Contribuabilii care au datorii la buget pot cere, din acest an, eșalonarea la plată în condiții mai clar delimitate, cu praguri diferite pentru persoane fizice și firme. Noile reguli au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2026 și vizează atât simplificarea procedurilor pentru sumele mai mici, cât și limitarea folosirii abuzive a acestui mecanism.
Modificările sunt prevăzute în Codul de procedură fiscală și au fost anunțate de ANAF.
Eșalonarea simplificată: fără garanții, pentru datorii mai mici
Eșalonarea la plată în formă simplificată este accesibilă tuturor contribuabililor care se încadrează în anumite plafoane de datorii. În cazul persoanelor fizice, limita maximă este de 100.000 de lei, iar pentru persoanele juridice pragul urcă la 400.000 de lei.
Pentru firme, această formă de eșalonare este condiționată de câteva criterii suplimentare: societatea trebuie să fie înființată de cel puțin 12 luni, iar datoriile să nu fie mai vechi de 12 luni la momentul depunerii cererii.
Eșalonarea simplificată se acordă pe o perioadă de cel mult 12 luni și nu presupune constituirea de garanții sau depunerea unui contract de fideiusiune, fiind necesară doar cererea depusă la ANAF.
Eșalonarea clasică: până la 5 ani, cu garanții
Pentru contribuabilii aflați în dificultate financiară mai serioasă, rămâne disponibilă eșalonarea clasică. Aceasta poate fi solicitată de orice contribuabil, inclusiv persoane fizice, cu condiția să poată achita ratele stabilite pe durata eșalonării.
Spre deosebire de forma simplificată, eșalonarea clasică se poate întinde pe o perioadă de până la 5 ani, nu este limitată de un prag maxim al datoriilor, dar presupune constituirea de garanții sau depunerea unui contract de fideiusiune.
Când este cerut contractul de fideiusiune
Contractul de fideiusiune devine obligatoriu în mai multe situații: atunci când contribuabilul are și alte datorii pentru care nu se acordă eșalonare, nu deține bunuri suficiente pentru garantarea sumelor sau, în cazul firmelor, dacă acestea au fost înființate cu mai puțin de 12 luni înainte de solicitarea eșalonării.
De asemenea, ANAF poate solicita fideiusiune și în cazul modificării eșalonării, pentru includerea unor noi datorii, sau pentru menținerea valabilității eșalonării, atunci când apar obligații fiscale exigibile care trebuie garantate.
Garanțiile sunt executate doar dacă ratele nu sunt plătite
ANAF precizează că nu execută garanțiile și nici contractele de fideiusiune decât în situația în care contribuabilii nu își respectă calendarul de plată stabilit prin eșalonare. Mecanismul rămâne astfel unul de sprijin, nu de sancționare automată.
„Prin instituirea acestor noi reglementări, instrumentul eșalonării la plată rămâne unul viabil și accesibil pentru acei contribuabili loiali, aflați în dificultate financiară temporară”, arată ANAF, precizând că forma simplificată este destinată sumelor mai mici, iar eșalonarea clasică se aplică în cazul datoriilor mai mari, cu garanții corespunzătoare.
Stoparea folosirii abuzive a eșalonărilor
Potrivit ANAF, noile reguli urmăresc și eliminarea situațiilor în care contribuabilii acumulau datorii tot mai mari în timpul eșalonării, ajungând ulterior la proceduri de concordat preventiv sau insolvență, ceea ce făcea dificilă recuperarea sumelor datorate statului.
Autoritatea fiscală subliniază totodată că regulile privind atragerea răspunderii solidare nu au fost modificate. Astfel, contribuabilii care acționează cu bună-credință pentru declararea și plata obligațiilor fiscale la scadență nu răspund solidar pentru aceste datorii.