Ucraina punctează din nou în războiul informațional cu Rusia, inundând rețelele de socializare cu imagini ce prezintă prietenia dintre soldați și pisicile de care au grijă. Însă inamicul a învățat lecția și începe să contraatace cu conținut asemănător. Pisicile au devenit un aliat important pentru moralul trupelor și al populației.
Războiul se duce nu doar cu puști, tancuri, drone și rachete, ci și cu idei de propagandă, ceea ce explică de ce pisicile au devenit o armă importantă pe front în Ucraina, scrie Politico.
Pisicile care apar alături de militari au cucerit rețelele de socializare din Ucraina, contribuind la ridicarea moralului trupelor și al populației, precum și la atragerea de donații pentru armată. În plus, luptă și ele contra invadatorilor - vânează șoarecii și șobolanii în tranșee.
Felinele care le oferă mângâiere soldaților și înveselesc atmosfera pe front au atras atenția aparatului de propagandă al Rusiei. Deși fidelă consolidării unei imagini dure a soldatului rus îndârjit și victorios, mașinăria ideologică a Moscovei a început să contraatace cu același tip de conținut, prezentând imagini cu soldați și pisicile lor.
Când pisicile intră în tranșee
Pisicile care ajung de regulă în pozițiile armatei ucrainene provin din satele sau orașele distruse de război. Rămase fără stăpâni, felinele speriate caută protecție umană, amenințate de bombardamente, de atacurile dronelor și de minele terestre.
"Când creatura asta speriată vine la tine, căutând protecție, cum să-i spui nu? Suntem puternici, așa că apărăm ființele slabe care au ajuns în aceleași situații groaznice ca și noi, doar pentru că rușii au intrat pe pământul nostru", a explicat Oleksandr Iabceanka, medic militar.
Pisicile și alte animale le oferă o mângâiere militarilor ucraineni. "Unii le adoptă și le iau cu ei acasă, alții preferă să le țină în tranșee și le predau soldaților care îi înlocuiesc când se face rotația trupelor", a spus Oleksandr Ștupun, purtător de cuvânt al armatei ucrainene.
Pisicile adoptate sunt de mare ajutor, pentru că vânează șoarecii și șobolanii din tranșee care rod cablurile aparatelor de comunicații prin satelit Starlink și pe cele ale mașinilor, distrug proviziile de hrană și echipamentul militar și chiar le ciugulesc degetele soldaților care dorm. "Dacă pisicile trăiesc în tranșeele noastre, șoarecii vor sta deoparte aproape întotdeauna", explică Iabceanka.
Raidurile nocturne ale motanului cu nume de general
Comandantul forțelor terestre din armata ucraineană, generalul Oleksandr Sîrskî, e cunoscut ca unul dintre cei mai eficienți lideri militari. Numele său aparține și unui motan cu o reputație letală. Stăpânul lui Sîrskî Motanul, ofițerul Roman Sinicin, susține că e o coincidență. "A primit acest nume fiindcă îi place brânza (sîr, în ucraineană, n.red.). Sigur, o pisică cu același nume ca generalul nostru a devenit deja o glumă militară", a spus Sinicin.
În orice caz, camaradul lui patruped care îl însoțește peste tot e vedetă pe Internet. Ofițerul l-a găsit în timpul unei misiuni de luptă într-un sat de pe linia frontului, unde soldații au stat o lună într-o casă invadată de șoareci. "Cei mai mulți localnici plecaseră, așa că pisicile au preluat controlul. L-am zărit pe Sîrskî și l-am atras cu mâncare să stea cu noi. Ne-a ajutat să rezolvăm problema cu șoarecii. Șoarecii treceau peste noi când dormeam, intrau în lucrurile noastre. Roiau peste tot. A trebuit să aruncăm două cutii cu rații de alimente din cauza șoarecilor", relatează el.
După ce Sîrskî Motanul a intrat pe poziții, soldații se distrau ascultând zgomotele pe care le făcea în timpul raidurilor sale nocturne contra rozătoarelor.
"L-am luat acasă când am părăsit poziția. Acum trăiește cu familia mea, în Kiev, dar continuă să ajute armata. I-am folosit popularitatea media ca să strâng 147.000 de euro pentru sisteme de drone Mini Shark de ajustare a tirurilor de artilerie", a povestit Sinicin.
Vânătorul perfect care și-a luat o "permisie"
Oleksandr Liașuk, din regiunea Odesa, e dependent de Șaîbîk, unul dintre cei patru pisoi fără stăpân care trăiesc alături de camarazii lui, pe front, din 2022. "Șaîbîk are cea mai mare charismă. S-a făcut frig, așa că într-o noapte l-am băgat în sacul meu de dormit. Atunci m-am îndrăgostit de el. Nu-i doar cel mai bun prieten al meu, e fiul meu", a spus militarul de 26 de ani.
De atunci, Liașuk a trecut prin diferite poziții de pe front împreună cu Șaîbîk și au devenit vedete pe rețelele de socializare grație înregistrărilor video candide pe care soldatul le postează.
Liașuk spune că motanul lui e un vânător perfect. "Odată eram într-o pădure și a prins 11 șoareci într-o zi. Uneori aduce șoareci la sacul de dormit", și-a lăudat el amicul cu blăniță.
Cu toată prietenia lor, Șaîbîk rămâne o pisică liberă, dar se întoarce mereu la Liașuk. În iunie a dispărut 18 zile, până când a fost găsit de soldații ucraineni la câțiva kilometri distanță, unde motanul "se întovărășise" cu alte pisici. "Avea nevoie doar de puțină dragoste. Am numit-o permisie", a spus militarul despre escapada amoroasă a motanului.
Șaîbîk și Liașuk strâng și ei donații pentru armata ucraineană. Motanul a primit o distincție specială în septembrie pentru contribuția sa la colectarea de fonduri. Banii au fost folosiți pentru cumpărarea a șapte mașini și alte echipamente.
Familia de pisici de pe front
Iabceanka n-a fost niciodată mare iubitor de pisici, dar asta s-a schimbat acum doi ani, în ziua în care a întâlnit-o pe Karolina, o pisică fără stăpân care a intrat pe pozițiile unității sale din satul Serebrianka, în regiunea Donețk.
"Într-o zi a sărit în locul în care dormeam, chiar dacă nu avea voie să facă asta. Am început să înjurăm. Și ea a început să fete. Așa ne-am ales cu o familie de șase pisici", a povestit el.
Karolina și pisoii ei au rămas cu soldații până când puii au crescut suficient pentru a fi adoptați. "Le-am găsit repede cămine. Dar Karolina și puiul ei alb Honor au rămas cu mine. I-am luat la Liov, orașul meu natal. Mama a fost tare fericită că a primit două pisici de pe front", a spus militarul râzând.
Un an mai târziu, un cățel, Șabrîs, pe care Iabceanka l-a luat de lângă Kupiansk, în regiunea Harkov, s-a alăturat echipei feline din Liov. "Nu ne plictisim niciodată acasă", a spus el, arătând câteva videoclipuri cu conflictele dintre câine și pisici. "Nu poți să abandonezi bietele ființe care te-au ales ca ultima lor speranță."
Pisica aristocrată care nu se sperie de bombe
Spre deosebire de pisicile de pe front, motanul Herald, alintat Herîci, e o pisică aristrocrată. Imediat după invazia Rusiei, Herald, un Scottish Fold, s-a alăturat stăpânului său, Kirilo Liukov, coordonator militar al fundației umanitare Serhiî Prîtula, care livrează ajutoare pentru unitățile de pe front.
Herîci, care trăiește cu Liukov în Kramatorsk, oraș din regiunea Donețk, a mers pe front de peste 20 de ori. "De fiecare dată a fost vedetă, mulți luptători venind la noi ca să-l mângâie și să facă o poză cu el. Herîci a fost răbdător - deși puțin surprins", a povestit bărbatul.
Spre deosebire de pisicile de pe front, Herîci rămâne calm în timpul bombardamentelor rușilor. "Cel mult întoarce capul în direcția zgomotului și asta-i tot", a povestit Liukov.
Ca și Sîrskî Motanul, popularitatea lui Herîci atrage donații pentru armata ucraineană. El s-a aflat în prim-planul unei campanii care a strâns aproximativ 25.000 de euro, bani folosiți pentru cumpărarea unor vehicule.
Rușii contraatacă cu motanul Glonț
Propaganda rusă a preluat curentul ucrainean al "mobilizării pisicilor", un semn al disperării, notează Politico.
Mai multe publicații locale au relatat despre zeci de cazuri similare cu pisici din partea rusă a frontului. Iar calendarul realizat la sfârșitul anului trecut de veteranii armatei ruse confirmă intenția de umanizare în urma rapoartelor independente despre crimele de război comise în Bucea și alte locuri din Ucraina.
La sfârșitul anului trecut, departamentul pentru situații de urgență din regiunea vestică Oriol, situată la aproximativ 300 de kilometri de granița cu Ucraina, a anunțat că a trimis o pisică, Marusia, pe front, pentru a lupta contra șoarecilor. "Va ajuta la creșterea moralului soldaților și le va apăra somnul și proviziile de alimente. Suntem siguri că Marusia se va descurca bine și se va întoarce acasă curând", a transmis instituția într-un comunicat.
"E greu să ne închipuim viața fără el. El va discuta cu soldații noștri despre planurile tactice, va împărți porțiile de mâncare și va sta de pază", a scris publicația locală VN.ru din orașul siberian Novosibirsk despre un motan negru, numit Copter.
Iar tabloidul Moskovski Komsomoleţ a publicat un articol despre un motan numit Glonț, care îl protejează pe comandantul unei unități de infanterie mecanizată, întorcându-și capul pentru a-l avertiza despre pozițiile minelor și tirul inamic.
O publicație din Samara a difuzat o înregistrare video cu un soldat mângâind o pisică, descrisă drept "terapeutul unității". "Torsul ei are un efect vindecător și te face să te simți acasă", a spus militarul.
Înregistrări cu soldați ruși și pisici au apărut și pe rețelele de socializare din Rusia, dar și pe TikTok.
Nu este prima dată când Rusia folosește pisici pentru propagandă. După anexarea Crimeii în 2014 și construirea unui pod peste strâmtoarea Kerci, care separă peninsula de Rusia continentală, o pisică cu pete albe și galbene, numită Mostik (în rusă "Podul Mic", n.red) a devenit cunoscută în toată Rusia ca mascota podului. Ea are și cont de Instagram, dând un aspect drăgălaș operațiunii de anexare pe care Occidentul a condamnat-o, catalogând-o drept încălcare flagrantă a dreptului internațional.
T.D.