Anul 352: Constanțiu al II-lea intră triumfal în Roma, sărbătorind victoria asupra rivalului său Magnentius, un uzurpator al tronului imperial roman.
Anul 1502: Se încheie traducerea în limba germană a letopisețului slavon al domniei lui Ștefan cel Mare, cunoscut ca „Die Kronicke des Stephan Voyvoda” în românește cu denumirea „Cronica moldo–germană” sau denumirea „Cronica lui Ștefan cel Mare„.
Cronica moldo-germană este una din cele mai vechi scrieri străine despre un domnitor al Moldovei medievale. În plus, faptul că traducerea a fost efectuată în 1502, la un an de la moartea domnitorului, sugerează că a fost scrisă de un contemporan al lui Ștefan ce Mare, un cronicar care avea informații direct de la surse și care avea posibilitatea să le verifice, cum se spune, pe viu.
Cronica aduce multe informații noi despre Moldova lui Ștefan cel Mare, informații pe care nu le avem din alte surse. Dar din păcate, autorul cronicii fiind de formație militară, se concentrează aproape exclusiv pe evenimentele politico-militare și nu atinge deloc aspecte privind activitatea economică a țării, aspecte ale vieții sociale sau cele privind cultura în a doua jumătate a secolului al XV-lea.
Anul 1503 : Are loc faimoasa bătălie de la Cerignola, un mic oraș italian în fostul regat Napoli. Bătălia a pus față în față oștile franceze cu cele spaniole și s-a încheiat cu o strălucită victorie a acestora din urmă, datorată manevrelor strategice ale unor generali experimentați ai Spaniei.
Contextul conflictului pornește din anul 1500, când regele Franței Ludovic al XII-lea și spaniolul Ferdinand Catolicul au semnat Tratatul de la Granada și au împărțit între ei Regatul Napoli. În ciuda tratatului, armata franceză a ocupat cu de la sine putere câteva teritorii napolitane neprevăzute în înțelegere, ceea ce a dus la un nou conflict cu Spania, din 1502.
Ferdinand și-a mobilizat numaidecât armata, ca să-i pună la respect pe francezi, care însă erau superiori atât numeric, cât și ca dotări, dispunând de tunuri mai multe și mai puternice, mai multă muniție, dar și de o cavalerie disciplinată și puternică. Se prevedea o strălucitoare victorie a lui Ludovic a XII-lea.
Conștient de faptul că nu are șanse la izbândă într-o luptă clasică, Gran Capitán, statul major al lui Ferdinand, a hotărât să-i atragă pe francezi într-o capcană. Ca să ademenească inamicul într-un teren accidentat și noroios, cavaleria spaniolă a simulat un atac, dar s-a retras rapid, determinând cavaleria franceză s-o urmărească tocmai spre terenul pe care îl știa neprielnic.
Cavaleria franceză a încercat să ocolească atât noroiul, cât și terenul accidentat din stânga, dar, în momentul când făcea manevra de ocolire, a intrat în focul mitralierelor spaniole. Însuși generalul Armagnac, comandantul trupelor franceze, a căzut lovit de gloanțele spaniole.
Numaidecât a intrat în acțiune restul armatei franceze, mai ales numeroasa infanterie. Dar atunci când știe de dispariția comandantului suprem, trupa devine brusc demoralizată și incapabilă să lupte.
Simțind inamicul demoralizat, Gran Capitán a dat numaidecât tuturor trupelor sale – repet, inferioare numeric - ordinul de asalt final. Cavaleria sa ușoară a pus pe fugă grosul cavaleriei franceze, în timp ce restul s-a predat.
Bătălia de la Cerignola a dus la pierderea de către Franța a teritoriului Napoli și expulzarea totală a francezilor din această parte a peninsulei italice. Dar cea mai importantă consecință a bătăliei a fost revizuirea de către toate statele majore europene a strategiilor și tacticilor de luptă, după ce s-a dovedit că o armată dotată relativ modest poate învinge un inamic puternic printr-o simplă atragere în capcană.
În istoria românilor, există un strălucit exemplu de asemenea atragere în capcană care a măcelărit și pus pe fugă o armată mult mai organizată, mai numeroasă și mai puternică, decât o ceată de luptători care abia se constituiau ca armată și ca stat: lupta de la Posada.
Se știe că acolo românii au atras armata maghiară a lui Ludovic de Anjou într-o vale îngustă, după ce baricadaseră ieșirea, și au atacat-o cu singura muniție avută la îndemână: pietre, bucăți de stâncă și trunchiuri de copac retezate. Însuși regele abia a scăpat travestit în simplu soldat, așa cum relatează și prezintă „cronica în imagini” de la Viena.
Anul 1859: Alexandru Ioan Cuza înființează Biroul de Statistică al Țării Românești și îl numește ca șef al acestuia pe Dionisie Pop Marțian.
Anul 1908: A fost înființată Societatea Scriitorilor Români, al cărei prim președinte a fost ales scriiorul Cincinat Pavelescu, ajuns în legendă nu atât prin alte scrieri ale sale, cât ca epigramist, supranumit în lumea literară Regele Epigramei. Îmi permit în cele de mai jos să redau câteva din epigramele sale – poate cele mai notorii.
Prima este pe fond antimonarhic:
„În maiestatea lor trufaşe
Şi spre sporirea guşilor,
E scris ca regii să se-ngraşe
Din sângele supuşilor”.
Cea de a doua trebuie înțeleasă în contextul când Cincinat Pavelescu, despre care se știa că are o respectabilă chelie, și-a făcut sie-și o epigramă, întitulată „Elogiu Postum”:
„Nimica n-ar fi însemnat,
Pe-a lumii largă panoplie,
Chelia fără... Cincinat
Şi Cincinat fără... chelie”.
Un alt epigramist, N. Mihăescu-Nigrim, a completat următoarele, referindu-se la chelia maestrului:
„Suspinând pe la ferestre
Întristate madrigale,
Luna-i veselă, maestre,
Ca... chelia dumitale!”
Răspunsul a stimulat alți câțiva epigramști să i se alăure, fiecare cu propria sa variantă. La care Cincinat a răspuns, adresându-se „lui Nigrim & Co”:
„Talentul vostru,-ntr-adevăr,
S-a mărginit numai la păr,
Dar toată strălucirea mea,
Nu stă-n chelie, ci... sub ea!”
Anul 1920: Azerbaidjan intră în componența Uniunii Sovietice. În 1991, a ieșit din componența respectivei Uniuni. Astăzi, Azerbaidjan este republică independentă, cu o suprafață de 86.600 kmp și o populație de 10 milioane locuitori.
Ca și la multe alte popoare orientale, numele țării are o semnificație. Azerbaidjan, în limba azeră veche, înseamnă „Țara Focului”.
Capitala Baku este port la Marea Caspică – o mare închisă - și numără 2,22 milioane locuitori, ceva mai mult decât capitala României. Orașul este atestat documentar încă din secolul I d.Hr.
Azerbaidjanul dispune de numeroase resurse naturale, cea mai valoroasă dintre ele sub aspect economic fiind hidrocarburile. În secolul al XX-lea, zăcămintele Azerbaidjanului furnizau cea mai mare parte a petrolului, necesar fostei URSS.
În prezent, Azerbaidjanul este un furnizor important de petrol al țărilor occidentale, de care este legat prin oleoductul BTC (Baku-Tbilisi-Ceyhan). Acesta ocolește Rusia și îi permite să livreze țiței Turciei și de acolo spre Occident.
Ca țară independentă, Azerbaidjanul are propria monedă, manatul azer, cu subdiviziunea qepik.
În prezent, Azerbaidjan se află în conflict militar cu Armenia, care a ocupat 20% din teritoriul azer, respectiv teritoriul Karabah, ceea ce a determinat o dizlocare a populației, aproape 800.000 persoane fiind obligate să se refugieze, fără a avea asigurată o locuință.
Anul 1932: A fost anunțată apariția unui vaccin pentru imunizarea omului împotriva febrei galbene.
Anul 1937: S-a născut Saddam Hussein, al 5-lea președinte al Irakului, decedat în 2006, după ce a fost prins în ascunzătoarea sa, judecat, condamnat la moarte și spânzurat în piața publică.
Anul 1952: Ia sfârșit ocupația Japoniei de către Statele Unite ale Americii. Japonia a fost grav afectată în anul 1945 de două lovituri cu bombe nucleare și, în aceste condiții, s-a văzut nevoită să capituleze. Învingătorii – fără să intervină în forma de guvernământ monarhică – au găsit de cuviință să determine adoptarea unui statut democratic în societatea japoneză.
Ca urmare, armata americană a ocupat teritoriile japoneze, iar ocupația a durat circa 6 ani, până la 28 aprilie 1952.
Anul 1969: Charles de Gaulle demisionează din funcția de președinte al Franței.
Într-un referendum organizat la 27 aprilie 1969, privind transferul de puteri către regiuni, președintele de Gaulle propunea introducerea reprezentanților organizațiilor profesionale și sindicale în organizarea consiliilor regionale.
Punând în balanță puternica sa autoritate de care se bucura în cadrul populației, președintele a contat pe succesul scrutinului și a anunțat în avans intenția de a demisiona în cazul în care răspunsul majoritar va fi "NU".
La referendum, tabăra celor ce se împotriveau propunerilor din referendum a obținut 52,41% din voturi „NU”. La câteva minute după miezul nopții, la 28 aprilie 1969, un comunicat laconic transmis de Administrația Prezidențială, anunța: "Încetez să exercit funcțiile mele de președinte al Republicii. Această decizie intră în vigoare astăzi la amiază”.
Anul 1990: Consiliul European adoptă o declarație comună, prin care hotărăște extinderea relațiilor cu țările Europei Centrale și de Est. Era o formă prin care țărilor ieșite de sub tutela URSS li se oferea ocazia să se alăture celor din UE.
A urmat un lung proces de pregătire a aderării pentru fiecare stat în parte. Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 și confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004.
De asemenea, și raportul de țară privind progresele României din octombrie 2004 a reafirmat data de 1 ianuarie 2007 ca realistă pentru aderarea României și a Bulgariei. Cele două țări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abația Neumünster din Luxemburg. Aderarea efectivă a avut loc, cum am mai arătat, la 2 ianuarie 2007.
Anul 1992: Se încheie procesul fostului șef al Securității Statului, Iulian Vlad, care este condamnat la 25 ani închisoare și degradare militară, ca urmare a implicării sale în represiunile care au avut loc la Timişoara şi la Bucureşti în decembrie 1989. Din condamnarea de 25 de ani, generalul a executat efectiv doar 4 ani. A decedat în libertate, în luna septembrie 2017.
Anul 2001: Milionarul american Dennis Tito a devenit primul om care a plecat în spațiu ca turist.
După cum informează Wikipedia, Dennis Tito s-a alăturat la 28 aprilie 2001 echipajului navetei Sojuz TM-32 și, timp de 7 zile, 22 de ore și 4 minute a rămas pe orbită. Pentru această călătorie a sa, Dennis Tito, a plătit suma de 20 de milioane dolari SUA.
Anul 2004: CBS a difuzat fotografii în care erau surprinși soldați americani maltratând și umilind prizonieri irakieni din închisoarea d'Abou Ghraib, de lângă Bagdad. Imaginile datau din perioada octombrie-decembrie 2003.
MEMENTO
- Ziua internațională pentru comemorarea victimelor accidentelor de muncă
- Ziua Internațională pentru Sănătate și Securitate la locul de muncă