La 31 de ani, Ciprian Andrei Olteanu are o fermă de 3.000 de hectare în județul Călărași, pe raza a patru localități, și este și primar în comuna Unirea. Este absolvent de ASE, Administrarea Afacerilor, și a intrat în agricultură încă de la 18 ani, în ferma înființată de tatăl său din 2004. Astăzi aduce un suflu tânăr afacerii, implementând cele mai noi tehnologii și pregătind terenul pentru un adevărat transfer de ”putere” între generații.
”Atunci lumea nu era foarte interesată de fenomenul agricol. Atunci erau tractoare vechi, munca agricolă era văzută ca una foarte murdară și foarte anevoioasă. Nici tatăl meu nu este inginer agronom la bază, el este inginer de transporturi auto. De când am împlinit 18 ani eu am fost implicat în fiecare vară pe perioada de recoltat în fermă, urmând ca în perioada de toamnă-primăvară să-mi reiau studiile și în momentul în care am terminat masterul, m-am întors întors în fermă full time”, povestește Ciprian Olteanu pentru spotmedia.ro
În ferma familiei se cultivă exclusiv ”cultură mare”, cum îi spun ei. ”Adică cereale, orz, grâu, porumb, oleaginoase: rapiță, floarea soarelui, mai cultivăm și soia, lucernă, dar pe suprafețe mai mici”, explică el.
Din 2013, investesc an de an în irigații.
”Și asta consumă o foarte mare parte din profitul generat în fiecare an pentru că sistemul de irigație din zonă este nefuncțional și noi suntem cei care trebuie să venim cu investiția, să reparăm, să reabilităm, să investim în pompe, în cabluri, în conducte. Practic, tot ceea ce înseamnă sistemul de irigație facem noi pe suprafețele noastre. Acum avem o suprafață de 1.200 de hectare și, în medie, vă pot spune că investiția pe hectar ajunge la 2.500-3.000 de euro”, spune tânărul fermier.
Într-o primă etapă au apelat la bănci pentru a obține acești bani, după care a avut și două proiecte europene prin OUAI (organizația utilizatorilor de apă pentru irigații – n.red.). Astfel, a reușit să câștige două proiecte 100% nerambursabile a câte un milion de euro fiecare.
Pentru anul acesta estimează o cifră de afaceri de 6 milioane de euro, dar calculele în ceea ce privește profitul nu sunt întotdeauna simple în agricultură.
”Dacă acum trei ani un hectar de grâu genera pentru o fermă o producție de 5 tone – cum suntem noi -, o tonă de grâu o vindeai cu 700-800 de lei, undeva la 5.600 de lei – 6.000 în cel mai bun caz dacă mai creștea prețul grâului. Ca și sursă de venit pe hectar asta însemna pentru ferma noastră o cifră de afaceri de 3 milioane de euro.
Dar anul acesta și îndeosebi anul trecut din cauza situației globale, cu pandemie, cu războiul, toate prețurile de vânzare a cerealelor, a tot ceea ce producem noi a crescut substanțial, unele s-au dublat, s-au triplat. Și, în concordanță, și cifra de afaceri s-a dublat.
Deci avem 6 milioane de euro cifră de afaceri, dar cifra de afaceri nu e un barometru pentru o afacere în agricultură. Noi nu vindem pixuri, să spunem că am vândut într-un an de zece milioane de euro. Noi dacă am vândut într-un an de 3 milioane de euro, avem profit 1 milion de euro. Sau dacă vindem de 5 milioane de euro s-ar putea să avem profit 500.000 de euro”, explică el.
Iar majoritatea acestor calcule sunt date peste cap de seceta care afectează din ce în ce mai tare afacerile din agricultură.
”Principala problemă o reprezintă clima. În sudul țării unde avem noi ferma cam începem să ne obișnuim cu fenomenul acesta de secetă. Din 2019 am avut primele luni de secetă prelungită. A urmat 2020 cu o secetă extraordinar de mare care a afectat cam toată țara. Apoi a urmat 2021, un an extraordinar de bun. Și acum 2022 secetos. 2023, începuturile lui vor fi foarte secetoase pentru că deși a plouat în țară în ultima vreme la noi aici nu a plouat foarte mult și încă resimțim efectele secetei. Avem nevoie încă de cantități însemnate de ploi, altfel fenomenul acesta de secetă ne va afecta cu siguranță și în anul acesta agricol”, spune Ciprian Olteanu pentru spotmedia.ro.
Cum vedeți amenințarea unei crize alimentare?
În 2020 când a fost seceta aceea cruntă în toată țara am fost întrebat de criza alimentară. Răspunsul meu la vremea aceea a fost că nu se poate pune problema de o criză alimentară, vorbind de produsele de bază. Dacă nu produce județul Călărași nu înseamnă că nu putem lua grâu din Arad. Sau dacă nu produce Arad, nu înseamnă că nu putem lua grâu din vestul Europei. Sau dacă nu produce vestul Europei, putem lua grâu din Australia.
Problema pe care ne-a arătat-o 2021 este alta. Ce înseamnă siguranța alimentară? Atunci când produci ceva, mult sau puțin, să ajungă la consumator. Asta e problema de siguranță alimentară. În schimb, anul acesta, având în vedere că Ucraina nu a putut să își transporte cerealele, să-și livreze marfa prin porturile proprii, ei au tranzitat o cantitate mare de marfă prin România, fermierii români au suferit de pe urma acestei decizii. Lucru confirmat până și de ministerul agriculturii din România. Și dacă avem un guvernant, cum e Ministerul Agriculturii, care recunoaște că anumite acțiuni nu protejează fermierul, dacă nu protejează fermierul e clar că nu protejează nici consumatorul, și totuși, ei acceptă acele acțiuni pentru că altcineva dictează că e normal ca Ucraina să tranziteze România pentru că e o situație specială.
În cazul unei secete cumplite la nivel european, cum poate statul român să blocheze miile de hectare și miile de tone produse de societățile cu capital străin din România? Cum le poate obliga pe acele SRL-uri să nu exporte marfa în țările lor? Noi n-am putut nici măcar tirurile din Ucraina care ne tranzitează țara. Am eliminat TVA-ul, am eliminat controalele DSV, pur și simplu marfa respectivă intra fără niciun control, fără nicio taxă. Păi dacă e o secetă în Europa… în jurul meu este un cetățean cu capital străin, mai precis din India. Este un SRL. Nu este bunul statului. Ce va face statul dacă acel SRL va decide să exporte în India?
Sunt foarte multe hectare în România deținute de firme cu capital străin. Vorbim de cetățeni din Ungaria, Polonia, Germania, Franța. Toată Europa este aici la noi. Cine-i va putea opri pe aceștia să-și exporte marfa produsă cu banii lor? Asta este.
Care ar fi soluția la această problemă?
Un stat care să nu plece capul la ceea ce spun alții. Pentru că la un moment dat a apărut cineva în presă din partea ministerului care a spus că într-adevăr, pe partea de Ucraina, SUA au cerut ca acele camioane să tranziteze fără nicio problemă. Probabil că asta ne trebuie. Niște lideri la Guvern acolo care să aibă coloană vertebrală.
Revenind la activitatea dumneavoastră, știm că ați urmat un program de perfecționare antreprenorială ”Antreprenor în Agricultura 4.0”, organizat de Clubul Fermierilor Români. Ce înseamnă, mai exact Agricultura 4.0?
Agricultura 4.0 este un concept care, spre surpinderea multora, nu e un concept al viitorului, e mai mult un concept al prezentului și acceptarea agriculturii așa cum este ea acum. Pentru că agricultura este deja digitalizată și tehnologizată într-un grad foarte mare.
Fenomenul acesta de 4.0 și cursurile pe care noi le-am urmat practic încearcă să educe managerul de fermă – care în România are un alt specific față de un manager de fermă din Italia sau Franța unde acolo sunt suprafețe foarte mici și o familie gestionează totul, de la munca efectiv pe utilaj până la partea contabilă sau chestii operaționale de acte, de alte lucruri.
La noi managerii de fermă, de obicei, trebuie să supervizeze anumite lucruri. Supervizarea operațiunilor din câmp poate fi făcută mult mai ușor dacă ai tehnologii noi. Dacă ești digital. Și sunt foarte multe tehnologii acum. Vorbim de a vedea modul în care lucrează un tractor – îl vezi de pe telefon, unde a lucrat, ce consum de carburant a avut, poți să introduci anumite consumuri de pesticide, de îngrășăminte, direct la fața locului, de pe telefon. Departamentul de contabilitate își poate prelua informațiile de acolo. Mergem apoi la operațiunile propriu-zise în câmp. Operatorii de utilaje au acum utilaje cu ghidare prin satelit. Munca lor poate fi mult mai productivă pentru că oboseala se reduce, ei parcurg suprafețe mai mari, cu o calitate mai bună a lucrării. Toate astea sunt rezultatele acestei digitalizări.
Și digitalizarea este un set de unelte care ajută managerul, dar ca managerul să le folosească la adevărata lor valoare e nevoie ca și acesta să fie un pic educat și școlit în acest sens. Și cam despre asta încearcă să fie programul ”Antreprenor în Agricultura 4.0”. Pe lângă expunerea modalităților digitale și cum să te folosești de ele și fiecare parte ce contribuție îți poate aduce.
Practic, aceste unelte ar putea atrage mai mulți tineri, mai ales că acum există și cursuri de perfecționare. Ce sfaturi ați avea pentru cei care ar vrea să vă calce pe urme?
Agricultura așa cum este ea acum este de 1000 de ori mai atractivă pentru tineri. Chiar mai atractivă decât pentru cei bătrâni. În schimb, România se confruntă cu o problemă – și nu doar România, în general, toată Europa. Fermierii îmbătrânesc, generațiile noi nu mai vin și e destul de greu să pui în același timp două generații. Pentru că teren nu mai este. Deși mi-ar plăcea să le spun tinerilor ”haideți, veniți în agricultură pentru că este foarte frumos”, tinerii, majoritar, nu vor să lucreze pentru altcineva, ori în România sunt exploatații foarte mari și acum realitatea este că nu mai prea poți lua teren în arendă pentru că sunt marii cultivatori de teren.
Cum și tatăl meu… în 2004 nimeni nu voia agricultură. Atunci a fost momentul în care cei care au ales acest domeniu au putut să profite de pe urma lipsei de interes în domeniul agricol.
Acum, un hectar de teren în zona noastră se vinde între 6.000 și 10.000 de euro, în funcție de poziționare și alte caracteristici. Pe vremea când tatăl meu a reușit să comaseze terenul, acesta se dădea pe datorie pe caiet la magazinul mixt din sat. Oamenii dădeau hectarul de teren cu 1.000-2.000 de lei. Se rugau de tine să-l cumperi. Asta este diferența. Acum cei care au reușit să ia teren l-au luat și nu putem să nu recunoaștem că agricultura este o afacere profitabilă. Teren nu se mai ”fabrică”, deci este foarte greu pentru cineva să intre în domeniu.
În schimb, ne putem adresa generațiilor care trebuie să preia de la părinții lor pentru că și aici este o problemă. Sunt mulți copii de fermieri care nu sunt atrași de partea aceasta. Poate că e o diferență foarte mare de mentalitate între prima generație și a doua generație. Din punctul meu de vedere, prima generație nu prea mai poate fi convinsă sau educată.
Și unul dintre lucrurile pe care le fac genul acesta de cursuri de perfecționare este să te dezvolți și tu pe tine. Tu ca tânăr trebuie acum să înțelegi cum trebuie să abordezi problemele de relaționare cu părinții, ce trebuie să faci ca să le câștigi încrederea, ce trebuie să faci ca să-ți demonstrezi priceperea și apoi să-ți câștigi independența pentru că într-o fermă nu pot conduce mai mulți. Trebuie să iei decizii singulare și să ți le asumi.
Și recomand tinerilor care au o afacere de familie în domeniul agricol și care nu simt la acest moment că agricultura li se potrivește le recomand cu mare căldură un astfel de curs pentru că aici intri în legătură cu tineri ca și tine din toată țara, cu tineri care se lovesc de aceeași problemă, vezi cum gestionează ei problemele, ce soluții au găsit la probleme similare, te inspiri de acolo și reușești să preiei o afacere care funcționează, o afacere care este de viitor și, de ce nu, să duci un trai decent, liniștit.
Nu sunteți doar antreprenor în domeniul agricol, sunteți și primar din 2020. Cum se îmbină aceste două responabilități și care este cea mai mare provocare?
Se îmbină destul de interesant câteodată. Pe partea de fermă încă lucrez cu tatăl meu, mai luăm decizii împreună, mai luăm decizii unul peste celălalt, ne mai certăm, ne mai supărăm, dar e de mare ajutor prezența lui.
El e cel care a creat ferma și eu încerc doar să-mi aduc contribuția pe lucrurile pe care eu le pot stăpâni foarte bine și acolo unde el are dificultăți, și anume tehnologii noi, tot ce înseamnă digitalizare, abordări noi în fermă, ce înseamnă partea de utilaje noi, aici sunt foarte multe lucruri pe care eu le studiez, sunt lucruri pe care eu doresc să le implementez în fermă și eu sunt cel care duce direcția acum către un utilaj sau către un altul.
Partea de administrație publică și aceasta consumă foarte mult timp, mai ales dacă vrei să faci treabă. Administrația publică funcționează și singură dacă e să iei piciorul de pe accelerație dar dacă vrei să accesezi bani, să accesezi proiecte (nu e ușor – n.red). Eu sunt primar într-o comună foarte mică, de 3000 de locuitori, în județul Călărași. Și din bugetul propriu foarte multe lucruri nu poți realiza. Investiții de infrastructură care sunt mari consumatoare de fonduri nu poți face din bugetul propriu. Așadar n-ai decât să accesezi ori fonduri guvernamentale, ori fonduri europene.
De când sunt eu în primărie, din 2020 până în acest moment am depus 11 proiecte, asta înseamnă o medie de un proiect la două luni și jumătate, asta în condițiile în care după cel de dinaintea mea am găsit un singur proiect în primărie.
Lucrurile puteau să meargă mai bine, regret că nu m-am năsut mai devreme, pentru că dacă ajungeam să fiu primar prin 2004-2006, atunci când au început cu fondurile europene, din 2009 încolo când a fost boom-ul acela de proiecte euopene, atunci lucrurile erau altfel. Competiția era mult mai mică pe bani europeni, dar și interesul era mult mai mic. Cei care chiar și-au dorit să facă au putut să acceseze bani foarte mulți în acea perioadă. Acum este mai dificil. Eu am reușit să câștig un proiect pe înființare de rețea de gaze naturale în trei comune, pentru că am făcut un parteneriat cu comunele alăturate, și au fost la nivel de țară 287 de proiecte depuse. Doar 15 finanțabile. Sub 5%. Și noi am fost pe locul șase. Am reușit să câștigăm.
Administrația publică e grea dacă chiar își dorești să faci o diferență și să schimbi mentalități. Pentru că dacă lăsăm aceiași oameni în aceleași poziții, rezultatele n-au cum să fie diferite. Degeaba ne uităm noi la clasa politică și suntem nemulțumiți de clasa politică, dacă nu intri în horă și joci și tu să poți să schimbi ritmul. Pentru că altfel te uiți la ei cum iau decizii pentru tine.
Un lucru pozitiv este că am reușit să aduc în abordarea mea în administrația publică abordarea pe care o am și în privat. Cu precădere la accesare de fonduri și la creionarea de proiecte. Atunci când sunt în fermă și vorbesc cu un consultant pe fonduri europene noi nici nu concepem să plătim ceva înainte. Pentru că mergem pe rată de succes. Avem 7 proiecte la număr până acum. Și pe toate le-am câștigat fără să plătim ceva în avans. În schimb, în primărie, s-a întâmplat un lucru interesant. Atunci când vorbeam poate cu aceiași consultanți, când spuneam că reprezint o primărie și că sunt primar, de acolo porneau sumele. Nici nu concepe cineva să facă ceva gratis pentru o primărie. Sau sa meargă la succes. Dar uite că am reușit. Am căutat și am găsit oameni și am economisit niște sume.
Cu ce am mai venit eu nou, pentru că sunt tânăr și răbdător: Încerc să acord respect cetățeanului în sensul că ușa e deschisă pentru oricine, oricând și atunci când vine cineva fac un gest foarte simplu și îl invit să stea la aceeași masă alături de mine să vorbim. Și majoritatea sunt destul de surprinși. Sunt gesturi de bun simț pe care încerc să le aduc și în acel birou. Încerc să mă comport cu cetățeanul așa cum așa cum mi-ar plăcea să se comporte altcineva cu mine.
Pe de altă parte, fiind forțat să vorbesc cu oameni zilnic, eu care eram o persoana mai introvertită, acum comunic mai bine.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră să faceți agricultură în România?
E o provocare. Provocare în sensul de întrecere, o resimt câteodată. Pentru că suntem comparați mereu pe cu europenii – și o spun din perspectiva unuia care face agricultură de 12 ani că dacă la începuturile mele în agricultură era clar că Europa știe mai bine decât România, acum după ce românii au beneficiat de foarte mulți bani europeni și s-au digitalizat pot spune că foarte mulți europeni se uită cu invidie la noi și la modul în care reușim noi să atingem anumite producții. Asta este o provocare, de a demonstra celorlalți că și noi știm să faem agricultură la același nivel sau la un nivel mai mare.
Și pe plan național agricultura tot o provocare este. Zona în care ne aflăm noi este una puternic încercată de fenomene meteo. Vorbim de secetă pe care din 2019 o cam resimțim (cu o singură pauză în 2021). Iar anul trecut o furtună puternică ne-a lovit 1.000 de hectare, grindină pe 35% din suprafața fermei.
Agricultura este una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omului dar sperăm să nu rămânem fără ea în viitorul apropiat aici în sudul României.