Când arunci în luptă pentru București în ultima clipă un candidat fără notorietate și fără minim antrenament politic de comunicare, dar vrei în mod real să câștigi cu el lupta, îl flanchezi cu antrenori de comunicare, îi organizezi campania la liniuță cu o echipă solidă, bine coordonată și suficientă, care să aibă un plan precis privind electoratul țintă. Adică îl supui unui soi de dopaj electoral.
Niciunul dintre aceste lucruri nu se vede la dl Cătălin Cîrstoiu care, potrivit primarului PSD al Buzăului, are cea mai proastă campanie din țară și pare cumva abandonat.
Cu excepția momentelor când îl plimbă ca pe urs pe străzi, complet nepregătit pentru întrebările pe care le-ar putea primi, dl Cîrstoiu pare pe cont propriu.
Mai mult decât atât, liderii PSD îi mai bagă și câte un cui în coaste. Și nu mă refer doar la dna Firea care, dintr-un bun început, nu reușea să-i rostească numele “domnului candidat comun”.
Nu era suficient că în scandalul incompatibilității presa îl întreba pe Cătălin Cîrstoiu de câteva ori pe zi când se va retrage, că a ieșit și Marcel Ciolacu să spună că domnia sa este “momentan” candidatul comun.
E greu de crezut ca dl Ciolacu, un om politic cu mare experiență, inclusiv electorală, să nu înțeleagă efectul unei asemenea campanii și al propriilor declarații.
Chiar nu pot să cred că, după atâtea campanii și atâtea meciuri politice în picioare, dl Ciolacu comite asemenea stângacii electorale în momente atât de sensibile.
Așa cum e greu de înțeles de ce dl Ciolacu nu a ajuns la o înțelegere cu Cristian Popescu Piedone, pentru pozițiile pe care se știe că acesta le cerea pentru clanul său, ca să evite pierderea de voturi PSD în această direcție, dacă oricum era clar că spre Nicușor Dan se vor duce o parte din voturile liberale.
Și atunci?
O variantă este că nivelul de incompetență al celor două partide este atât de mare, încât pur și simplu nu mai sunt în stare să facă o campanie care să depășească nivelul urbanului mic și al ruralului.
Că nu mai sunt în stare de strategii, că au ajuns să creadă orbește într-o putere electorală de aparat pe care nu o au în realitate și se îndreaptă spre un moment al adevărului.
O altă variantă ar fi că la nivelul PSD, care l-a susținut pe Cătălin Cîrstoiu, este asumată și varianta pierderii Capitalei.
Ar fi un cost foarte mare pentru că, deși este vorba doar despre o primărie până la urmă, alegerile pentru primarul Bucureștiului au o valoare de semnal care se propagă în perspectiva sezonului electoral de toamnă - iarnă.
Contează Marcel Ciolacu pe un scor atât de mare la europarlamentare, la consiliile județene și în restul Capitalei pentru a acoperi un eventual eșec, care, după toate aparențele, se poate produce și la cel puțin două sectoare unde oferta coaliției este foarte slabă?
Care să fie calculul politic?
Pentru varianta unei victorii a lui Nicușor Dan ar putea miza pe procesul din septembrie de la ICCJ care se va pronunță definitiv asupra raportului ANI, care l-a găsit incompatibil pe actualul primar. Un calcul riscant, având în vedere că dl Dan a câștigat în primă instanță la CAB.
Cu mult mai probabil este ca dna Clotilde Armand să piardă un eventual nou mandat pe motiv de incompatibilitate, având în vedere că domnia sa a pierdut în primă instanță procesul cu ANI, iar speța este destul de clară.
Pentru varianta unei victorii a lui Cristian Popescu Piedone, calculul ar putea fi cu bătaie lungă.
Dacă liderul PUSL câștigă Capitala, sigur că va fi un combustibil electoral puternic pentru partidul fondat de Dan Voiculescu. Un combustibil care l-ar putea ajuta să treacă pragul în toamnă.
Și odată intrat în viitorul Parlament, PUSL ar putea deveni un fel de PUNR al lui Marcel Ciolacu, adică un partid în care să aspire traseiști și cu care să își asigure majoritatea confortabilă pentru următorii 4 ani și dacă, la un moment dat, PSD va fi nevoit sau va avea interesul să se despartă de liberali.
Un imperativ pentru Marcel Ciolacu dacă, așa cum dă semne, nu se avântă la prezidențiale și preferă să rămână premier încă 4 ani.