacă peste asta. Oricât de tentant ar fi să-ți mobilizezi copilul imediat, ar fi greșit să-i reprimi sentimentele. "E OK să-ți lași copilul să fie trist puțin", spune Morin.
Însă ar trebui să fie doar ceva trecător: "Nu vrei să rămână blocat așa, să înceapă să exagereze cât de rău se simte și să proclame că nu va reuși niciodată."
Dacă devine negativist și folosește exprimări de genul "sunt cel mai prost copil din lume" sau "n-o să reușesc niciodată", întreabă-l ce i-ar spune unui prieten pe care l-ar auzi vorbind așa. "Copilul va spune imediat: 'Păi, i-aș spune prietenului meu doar să învețe, o să-l iei (testul) data viitoare'. De obicei copiii vin singuri cu soluția", explică psihoterapeuta.
Nu se poartă de parcă nu le pasă
Este o diferență între a te preface și a fi puternic mental. Părinții confundă uneori suferința emoțională cu lipsa forței mentale, sfătuindu-și copiii să nu lase lucrurile să-i deranjeze prea mult. Dar asta doar le alimentează problemele, în loc să-i ajute să le rezolve. Și e ceva ce ei pot învăța urmărindu-și părinții. "Este important pentru copii să știe că și tu ai probleme cu unele lucruri", spune Morin.
Ea recomandă un exercițiu pentru a-ți ajuta copilul să deosebească sentimentele bune de cele dăunătoare, astfel încât să se concentreze mai mult pe primele. Spune-i să se întrebe: "Ceea ce simt acum mi-e prieten sau dușman?".
Nu-i atacă pe alții ca să se simtă bine
A disprețui niște oameni ca să te simți bine e un semn clasic al stimei de sine scăzute. Iar o astfel de atitudine ar putea determina un copil să capete reputația de "puștiul răutăcios de la locul de joacă", afectându-i relațiile cu ceilalți copii.
Dacă îți auzi copilul atacându-i verbal pe alții, stai de vorbă cu el și încearcă să ajungi la rădăcina acestui comportament negativ, recomandă Morin. Poate că e trist dintr-un motiv anume, poate ceva l-a supărat mai devreme și a vrut să facă pe cineva de râs ca să se simtă bine și să uite de problema pe care o are. Apoi ajută-l să înțeleagă că ar putea trata altfel situația.
De regulă, copiii învață repede ce e bine și ce nu dacă li se explică cu atenție ce să facă într-o anumită situație. "(…) există o mulțime de modalități de a rezolva o problemă, nu doar prima idee care le vine în minte", spune experta.
Acesta este și o reacție pe care s-ar putea să i-o transferi fără să vrei copilului, subliniază ea. În acest caz, trebuie să-ți asumi responsabilitatea și să recunoști că a învățat de la tine să se amuze pe seama altora și că asta e ceva greșit.
Nu cedează la presiunea anturajului
Presiunea prietenilor și a colegilor este negativă dintr-un motiv: devine greu să-ți asculți vocea interioară care îți spune "asta-i o idee proastă".
Joacă un rol cu copilul tău pentru a-l ajuta să capete încredere în el, improvizând situații în care cineva încearcă să-l covingă să facă ceva ce nu ar vrea. Morin oferă câteva replici pe care copilul tău le poate da în astfel de situații:
- "Nu, mulțumesc."
- "N-o să fac asta."
- "Nu mă interesează."
"Partea cea mai importantă a forței mentale e să știi asta: 'Eu sunt răspunzător pentru ceea ce cred, simt și fac, indiferent de ce se întâmplă în jurul meu'. De multe ori, copiii cedează la presiunea anturajului doar pentru că nu știu sigur ce să spună sau cum să iasă din asta", explică psihoterapeuta.
Nu consideră că li se cuvine totul
Să înveți cum să te simți recunoscător și cum să-ți exprimi recunoștința pentru lucrurile bune din viața ta este important pentru clădirea forței mentale, arată cercetările. Totodată, îți poate îmbunătăți încrederea în sine și poate reduce stresul.
Copiii care consideră că li se cuvine totul sunt mai puțin înclinați să creadă că trebuie să muncească din greu ca să obțină ceea ce-și doresc și că dacă vor să reușească, succesul nu vine de la sine. Părinții pot contracara acest sentiment greșit în cel mai simplu mod: să nu le mai ofere copiilor tot ce-și doresc și încurajându-i să facă eforturi pentru a obține ce vor, subliniază Morin.
Ea recomandă ca părinții să adopte un sistem de bonificații prin care să-și stimuleze copiii să se străduiască să ofere ceva în schimb pentru a primi ceea ce vor. Sistemul îi ajută pe cei mici să-și dea seama care-i diferența între ceea ce au nevoie și ceea ce vor și pentru ce anume ar trebui să învețe ca să le obțină, arată experta.
T.D.