Următoarea problemă majoră a sistemului energetic românesc ar putea să nu fie lipsa electricității, ci incapacitatea economiei de a o utiliza atunci când este disponibilă în exces, avertizează TDP Partners, o companie de consultanță specializată în proiecte de energie, într-un raport de analiză.
Astfel, în ciuda creșterii sigure a capacității de producție de energie în următorii ani, România s-ar putea confrunta în continuare cu un deficit într-un număr limitat de ore critice și, în același timp, să producă în multe alte intervale mai multă energie decât poate absorbi eficient.
„Cele două riscuri pot coexista în același sistem, dar impun răspunsuri fundamental diferite din partea investitorilor și a autorităților”, spun autorii raportului, care arată că în timp ce deficitul de capacitate devine imediat vizibil prin creșterea importurilor și apariția vârfurilor de preț, excedentul de producție acționează mai discret, prin reducerea prețurilor ce ar urma să fie obținute de producători și slăbirea argumentelor economice pentru dezvoltarea unor noi capacități.
„România ar putea ajunge la o criză de consum înaintea unei crize de producție. Nu pentru că cererea de electricitate ar urma să scadă, ci pentru că producția crește mai repede decât se dezvoltă consumul capabil să o absoarbă”, se arată în raport.
Cum se schimbă bancabilitatea proiectelor de energie
Raportul arată că România are, în realitate, două probleme energetice care par să se contrazică: în câteva zeci sau sute de ore pe an, sistemul poate rămâne fără suficientă putere disponibilă; în alte mii de ore, producția regenerabilă riscă să depășească cererea capabilă să o absoarbă.
Prima problemă produce panică și prețuri foarte mari, în timp ce a doua erodează veniturile producătorilor și bancabilitatea proiectelor noi, iar această problemă secundară va modela piața energiei în următorul deceniu.
„În aprilie 2026, România a înregistrat un excedent de peste 1,6 GWh în 15 intervale orare distincte. În luna mai, excedentul a depășit 700 MWh într-un interval orar, în pofida absenței producției nucleare și a contribuției reduse a energiei eoliene.
Pe măsură ce asemenea episoade devin mai frecvente, prețurile medii ale pieței vor fi un indicator din ce în ce mai puțin relevant pentru performanța economică a proiectelor, reperul devenind prețurile obținute în orele în care fiecare tehnologie produce efectiv.
În situația aceasta, fără o creștere mai rapidă a cererii, extinderea capacităților regenerabile riscă să reducă progresiv veniturile producătorilor și să facă noile investiții mai greu de finanțat”, conform raportului.
Autorii mai punctează că, „dacă proiectele aflate acum în implementare ajung în piață, în 2028, România va avea semnificativ mai multă energie regenerabilă, suficientă stocare pentru a muta o parte importantă a surplusului de la prânz către seară și mai multă capacitate pe gaz pentru orele critice”.
„Nu vom avea însă automat un sistem echilibrat. Bateriile pot muta energia între ore, dar nu pot crea cerere și nu pot compensa economic perioade îndelungate în care producția regenerabilă este redusă. (…) Matematic, ne îndreptăm spre un zid pe care discursul public încă nu îl vede. România construiește energie mai repede decât construiește cerere pentru ea”, arată concluzia principală a analizei publicate de TDP Partners.
Notă privind unitățile de măsură: MW/GW exprimă puterea, respectiv nivelul producției, consumului, importului sau exportului la un moment dat ori ca medie pe un interval. MWh/GWh exprimă cantitatea de energie produsă, consumată, importată, exportată sau stocată pe parcursul unui interval de timp. Pentru un interval de exact o oră, valorile numerice coincid: o putere medie de 1 GW menținută timp de o oră corespunde unei energii de 1 GWh.
Producția din surse non-regenerabile ar putea avea de suferit din cauza boom-ului de investiții verzi
Analiza TDP folosește ore reale de funcționare ale sistemului energetic din debutul crizei energetice din vara lui 2026 pentru a demonstra cât de rapid se schimbă balanța într-o singură zi.
Pe 3 august 2026, de exemplu, între orele 13:00 și 14:00, producția fotovoltaică a fost de circa 2.950 MW, echivalentul a circa 3 GWh pe parcursul orei. România exporta 832 MW – deși Cernavodă funcționa la jumătate din capacitate, iar eolianul producea doar 81 MW. Cu alte cuvinte, surplusul a apărut într-un moment în care o parte importantă a sistemului era deja sub presiune, nu într-o zi excepțională cu toate sursele la maxim.
Câteva ore mai târziu, între 20:00 și 21:00, după dispariția producției solare, România importa 1.994 MW. Diferența dintre cele două solduri orare a fost de aproximativ 2.800 MW – într-o singură zi. Iar importul de seară a apărut într-un moment în care sursele convenționale și flexibile erau deja puternic solicitate: hidro producea 1.622 MWh, hidrocarburile 1.380 MWh, cărbunele 921 MWh, iar bateriile injectaseră 493 MWh.
„Deficitul de seară apare chiar după ce sistemul mobilizează puternic hidro, gaze, cărbune și stocare. Problema nu este doar lipsa de producție instantanee, ci incapacitatea de a transfera suficient din surplusul de prânz către vârful de seară”, arată raportul TDP.
Iarna pune o problemă diferită și, în anumite condiții, mai dificilă: fotovoltaicul produce mult mai puțin, iar vârful de consum vine după ce producția solară a dispărut aproape complet.
În ianuarie 2025, în ora de stres analizată, consumul a ajuns la 8.100 MW, iar România importa aproximativ 2.240 MW – un profil care s-a repetat în 34 de ore de seară doar în acea lună.
Analiza punctează că, pe măsură ce regenerabilele și bateriile cresc, centralele convenționale vor fi solicitate să producă tot mai rar.
„Sistemul poate avea însă nevoie de ele exact în acele câteva zeci de ore în care producția regenerabilă este redusă, bateriile nu mai au suficientă energie, iar importurile sunt limitate sau scumpe. Valoarea lor pentru securitatea energetică poate rămâne ridicată chiar dacă veniturile obținute din vânzarea energiei scad.
Aceasta este una dintre problemele economice încă nerezolvate ale următorului deceniu. Piața remunerează în principal energia livrată, în timp ce sistemul are nevoie și de disponibilitate. România poate avea suficientă energie într-un an normal și, în același timp, insuficientă putere exact în orele care contează”, punctează autorii în raport.
Stocarea poate muta energia între ore, dar nu poate acoperi deficite prelungite
Conform estimărilor TDP, capacitatea operațională de stocare în baterii ar putea crește de la aproximativ 3.400 MWh la sfârșitul lui 2026 la peste 11.000 MWh în 2030.
Această evoluție ar schimba semnificativ balanța: într-un scenariu de vară pentru 2030, bateriile ar putea absorbi aproximativ 2.700 MWh din excedentul de la prânz, ar acoperi un deficit de circa 1.800 MWh în orele de seară și ar păstra în rezervă aproximativ 900 MWh.
Bateriile nu pot însă compensa în mod economic mai multe zile consecutive cu producție eoliană redusă, debite scăzute ale râurilor și consum ridicat.
„Investițiile necesare pentru a atinge capacități de stocare care să acopere deficite de ordinul săptămânilor sunt complet nefezabile economic”, arată raportul.
Prin urmare, capacitățile ferme de producție – în special centralele pe gaz – și interconexiunile transfrontaliere vor rămâne indispensabile.
De notat un detaliu relevant din august 2026: în intervalul de prânz analizat, bateriile au absorbit doar 43 MWh dintr-un excedent de aproximativ 875 MWh – sub 5% din surplus. Restul de 832 MWh a fost exportat. Câteva ore mai târziu, România importa masiv. Astfel, problema nu a fost apariția surplusului, ci capacitatea încă foarte redusă de a-l muta în timp.
Citeşte integral analiza Cum scoatem castana energiei din focul politicii și când va lovi criza nevăzută: România construiește energie mai repede decât construiește cerere pentru ea pe Curs de Guvernare
Se deschide Centura Comarnic. Noul drum va prelua traficul infernal de pe DN1 (Video)
Premieră istorică în triatlonul românesc: IRONMAN vine în România în 2027!
AnimaWings intră în insolvență: Mai multe zboruri au fost anulate
Victorie pentru femeia de 87 de ani, evacuată din locuința în care a trăit o viață: Se poate întoarce în apartament
