Pâinea caldă și turta dulce învelite într-o poveste aduc valoare și transformă o simplă brutărie într-un brand național. Aceasta este și viziunea Ralucăi Ardelean pentru Brutăria Moara Maria, o afacere născută după Revoluție pe care a preluat-o în 2020 pe minus și pe care a adus-o la o cifră de afaceri de 500.000 de euro anul acesta, cu experiența ei de manager de resurse umane în corporații.
Brutăria Moara Maria este un ansamblu construit în 1994 de către familia Ardelean în satul Chizătău din Timiș.
”Străbunicul a fost printre primii brutari de la noi din regiune. Adus din Munții Pădurea Neagră din Germania, el a înființat prima brutărie artizanală din Lugoj.
După aceea a venit perioada comunismului și averea a fost confiscată, iar bunicul soțului meu a avut marele vis de a avea propria brutărie și de a se revanșa pentru trecutul părinților. A fost șef la panificația din Lugoj, fabrică de stat la vremea aceea.
Imediat după Revoluție, a avut curajul să împrumute de la CEC 1.000.000 lei și să înființeze brutăria de la Lugoj. Împreună cu cei doi fii ai săi, a dezvoltat partea de morărit și de brutărie, fiecare dintre aceștia ocupându-se de una dintre direcții.
Unul dintre fii, cel care s-a dedicat morăritului, este socrul meu. El a dus mai departe activitatea și chiar a mărit suprafața cultivabilă până la 60 de hectare.
La vremea aceea, țăranii măcinau grâul la moara noastră din sat, moară care funcționa 24 din 24 de ore, lucrând în schimburi și deservind oamenii din toată zona.
În timp, datorită fluxului de materie primă, complexul s-a mărit treptat, ajungând să cuprindă partea de moară, brutăria, o cantină pentru angajați – pentru că ajunsesem la 85-86 de angajați – și apoi o terasă pentru oamenii din zonă.
Pe lângă morărit, am început să producem și pâine și deserveam tot ceea ce înseamnă satele din împrejurimi și Timișoara. La vremea aceea erau trei-patru brutării în județ, acum sunt 54, poate și mai mult”, povestește Raluca Ardelean pentru spotmedia.ro
Cum ați luat decizia de a prelua conducerea afacerii?
În 2020, socrul meu ne-a părăsit brusc, nu a existat acea predare-primire între cele două generații. Chiar dacă soțul meu este crescut aici, în ansamblul Moara Maria, i-a fost foarte greu să preia activitatea lăsată de tatăl său, pentru că își înființase propria firmă, în urmă cu 12 ani, care îl solicita la fel de mult în administrare.
Tatăl său construise totul crezând că va fi preluat de către fiu, însă acesta a mers înspre utilaje pentru agricultură, fitofarmacie, iar acum a dezvoltat foarte mult partea de vânzare de utilaje. Pentru băieți e mai atractivă partea de mașini, motoare, tractoare decât partea de brutărie.
Atunci s-a pus problema ”Ce facem cu ansamblul, mergem mai departe sau îl închidem?” Mai erau nouă angajați la vremea respectivă, și perspectiva de a continua era foarte mică deoarece lipsa de management a dus la pierderea clienților, blocarea dezvoltării de produse.
La vremea aceea, eu ocupam o poziție managerială într-o companie multinațională și soțul meu a zis: ”Hai să salvăm afacerea de familie, nu ai vrea să preiei tu administrarea pentru că n-aș vrea să închid activitatea. Hai să ducem mai departe Moara Maria!”. Așa am discutat în anul 2020 și iată-ne azi…
În ce companie ați lucrat înainte?
Atunci eram director de resurse umane la Jiffy Packaging, la Piatra Neamț. Anterior, lucrasem la Green Future, tot în cadrul departamentului de HR. Practic eu m-am specializat în timp, învățând pas cu pas ce înseamnă să lucrezi cu oamenii, să treci prin procese de privatizare, organizare și reorganizare după privatizare.
Formându-mă ca director de resurse umane și implementând proiecte în țară, mi-a fost facil să preiau business-ul ca administrator. M-am pregătit 20 de ani, tot timpul eram focusată să construiesc echipe, și ziceam ”Doamne, dar pentru ce mă pregătești așa?” De parcă mă simțeam mereu într-un antrenament continuu de management.
În 2020 am venit pregătită să le vorbesc oamenilor despre dezvoltare, organizare, imagine, tot ce înseamnă o afacere din acest sector. În echipă erau angajați de peste 25 de ani, care considerau brutăria o familie și care au rămas și după ce nu a mai fost liderul lor. Și-au dorit să salvăm împreună brutăria. După ce le-am vorbit despre cifre și planuri, am trecut la acțiune. Mai exact, după ”radiografia” situației de la acel moment, am construit un plan de afaceri pentru 2021, care s-a bazat pe construcția brandului Brutăria Moara Maria.
În anul 2021, practic, a fost primul an în care am încheiat un parteneriat cu Societatea Comercială de Tratament – Băile Buziaș. A fost anul de după pandemie, când au început încet-încet să-și revină și cei din domeniul HoReCa, și asta ne-a ajutat foarte mult în revigorarea brutăriei.
Practic, am adăugat partea de patiserie, am dezvoltat-o alături de parteneri precum Packmaya, furnizorii noștri de ingrediente, și am început să facem cursuri, să facem produse noi și, în fiecare sezon, am tot adăugat alte și alte produse. Am adăugat prăjituri, apoi fursecuri, cozonaci, după aceea am început să diversificăm gama de produse și în anul 2022 am reușit să aducem o linie japoneză.
În aproximativ jumătate de an am implementat linia în colaborare cu Nova Pan de la Brașov și practic acea linie ne-a permis să gândim afacerea către retail și să începem să dezvoltăm cu adevărat produsele mici. Am înțeles că ansamblul este foarte mare și că nu ne descurcăm doar din brutăria artizanală să putem susține partea de investiții.
După un vot de încredere uriaș de la o firmă românească de distribuție de produse românești în Spania, Much More Market, am început să dezvoltăm în jurul acestui proiect, pe linia modernă, povestea rotunjoarelor.
De aceea avem prima turtă dulce cu umplutură de fructe care are o poveste.
Apoi, mi-am făcut curaj și de Crăciun anul trecut ne-am propus un obiectiv: să ajungem din brutăria noastră în toată țara, să devenim un brand național.
Cu toate provocările lipsei de ambalaje, etichete sau alte automatizări, la doar puțin timp după realizarea produsului, am reușit să intrăm la raft, în cea mai mare rețea de retail din România, Profi. În primă fază am livrat 12.000 de pungi în toată țara.
A fost o provocare, dar toate proiectele cu distribuitorii și partenerii ne-au ajutat să ajungem pe locul doi la întreprinderi mici, în județ.
Am plecat de la minus 160.000 de euro poate și mai mult și în 3 ani de zile am ajuns pe profit. Am salvat în timpul acesta angajații și afacerea.
Cum ați rezolvat problema finanțării?
Prin parteneriatul cu un alt antreprenor curajos și dedicat industriei. La unul dintre forumurile dedicate antreprenorilor, în urma prezentării brandului și planurilor pe care le aveam, am invitat pe cei din sală să mi se alăture. Adriana Duna, care a fondat Georgia Catering, care de altfel acum îmi e prietenă bună, a propus ca ea să aducă în povestea asta utilajele iar eu, hala și know-how-ul.
La bănci ați apelat pentru fonduri?
Momentan nu am apelat și o să vă zic de ce. Am așteptat să vedem ce ne rezervă timpurile în care trăim. Pentru noi a fost o perioadă tare grea, instabilă, în care au crescut foarte mult costurile pe toate planurile: costul fabricii, prețul gazului, curentului, instabilitatea din cauza războiului, fluctuația prețului grâului, dificultățile cu plățile facturilor. Iar ținta mea era să fim pe profit operațional pozitiv, să putem aplica pentru un proiect pe fonduri UE.
Pentru aceasta, este nevoie ca afacerea să fie pe profit și să ofere garanții de stabilitate băncii. Degeaba avem un ansamblu de 10.000 m², dacă nu există o vivacitate a afacerii – banca nu-ți dă bani dacă n-ai un cash flow, contracte, parteneriate stabile, pe care să se bazeze.
Și iată că am răzbit. Suntem furnizorul Ikea Timișoara, pentru care facem faimoasa chiflă Hotdog. Este un proiect la care am muncit foarte mult, anul acesta livrând 300.000 de chifle.
Cum ați început acest parteneriat cu IKEA?
Ikea își dorește să crească micii antreprenori și sperăm ca împreună să dezvoltăm Ikea Timișoara. Și a fost un fel de recompensă pentru noi, ca după tot efortul din ultimii ani de supraviețuire, să primim recunoașterea faptului că facem un lucru bun. Provocările prin care am trecut până ca produsul să ajungă la degustarea de la București nu vor fi ușor de uitat, dar cel mai important a fost reacția echipei care a gustat chifla. Au rămas cu toții uimiți de gust și atenția la detalii, documentație și dorință de a dezvolta un astfel de proiect.
Aveți în plan să vă dezvoltați?
Trendul, piața, vremurile dorința, toate ne încurajează să ne dezvoltăm. Ne îndreptăm spre retail, în zonă dar și în țară prin rețelele mari de distribuție și retail. Practic, mergem, într-un mod natural de la un brand local către un brand național.
Veți investi în spații mai mari?
Urmează o actualizare a brutăriei care implică și investiții. Cea mai mare realizare a noastră a fost să nu generăm datorii, credite la bănci, ci să păstrăm această oportunitate pentru un proiect mai mare pe fonduri, unde sperăm undeva la 800.000 spre 1.000.000 euro investiție în zona de brutărie.
Ce așteptări aveți din punct de vedere al cifrei de afaceri?
În anul 2023 ne-am propus să mergem către acel prag de 500.000 euro care înseamnă trecerea de la întreprinderi mici la mijlocii. Cu bucurie, aflăm că suntem în topul firmelor, pe locul doi la cele mici.
Dacă reușim să devenim întreprindere mijlocie ne-ar ajuta foarte mult pentru în procesul de negociere. În momentul în care poți să susții în loc de 2 tone de produs, 6 tone de produs, altfel discuți cu un retailer, pentru că acesta va dori cantități mai mari și predictibilitate.
Strategia noastră este să creștem, să depășim cei 500.000 euro și să ne ducem spre 700.000 euro, adică să fim la începutul unei societăți mijlocii, cu energie, să putem dezvolta brandul național. Vom avea un an frumos, iar 2024 eu îl văd ca pe un an de creștere.
Aveți un sfat pentru cei care ar vrea să vă calce pe urme?
Trebuie să fim din ce în ce mai mulți români care să construiască branduri românești, să dezvolte produse.
Sfatul meu este să îndrăznim un pic mai mult. Și în România se poate dacă te duci la drum cu tot sufletul, încrederea și dorința de a răzbi! Ceea ce pe mine m-a dus în direcția asta, a salvării și apoi a dezvoltării afacerii, a fost foarte multă ambiție, tenacitate, dar și dorința de a răzbate, de a nu rămâne în etapa în care să ne lamentăm, să zicem că nu găsim soluții.
Recomand tuturor încredere și dorință!