Demnitarii, magistrații, diplomaţii, militarii şi poliţiştii ar putea avea voie să aibă „un număr nelimitat de arme de pază și apărare”. Legea aflată pe masa Camerei Deputaților are însă și alte intenții.
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului-Comitetul Helsinki
(APADOR-CH) a cerut retragerea proiectului de lege, care a trecut în mod tacit prin Senat și prin care mai mulți parlamentari PD vor să-i lase pe inculpații pentru infracțiuni neviolente (de exemplu proxenetism, șantaj, trafic de persoane) să-și cumpere arme. În actuala lege, portul de armă le este interzis tuturor inculpaților, indiferent de infracțiunea de care sunt acuzați. APADOR-CH consideră că „nu este oportună relaxarea regimului armelor, în contextul agresivităţii crescute din societate” și că „nu este justificată prin existenţa unei nevoi sociale presante nici măsura propusă de eliminare a interdicției de a deține permis de port-armă pentru cei inculpaţi”. O astfel de modificare însă i-ar putea salva, poate, pe cei care au dosare pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor, fiindcă vor putea, la o adică, să profite de legea cea mai favorabilă pentru ei.
Legea armelor și munițiilor (295/2004) se modifică periodic în funcție de diferitele grupuri de interese care gravitează în jurul unor partide sau parlamentari influenți. În cazul celei mai recente propuneri de schimbare a Legii ar fi vorba de salvarea celor care, din aroganță sau nepăsare, au încălcat legea mai ales în ce privește locul în care au declarat că-și țin armele, dar pe care nu l-au respectat.
Există, pe de altă parte, un lobby transpartinic în acest domeniu, care-și atinge de cele mai multe ori obiectivele și care reușește în cele din urmă să satisfacă tot lanțul, de la producători la importatori și de la vânzători la firmele de securitate.
Au intrat în joc și instructorii, fiindcă dacă vrei permis, ai nevoie de un profesor care să te învață cum să folosești armele: orice cumpărător e obligat să meargă în poligon să facă un anumit număr de ore.
Majoritatea celor implicați la vârf în acest domeniu sunt oameni care au lucrat în sistem, adesea foști ofițeri din instituțiile de forță, care nu doar înțeleg foarte bine această afacere, dar au și conexiunile politice necesare pentru a deveni foarte profitabili. Mulți sunt tineri pensionari, exemple inspiraționale pentru cei activi, care-și doresc la rândul lor retragere cât mai timpurie, cu o pensie generoasă și un viitor promițător într-o nouă carieră.
Cea mai recentă modificare adoptată de parlament, a avut loc acum șase luni iar parlamentarii au fost de acord cu câteva excepții de la regulă, excepții care pot aduce mulți bani pentru unele companii.
Una dintre modificările aduse legii se referă la obligativitatea marcajelor de indentificare care trebuie să apară pe muniții. Astfel, noua lege modificată spune că muniția de calibru 22 LR nu mai trebuie marcată de-acum încolo. De ce? Fiindcă din 2021 nu se mai importă și fiindcă importul se făcea din Est. Eliminarea marcajelor sugerează că importurile continuă să se facă tot dinspre Rusia sau alte state foste sovietice, eventual printr-un intermediar cu rezidență în Cipru, dar că aceste amănunte nu se mai regăsesc pe această muniție.
Deci, chiar dacă sunt verificate, nu mai pot fi confiscate, indiferent care este țara de proveniență. Sigur, se pot face expertize, iar cei care controlează își pot da seama imediat despre ce e vorba. Totuși, nimic nu tulbură aceste afaceri facilitate prin legislație și cu sprijinul instituțiilor statului.
Noul proiect care modifică Legea armelor și munițiilor le oferă parlamentarilor, miniștrilor, judecătorilor, procurorilor și chiar diplomaților posibilitatea să aibă nu doar două arme de apărare, adică letale, câte puteau achiziționa până acum, ci câte vor. Această prevedere e mai degrabă o formă de a le cumpăra bunăvoința doritorilor de arsenale din guvern și din parlament, decât o pregătire pentru o confruntare armată.
De altfel, chiar prin legea inițială din 2004, nu se specifică numărul de arme pe care le poate deține o persoană. Practic românii pot avea arme fără număr, dar birocrația, prețul și restul complicațiilor îi descurajează, așa se face că civilii au doar 73.000 de arme letale, dar în fiecare an se eliberează peste 5000 de noi permise. Numărul armelor neletale, adică pistoale cu bile, arme cu gaz nociv sau cu tranchilizante e mult mai mare. Nu foarte demult un oficial spunea că o vreme s-au putut cumpăra „cu sacii” și foarte ieftin arme neletale din Bulgaria.
Legislația armelor din România se liberalizează tot mai mult de la an la an, iar campionii acestor liberalizări în trepte sunt social-democrații. România nu poate fi ocolită de lobby-ul producătorilor și vânzătorilor de arme din întreaga lume, care este tot mai dinamic și are rezultate uimitoare: 85% din arme sunt deținute de civili persoane fizice, firme private de securitate, grupuri armate neoficiale și bande - în timp ce instituțiile de aplicare a legii dețin 2%, iar stocurile militare reprezintă 13%.
Sabina Fati