MOTTO: Când ți se rup șireturile, cumperi alte șireturi, nu alți pantofi (proverb rusesc)
Acum trei săptămâni, o locomotivă a luat foc la Oradea. Vineri dimineața, tot la Oradea, a luat foc un tren întreg. Poate este o simplă coincidență, poate faptele au vreo legătură între ele – asta nu putem ști. Chiar dacă eventuala legătură este numai 0,01%, tot merită cercetat. Merită, întrucât există un fel de numitor comun: incendiul.
Pompierii au localizat și stins rapid incendiul de vineri, iar ISU Bihor a anunțat despre cauza probabilă a incendiului că a fost „efectul termic al curentului electric, generat de un conductor electric defect”.
Nimic mai mult decât un fapt divers, produs de ceea ce numim în limbaj curent un scurt-circuit, iar în limbaj științifico-academic, de efectul termic etc etc.
În limbaj politicianist, ne lămurește cum stau lucrurile însuși Ministrul Transporturilor, domnul Sorin Grindeanu: ”E o problemă pe care nu o avem noi ca ţară în ultimul an sau în ultimii doi ani. De peste 25 de ani, în România, nu s-a cumpărat nicio garnitură nouă”.
Mi-aș permite o întrebare retorică pentru domnul ministru: scurt-circuitele se produc atunci când, de 25 de ani, nu cumperi nicio garnitură nouă, sau atunci când nu faci mentenanța corespunzătoare și nu revizuiești instalațiile, din când în când?
Îmi aduc aminte că, între anii 1993 și 1998 au circulat în București vreo 50 garnituri de tramvai importate din Germania, „second hand”. Garniturile fuseseră construite în Germania anilor ’50 și au circulat în München, până au fost vândute primăriei din București. Aici, au mai circulat câțiva ani, fără să ia foc niciuna, deși aveau mai mult decât cei 25 de ani ai domnului ministru De altfel, germanii nu le-au vândut pentru că nu mai erau funcționale, nici de teama că s-ar produce scrut-circuite, ci pentru că nu mai corespundeau condițiilor de trafic urban din München, mai pretențioase decât în Bucureștii de atunci.
Mă întreb, ca tot omul naiv: oare domnul ministru sugerează cumpărarea de garnituri noi, ori de câte ori există suspiciunea că se poate produce un scurt circuit la cele vechi?
Nu-mi vine să cred că așa gândește, mai ales că domnia sa atrage atenția, probabil ca să nu ne facem griji pentru viitor: 161 garnituri noi vor intra la toamnă în țară. Și subliniază că „Nu poţi să ai pretenţii de condiţii europene când timp de peste 25 de ani nu s-a cumpărat niciun tren nou”.
Dar scurt-circuitul nu are nicio legătură cu condițiile europene. El se poate produce indiferent de continent, dacă revizia și intreținerea nu au fost efectuate corect și la timp, conform caietului de sarcini.
Nu sunt specialist, dar parcă nu-mi vine să cred că cel mai eficient mod de a preveni scrut-circuitele este să cumperi trenuri noi. Pentru așa ceva mi s-ar părea recomandabil să revizuiești instalația electrică și - la nevoie - s-o înlocuiești.
Înlocuiești toată garnitura de tren dacă nu mai este compatibilă cu condițiile noi de circulație: viteze sporite, sisteme de frânare moderne, confort interior, inclusiv microclimat, iluminat modern, atenuarea zgomotului, amortizarea șocurilor și multe altele.
Ca orice politician, dar mai mult ca politruc, domnul ministru încearcă să dea vina pe predecesorii săi din „ultimii 25 de ani”, fără să observe desigur că, pronunțându-se astfel de la nivelul rangului său, poate mușamaliza adevăratele cauze ale incendiului.
Mă pun în pielea vinovatului direct al incidentului, vreun șef de atelier care trebuia să facă revizia și n-a făcut-o, vreun șef de brigadă care trebuia să înlocuiască instalația electrică și n-a înlocuit-o, vreun electrician care trebuia sa verifice conductorii. Știți ce-și zice el în gând? Își zice așa: mare noroc pe mine, că avem un ministru, curat papă-lapte, care mă face scăpat. Ura! Trăiască nea Sorinel, că-i de-ai noștri!
Și iarăși te pomenești cu vreun scurtcircuit – auzi, coincidență – tot la Oradea!
M-aș fi așteptat de la ministru să condamne faptul că se circulă cu vagoane nerevizuite, nu că se circulă cu garnituri vechi. Ar fi trebuit să dispună verificarea modului cum s-a făcut mentenanța respectivei garnituri, a modului cum se revizuiesc toate vagoanele din țară, să analizeze concluziile și să ia asemenea măsuri, încât să nu se mai producă niciodată scurt-circuite în niciun fel de vagoane – mai ales de pasageri
La orice altceva m-aș fi așteptat, în afară de apărarea cu vechimea vagoanelor. Să se laude, după ce a atras atenția că cei de dinainte lui n-au cumpărat nimic timp de 25 de ani.
Privesc din când în când emisiunile „travel” pe internet. Mă plimb cu ele prin toată lumea. Admir drumurile turistice din Austria pe care circulă trenuri de tip „Mocănița”. La noi s-au casat demult vreo câteva. S-au dat la fier vechi – sunt depășite moral. Șiți ce vechime au cele cu care se mândrește turismul austriac? Sunt de pe vremea Impăratului Austro-Ungar Franz-Josef, dinaintea Primului Război Mondial! Sunt centenare.
Au curent electric, cel puțin pentru iluminat, dar nu fac scurt-circuit. Știți de ce? Pentru că se execută mentenanța, exact așa cum scrie la carte. Respectiv în caietul de sarcini. Mă întreb retoric: oare se mai uită cineva astăzi, după 25 de ani, în caietul de sarcini al garniturilor de tren de acum un sfert de secol?
Dacă tot și-a propus să abordeze cazul trenului devenit scrum la Oradea, m-aș fi așteptat ca domnul ministru să fi stabilit măsuri cu privire la revizia corectă a instalațiilor de pe vagoane. Căci garniturile noastre sunt într-adevăr vechi și oricât efort ar depune Ministerul Transporturilor, nu vor putea fi înlocuite toate, pe termen scurt sau chiar mediu.
Și atunci, ce facem? Așteptăm iarăși să treacă anii, să vină alți miniștri, să se tânguie pentru ce n-au făcut predecesorii lor și să se laude cu ce vor cumpăra ei nou-nouț, în viitorul imediat?
Pe cât de atent am studiat însă comentariul domnului ministru, pe atât de multă atenție mi se pare că merită a asculta și alte comentarii, căci știți ce spune latinul: audiatur el altera pars. Iar altera pars apare sub forma sindicatului CFR. Citez din declarația unui lider al acestuia, domnul Rodrido Maxim:
„Astăzi,1 septembrie 2023, nu este aprobat bugetul pentru 2023 la CFR Călători. Toate trenurile CFR Călători pun în pericol viața călătorilor (...) Transportul feroviar de călători nu a beneficiat de niciun leu pentru investiții din anul 2011. Ministrul Finanțelor a retras din ședință bugetul pentru CFR Călători în data de 28 iulie”.
Cu totul altceva decât ce spune ministrul, nu vi se pare?
Nu am alte comentarii decât observația despre distanța enormă dintre felul cum vede realitatea ministrul, din vârful turnului său de fildeș și felul cum îl vede sindicatul, ceva mai aproape de firul ierbii.