Munca în noua normalitate (IV). Cum gestionăm stresul generat de revenirea la birou sau de pierderea jobului - Interviu

Munca în noua normalitate (IV). Cum gestionăm stresul generat de revenirea la birou sau de pierderea jobului - Interviu

Revenirea la birou după câteva luni de lucrat de acasă sau întoarcerea la muncă după o perioadă de șomaj tehnic nu este chiar atât de simplu de gestionat. De fapt, poate fi o chestiune mai stresantă decât am putea crede. Și să nu mai vorbim de pierderea jobului, care poate fi perceput ca un șoc.

”Bagajul” emoțional este destul de mare și natura emoțiilor diferă de la o persoană la alta. Vestea bună este că perioada de lockdown ne-a făcut să înțelegem și mai bine importanța relațiilor interumane. Mai mult, a acționat și ca un exercițiu de asumare: mulți și-au dat seama că ei înșiși sunt responsabili pentru cât de mulțumiți sunt – sau nu – de viața lor.

Potrivit ediției din iunie a barometrului ”Românii azi”, realizat de Reveal Marketing Research, starea de furie este pe un trend descendent (de la 60% în aprilie, la 51% în mai și 44% în iunie), deși se află în continuare la un nivel ridicat, în timp ce oboseala și plictiseala au rămas constante. Acum însă, se observă o ușoară tendință de creștere a stărilor pozitive – motivație, bucurie (de la 7% în mai la 12% în iunie), în timp ce starea de relaxare / liniște a cam bătut pasul pe loc (o foarte ușoară creștere, de la 4% la 6%).

Sursă: Reveal Marketing Research

În luna iunie continuă creșterea în importanță a relațiilor sociale (de la 23% în mai la 27%), dar scade în continuare teritoriul stabilității și
responsabilității (de la 33% la 28%), asociat mai degrabă cu teama și prudența unei perioade de criză ca cea din aprilie. De asemenea, românii sunt mai satisfăcuți cu viața lor (70% față de 65%) și “își asumă vina” asupra nivelului scăzut de satisfacție când vine vorba de anumite aspecte ale vieții, potrivit barometrului citat.

Sursă: Reveal Marketing Research

Vestea proastă este că pericolul nu a trecut și că, pe lângă grijile de zi cu zi, trebuie să fim mai conștienți și mai atenți pentru a ne proteja pe noi înșine, precum și pe cei dragi.

E evident că ne-am mai relaxat și noi odată cu relaxarea restricțiilor, după cum arată și barometrul, dar acum mai mult ca niciodată trebuie să avem grijă nu doar de sănătatea fizică ci și de cea psihică. Revenirea la muncă, pierderea jobului, îmbolnăvirea apropiaților sau a colegilor pot fi surse mari de stres sau chiar șocuri emoționale pentru unii. Așa că am stat de vorbă cu Roxana Grigorean (selftalks.ro), psiholog și psihoterapeut, pentru a afla cum putem depăși provocările de ordin psihologic cu care suntem nevoiți să facem față în contextul actual.

Revenirea la birou a început să se facă treptat în ultimele două luni. Unele companii au optat pentru o revenire parțială, altele totală. Există și angajatori care-și lasă angajații să lucreze în continuare de acasă, dar și firme care nu și-au oprit deloc activitatea. În oricare dintre aceste scenarii ne-am afla, la locul de muncă trebuie respectate anumite reguli sanitare. Dar cum rămăne cu igiena psihologică? Care sunt cele mai mari capcane emoționale în care putem cădea si cum le putem evita? Cum putem gestiona stresul?

Interacțiunea socială în această perioadă este mai dificilă, întrucât nu toată lumea are aceleași reacții la pandemie și nici aceeași experiență personală cu ea. Unele persoane au un nivel mai crescut de anxietate, altele se comportă ca și cum nu există un pericol real sau nu cred că vor fi afectate. Acest lucru poate veni din mecanisme psihologice de apărare, dar și din experiențe diferite sau dintr-o stare de sănătate diferită. Deși virusul poate fi imprevizibil, este clar că o stare de sănătate precară înseamnă mai multe riscuri, iar pentru anumite persoane este chiar mai riscant decât altele să se expună, în orice fel.

Unele persoane locuiesc sau interacționează des cu membrii ai familiei mai în vârstă, care sunt în categoria de risc crescută, altele mai puțin. Unii au în cercul de cunoștințe pe cineva infectat sau chiar decedat, altele nu. De asemenea, este vorba și de resurse diferite. Unele persoane poate ajung cu transportul în comun la muncă, altele poate folosesc transportul public. Unii își pot permite să nu mai aibă nicio activitate profesională o perioadă și să se retragă în natură, alții sunt poate în linia întâi și își asumă riscuri mult mai mari.

De aceea este important, în primul rând, să existe un set foarte clar de reguli la care să se raporteze angajații la locul de muncă și să nu se facă rabat de la acesta. Căci nu vorbim de opinii, ci de protecție, iar în acest moment există niște recomandări ale autorităților în acest sens. Un alt aspect deosebit de important, odată ce ne-am asigurat că regulile sunt instaurate și respectate, este să încurajăm acceptarea diferențelor, căci chiar și cu opinii asemănătoare - oamenii pot avea reacții extrem de diferite în condiții de stres.

Un alt aspect este stresul la care sunt supuși angajații în această perioadă și pe care nu îl putem ignora. Stresul virusului, al locului de muncă, stresul implicat de modul în care gestionăm viața de familie (căci părinții au fost supuși unui nivel mai înalt de stres în această perioadă, mai ales dacă nu au avut soluții alternative) și nu numai. Capcana este să negăm că avem de-a face cu o situație diferită și fără precedent și să nu ținem cont de stresul care vine o dată cu această situație nouă.

Pot ajuta foarte mult în perioadele de stres rutinele, tehnicile de ancorare în prezent (meditația arborelui, descrierea în detaliu a unui obiect sau să fim atenți la cele 5 simțuri - ce simt, ce aud, ce văd, ce miros, ce gust) sau tehnicile de relaxare, păstrarea activităților plăcute în rutina zilnică, dar mai ales recunoașterea și acceptarea emoțiilor, care sunt reacții fiziologice firești.

Ce pot face angajatorii pentru a asigura un spațiu de siguranță psihologică în vremuri de pandemie (și nu numai)?

Siguranța psihologică se asigură, în primul rând, prin respectarea regulilor sanitare care implică și distanțarea fizică, punerea la dispoziție de măști, dezinfectanți, dar și prin abordarea personalizată în funcție de nevoile angajaților - program adaptat nevoilor lor sau înțelegerea situației specifice a fiecăruia (stare de sănătate, situație familială). Pe lângă aceste forme de sprijin, ajută foarte mult în perioade de stres ca angajatorii să se implice în psihoeducația angajaților și să le ofere, prin intermediul specialiștilor, instrumente prin care să gestioneze mai bine această perioadă - training-uri și webinarii de gestionare a stresului, informații științifice și relevante despre ce se poate întâmpla cu noi atunci când ne expunem prea mult la factori stresori.

Multe companii au făcut chiar un pas mai departe și au introdus în pachetele de sănătate oferite angajaților ședințe de consiliere psihologică, ceea ce este un pas important făcut în direcția sănătății psihice, atât pe perioada pandemiei, dar și în rest, căci starea de bine a angajaților era și înainte de pandemie una dintre cele mai acute probleme, dacă ne uităm la statisticile privitoare la stres, anxietate, burnout.

Care pot fi provocările de ordin psihologic pentru o persoană care își mută biroul de acasă din nou la locul de muncă? Cum putem face ca trecerea să fie mai lină?

Drumul în sine poate fi un factor de stres pentru cei care nu au mașină personală, de exemplu. Apoi, reluarea rutinei, acceptarea faptului că va exista o perioada de adaptare/readaptare și, nu în ultimul rând, expunerea la birou, gândul că un coleg ar putea fi bolnav sau că eu aș putea să îmbolnăvesc pe cineva. Doar dacă observăm în social media discuțiile pe această temă, vom vedea foarte multă polarizare. Sunt persoane care renunță de tot la vacanțe sau ieșiri cu prietenii, care nu mai consumă deloc mâncare de la restaurant și sunt alții care își aleg locurile cu grijă, care continuă să-și ducă viața mai departe cu mai multă precauție, precum și o altă categorie care ține mai puțin cont de restricții.

Păstrând aceeași ecuație, aceeași polarizare poate fi prezentă și la birou, astfel că o persoană decisă să nu se expună deloc va fi în situația în care să se întâlnească cu o persoană care a ales să se expună mult mai mult sau exagerat de mult. Tocmai de aceea, din perspectiva responsabilității, angajatorul trebuie să țină cont că aceste diferențe pot exista și să ia un set de măsuri foarte clare, să instituie și să aplice un regulament de ordine interioară pe timp de pandemie care să fie respectat cu strictețe.

Pe de altă parte, cred că este necesară în continuare foarte multă flexibilitate și deschidere la programe de muncă și soluții de muncă care poate nu erau în orizontul apropiat de timp al angajatorilor până la pandemie. Flexibilitatea și munca de acasă, poate chiar programe mai scurte de muncă, rămân în continuare opțiuni necesare în această perioadă.

Cum poate gestiona o persoană pierderea locului de muncă?

Pierderea locului de muncă este o situație cu potențial traumatic, astfel că este foarte important ce alte resurse are persoana în acel moment, de cât sprijin are parte. Sistemul de sprijin familial și social contează foarte mult. Inclusiv modul în care angajatorul gestionează o situație de acest gen cântărește foarte mult.

În ceea ce privește persoana care și-a pierdut locul de muncă, pentru că viața i se schimbă brusc, e important să își restabilească o rutină și obiective realiste adaptate contextului. E important să își păstreze momente de reîncărcare, de relaxare, și să nu își dedice tot timpul preocupându-se de viitor și să apeleze la ajutor dacă se simte acaparat de situație.

Cum poate gestiona o persoană temerile legate de o posibilă infectare când la compania la care lucrează au fost depistați colegi cu COVID-19?

Într-o situație în care la birou au fost găsiți colegi infectați cu care persoana a intrat în contact, temerile sunt perfect justificate. În acest moment, cunoaștem încă destul de puține despre acest virus și este firesc să simțim și temere, căci nu știm cum vom reacționa dacă ne îmbolnăvim. Contează însă să ne concentrăm și pe ceea ce putem face și, pe lângă recomandările medicale, să ne hrănim sănătos, să ne menținem activitățile plăcute, să nu ne afundăm în sentimente de vinovăție referitoare la decizii pe care le-am fi putut lua să nu ne îmbolnăvim, căci nu putem schimba trecutul. Cumva, atunci când mergem la birou acest risc poate fi diminuat, dar nu poate dispărea total.

Pe viitor, ce putem face ca să "conviețuim" cu acest virus?

Noi avem o capacitate extrem de mare de adaptare și este important în primul rând să recunoaștem că realitatea, așa cum o știam noi, s-a schimbat și că trebuie să ne folosim resursele pentru a face față acestor timpuri diferite, dominate și de un grad ridicat de incertitudine, în care este necesară mai multă precauție. Ajută să ne luăm și ceva pozitiv din această perioadă, să încercăm să îi găsim și un sens în etapa noastră de viață, pe lângă lecțiile de protecție și strategiile de supraviețuire pe care trebuie să le adoptăm.

De asemenea, este important să fim atenți și la impactul ei asupra noastră sau a copiilor, care se dezvoltă în această realitate diferită și o interiorizează, să încercăm, pe cât posibil, să ținem cont de nevoile noastre și ale lor integrând schimbarea, nu ignorând nevoia. Mă refer aici la nevoia reală, umană, de a relaționa și pe care ne-o putem îndeplini în continuare, chiar și în vremuri de pandemie, dar cu mai multă precauție.

Pe aceeași temă:


În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇