Uniunea Europeană ratează rareori ocazii decisive în geopolitică. Dar exact asta a făcut săptămâna trecută, când Parlamentul European a blocat, practic, acordul comercial cu Mercosur.
Este concluzia unei analize publicate de Politico, potrivit căreia amânarea riscă să coste Europa influență, credibilitate și timp într-o lume care nu mai așteaptă.
Prin votul de a trimite acordul UE–Mercosur la Curtea de Justiție a UE pentru un aviz juridic – procedură ce poate dura până la doi ani – eurodeputații au transmis un semnal de ezitare exact într-un moment în care viteza și predictibilitatea sunt esențiale.
S-a ratat un test al relevanței globale
După peste două decenii de negocieri, acordul cu Mercosur trebuia să demonstreze că UE mai este capabilă să acționeze coerent într-un context geopolitic tot mai dur. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, descria recent acest dosar drept un test al relevanței Europei pe scena globală.
Decizia Parlamentului merge însă în direcția opusă și întărește percepția că UE nu reușește să ducă la capăt nici măcar acordurile ajunse în linie dreaptă. Pentru autorii analizei, este „un autogol strategic”.
Mesaj prost pentru parteneri deja sceptici
Efectele depășesc cu mult zona comercială. Statele Mercosur au negociat ani la rând cu Bruxelles-ul, în pofida cerințelor schimbătoare, a ezitărilor politice și a semnalelor contradictorii venite din interiorul UE. Trimiterea acordului la Curtea de Justiție a Uniunii Europene este percepută în America de Sud ca un gest politic, nu tehnic.
Pentru țări care oricum își diversifică parteneriatele într-un sistem global tot mai fragmentat, acest episod ridică o întrebare incomodă: cât de fiabilă mai este Europa?
Mai mult decât comerț: influență strategică în America de Sud
Acordul UE–Mercosur nu este doar un tratat de liber schimb. El a fost conceput ca un cadru de cooperare economică, politică și strategică pe termen lung, într-o regiune unde influența europeană scade constant, în timp ce actori precum China au avansat rapid.
Documentul promite acces extins pe piețe, reguli mai clare pentru investiții, acces la materii prime critice, dialog politic structurat și mecanisme de soluționare a disputelor bazate pe cooperare. Ambiția rămâne, dar votul Parlamentului o pune sub semnul întrebării.
Sustenabilitatea, între ambiții și limite politice
Criticile s-au concentrat ani la rând pe capitolul sustenabilitate. Acordul transformă în obligații legale angajamente anterior voluntare: implementarea obiectivelor climatice de la Paris, respectarea standardelor privind drepturile muncii, drepturile omului și protecția mediului.
Totuși, aplicarea acestor angajamente se bazează pe dialog, nu pe sancțiuni automate.
Pentru unii eurodeputați, este insuficient. Pentru autorii analizei Politico, este o recunoaștere a realității politice: influența UE nu vine din constrângere, ci din angajament constant. Fără această abordare, avertizează ei, acordul nu ar fi existat deloc.
Costul real al amânării
Dincolo de principii, întârzierea are un preț concret. Comisia Europeană vorbește despre miliarde de euro economisite prin reducerea tarifelor și despre acces securizat la resurse critice. Un studiu al Centrului European pentru Economie Politică Internațională estimează că fiecare lună de amânare înseamnă exporturi pierdute de aproximativ 3 miliarde de euro.
Mai important însă este ce se pierde pe termen lung: șansa de a influența standarde, investiții și tranziția economică în America Latină. Exact acest obiectiv ar trebui sprijinit de pachetul de investiții Global Gateway, inițiativa Uniunii Europene de finanțare a proiectelor strategice în afara blocului comunitar, în valoare de 1,8 miliarde de euro - și el blocat, indirect, de stagnarea acordului.
Dilema Comisiei și riscul irelevanței
Formal, Comisia ar putea aplica provizoriu acordul, chiar și în timpul procedurii judiciare.
Politic, însă, opțiunile sunt riscante: fie provoacă un scandal legat de ocolirea controlului democratic, fie acceptă o întârziere de doi ani - într-un context în care partenerii din Mercosur ar putea să nu mai aștepte.
Concluzia analizei este dură: doi ani în geopolitica actuală înseamnă enorm. Dacă UE nu corectează rapid direcția și nu transmite un mesaj clar de angajament, alții vor umple golul. Acordul poate fi imperfect, dar irelevanța ar fi un eșec mult mai mare.
G.P.