România a înregistrat în 2025 una dintre cele mai mici creșteri ale costului cu forța de muncă, în regiune, atât pe componenta salarială, cât și pe cheltuielile indirecte.
Stagnarea din 2025 vine după creșterea la nivel de campion european din anul 2024 (+ 17% în T4 din 2024), conform datelor Eurostat.
Statistica internă arată că acest lucru nu provine doar din dinamica încetinită a majorărilor salariale în mediul privat, ci, mai ales, din stagnarea și chiar scăderea veniturilor din sistemul public.
Se reduce distanța dintre veniturile salariale din sistemul public și cele din economia reală
Creșterea salariului mediu net a încetinit simțitor anul trecut, ajungând la finalul lunii noiembrie la 4,2%.
Începând cu lunile iulie și august 2025 au fost consemnate chiar și ușoare scăderi ale câștigurilor salariale, în special pentru o parte din angajații din sectorul public, urmare a aplicării măsurilor de austeritatea luate de Cabinetul Ilie Bolojan.
Cu toate acestea, veniturile din zona publică rămân încă mai mari cu aproximativ 8 – 9% față de cele din zona privată, arată o analiză a Confederației Patronale Concordia.
Nu trebuie neglijată, însă, nici încetinirea ritmului de creștere pentru salariile din mediul privat, unde creșterea anuală aproape că s-a înjumătățit față de începutul anului – 10,2% în decembrie 2024 vs. 5,7% în noiembrie 2025:
Polarizare puternică pe eșicherul salarial
- Majoritatea salariilor sunt concentrate în zona de jos a intervalului – aproximativ 58% din totalul angajaților sunt plătiți cu salarii nete mai mici decât 4.100 lei, iar o parte semnificativă dintre aceștia (33%) au salarii apropiate de salariul minim net pe economie.
- Doar 8% sunt peste 9.400 lei (8%).
- Numai 3% depășesc 14.600 lei avem doar 3% din totalul angajaților.
Această distribuție foarte polarizată a câștigurilor salariale se explică atât prin structura economiei, dar și prin munca la negru și la gri.
Convergența salarială reduce ritmul – creșterile, în urma celor din regiune
Situația se reflectă și în noua poziționare a României în clasamentului european al creșterii orare a costului cu munca, clasament în care țara nu mai figurează printre campioane, chiar dacă avansul se află în continuare mult peste media UE – 6,7% (creșterea salarială) vs. 3,7% (UE).
Pentru o comparație cu dinamica din anii precedenți, amintim că în T4 din 2024 majorarea față de același trimestru din 2023 a fost dublă, de 13,5%.
Costul orar reprezintă totalul cheltuielilor angajatorului (salariu brut + taxe + alte cheltuieli) raportat la timpul efectiv lucrat.
Creșterea totală nu este o medie aritmetică simplă, ci una ponderată.
În cazul României, componenta salarială (6,7%) este practic identică cu cea totală, ceea ce înseamnă că avansul vine aproape exclusiv din salarii și bonusuri.
Componenta non-salarială este foarte echilibrată (6,9%, cu doar 0,2 pp mai mare decât majorarea salariilor).
În Europa, componenta non-salarială (contribuții, training etc.) urcă mai repede decât cea salarială. Asta înseamnă că angajatorii plătesc relativ mai mult pentru contribuții sociale, taxe pe muncă și alte costuri indirecte decât pentru salariile brute ale angajaților.
Citeşte integral analiza Salariile din România – încetinire dură a creșterilor în 2025, după ”festivalul” de campioană în UE din 2024 – Stagnarea vine din sistemul public – Vecinii noștri au creșteri mai ponderate, dar mai previzibile și sigure pe Curs de Guvernare