La nivelul Uniunii Europene, munca nedeclarată este definită ca „orice activitate plătită care este legală prin natura sa, dar care nu este declarată autorităților publice”, ținând cont de diferențele din sistemele statelor membre.
Potrivit Comisiei Europene, munca la negru poate avea diferite forme. Cea mai răspândită este angajamentul formal sau parțial (când venitul se declară la o valoare mai mică) ori total nedeclarat. Un alt tip este „munca pe cont propriu”, când persoana oferă servicii unor firme sau altor persoane, cum ar fi lucrări în gospodărie.
Munca la negru este întâlnită în toate sectoarele economice, îndeosebi în construcții, în domeniul reparațiilor și renovărilor, în agricultură, HORECA, servicii de curățenie și de îngrijire.
Un eurobarometru special realizat în 2019 a arătat că munca la negru rămâne un fenomen important care afectează forța de muncă, companiile și guvernele europene. Principalele concluzii ale cercetării:
- 1 din 10 europeni au declarat că au cumpărat în trecut bunuri sau servicii care ar putea include muncă nedeclarată. Cele mai multe achiziții sau plăți pentru servicii în urma muncii nedeclarate au vizat reparațiile și renovările (30%), servicii de coafură și tratamente de înfrumusețare (27%) și reparațiile (19%).
- cei care muncesc în așa-numita "economie colaborativă", cu acorduri de colaborare pe termen scurt, cei care muncesc pe cont propriu, lucrătorii sezonieri și cei mobili sunt cei mai expuși la munca la negru.
- o treime din europeni cunoșteau pe cineva care muncește la negru.
- jumătate din europeni consideră că riscul de a fi prinși de autorități dacă muncesc la negru este mic. Însă proporția celor care cred că există un risc foarte ridicat de a fi depistați este în creștere față de sondajele precedente.
Potrivit unui raport din 2021 al Autorității Europene a Muncii (ELA), la nivel național, în 2019, cei mai mulți lucrători din UE care au desfășurat activități nedeclarate în cele 12 luni anterioare au fost în:
- Olanda (10%),
- Danemarca (8%),
- Luxemburg (7%),
- Suedia (7%),
- Letonia, Belgia și Estonia (6%).
Țările cu cele mai scăzute niveluri:
- România (2%),
- Cipru, Malta și Polonia (1%)
Cum luptă UE împotriva muncii la negru
Principala responsabilitate pentru combaterea muncii la negru le revine autorităților naționale. Lupta împotriva acestui fenomen se duce îndeosebi prin trei tipuri de organizații:
- Inspectoratele de muncă. Acestea verifică respectarea legislației muncii și aplică sancțiuni.
- Inspectoratele de asigurări sociale, care luptă împotriva fraudei la contribuțiile de asigurări sociale.
- Autoritățile fiscale care luptă împotriva evaziunii fiscale.
În unele state UE, partenerii sociali sunt implicați în aceste direcții, precum și autoritățile vamale, instituțiile care se ocupă de migrație, poliția și parchetele.
În decurs de peste un deceniu, toate statele UE au luat diverse măsuri pentru întărirea combaterii muncii la negru, cele mai multe vizând influențarea atitudinii cetățenilor prin aplicarea unor sancțiuni mai dure și a unor controale mai eficiente. În plus, statele membre UE iau și măsuri preventive precum acordarea de stimulente fiscale, introducerea unor amnistii pentru intrarea în legalitate și derularea unor campanii de sensibilizare asupra fenomenului.
Platforma Europeană de combatere a muncii la negru, lansată în 2016, îmbunătățește cooperarea mai eficientă dintre autoritățile statelor membre și alți actori implicați în lupta cu acest flagel. Din 26 mai 2021, platforma a devenit un grup de lucru permanent în cadrul Autorității Europene a Muncii (ELA).
Cum acționează platforma:
- ajută țările UE să abordeze mai bine munca nedeclarată în diferitele sale forme;
- stimulează schimbarea la nivel național;
- promovează condiții de muncă mai bune;
- urmărește creșterea nivelului de conștientizare a problemelor pe care le generează munca la negru.
Comisia Europeană, în colaborare cu Platforma europeană de combatere a muncii la negru, a lansat în 2020 prima campanie pentru munca declarată, având ca obiectiv creșterea conștientizării în rândurile angajaților, companiilor și autorităților, avertizând asupra efectelor nocive ale muncii la negru:
- îi privează pe angajați de protecție socială;
- distorsionează competiția dintre companii;
- produce pierderi importante bugetelor naționale.
Activitatea platformei europene a arătat clar că cea mai eficientă abordare a muncii la negru este una care folosește măsuri multiple în același timp:
- măsurile directe: includ acțiuni de descurajare, precum amenzile și alte sancțiuni, pe lângă stimulente precum amnistiile și acțiuni menite să ajute la tranziția spre declararea muncii.
- măsurile indirecte: includ campanii de conștientizare și acțiuni pentru educarea și informarea opiniei publice despre munca la negru.
La nivel european, măsurile au vizat în special câteva sectoare în care munca la negru este o practică răspândită.
Turism: Voucherele din România, un exemplu pozitiv
Persoanele care lucrează la negru în turism, inclusiv angajații sezonieri, sunt mai vulnerabili ca oricând, consideră Comisia Europeană. Cei mai mulți dintre acești lucrători activează în medii neoficiale sau declară o activitate independentă falsă (prin care se declară ca lucrători independenți pentru a reduce obligațiile fiscale sau responsabilitățile angajatorilor) ori primesc salariul în plic, numerarul nefiind declarat.
Potrivit unui raport recent al platformei, 14% din lucrătorii sectorului ospitalității lucrează la negru. Documentul prevede și măsurile care trebuie luate pentru îmbunătățirea controalelor și pentru prevenire, de exemplu prin ușurarea intrării în legalitate și încurajarea turiștilor să nu apeleze la serviciile furnizorilor care activează la negru.
Măsurile pentru combaterea muncii nedeclarate în acest sector includ case de marcat certificate și scheme de bonuri. Belgia a introdus în 2015 casele de marcat cu "cutie neagră", un sistem care înregistrează toate tranzacțiile. Ca o compensație pentru această casă de marcat obligatorie, au fost puse în aplicare măsuri de sprijinire a lucrătorilor și angajatorilor din sectorul ospitalității, inclusiv introducerea "joburilor flexibile" și reducerea plăților pentru orele suplimentare.
Aceste măsuri au avut un efect pozitiv asupra combaterii muncii la negru, iar Comisia Europeană menționează exemplul României, care a introdus voucherele de vacanță pentru a promova utilizarea locurilor de cazare turistice înregistrate și pentru a reduce veniturile nedeclarate din sector. Acest lucru a dus la o creștere a numărului de operatori de turism care solicită aceste vouchere. Înregistrarea locurilor de cazare turistică a generat și o reducere a veniturilor nedeclarate din sector.
Agricultură: Spania și România au creat echipe mixte de control
61,2% din forța de muncă din agricultură la nivelul UE este angajată în locuri de muncă declarate, potrivit Organizației Internaționale a Muncii (ILO). Abordări de succes pentru combaterea muncii la negru în acest sector includ parteneriate tripartite și cooperarea internațională, analize de risc îmbunătățite și cercetarea datelor pentru eficientizarea controalelor, în combinație cu publicarea "listelor albe" a firmelor conforme.
Platforma a scos în evidență și importanța creșterii conștientizării drepturilor și obligațiilor lucrătorilor și angajatorilor din agricultură, precum și posibilitatea sprijinirii trecerii la munca declarată.
Platforma a realizat mai multe studii în sectorul agricol, precum "Tackling undeclared work in the agricultural sector: a learning resource" și "Tackling undeclared work in the agricultural sector".
La nivel național, Comisia Europeană remarcă parteneriatul de succes dintre inspectoratele de muncă din România și Spania, care au făcut controale comune în timpul recoltei de usturoi din Albacete, Spania. Rezultatele: peste 500 de lucrători au primit informații despre drepturile angajaților în Spania, s-au făcut patru arestări pentru trafic de persoane în scopul exploatării în muncă, iar opt lucrători exploatați în condiții de slavie au fost eliberați din condiții precare. S-au obținut și informații-cheie despre muncitorii români pentru abordarea unor modalități inovative de a pregăti controalele.
Un alt exemplu de conștientizare este cel al unei campanii din Germania. În 2016, lucrătorii sezonieri de pe terenurile agricole au primit informații despre salariul minim, contractele de muncă, orele de muncă și protecția socială prin discuții directe, în diferite limbi, purtate cu ajutorul traducătorilor.
O campanie similară, intitulată "Raise Up: Stop Undeclared Work in Agriculture", a fost derulată în Bulgaria, Italia și Macedonia de Nord.
În timpul pandemiei de COVID-19, Portugalia și Italia au introdus reglementări asupra folosirii migranților ilegali în agricultură prin care li s-au oferit drept de reședință temporară și permise de muncă, contracte de angajare, cazare în locuri sigure și acces la servicii medicale și sociale.
Alte studii de caz din Europa
Marea Britanie - Se estimează că munca la negru reprezintă 10% din Produsul Intern Brut, cu o valoare de aproximativ 223 de miliarde de lire sterline (256 miliarde de euro). The Atlantic prezintă, însă, și cazurile unor spălătorii auto, service-uri auto, al unor electricieni și coafeze pentru care munca la negru sau la gri a avut un rol pozitiv în redistribuirea veniturilor și crearea unor oportunități de angajare.
Finlanda - În 2022 se estima că munca la negru reprezintă 10% din activitatea economică reală și produce venituri cuprinse între 900 de milioane și 1,4 miliarde de euro pe an, iar statul pierde între 300 și 480 de milioane de euro reprezentând taxe și contribuții sociale neîncasate, potrivit unui raport realizat de Grey Economy Information Unit, citat de Helsinki Times. Trei sferturi din cei care muncesc la negru sunt lucrători pe cont propriu, iar un sfert sunt salariați. Cele mai multe cazuri de muncă la negru sunt depistate în construcții, în restaurante, depozite, transporturi și retail. Din 1996, statul finlandez aplică o strategie națională de combatere a muncii la negru, combinată cu un plan de acțiune pentru întărirea cooperării între instituții.
Grecia - Munca la negru a scăzut cu 8,94% în 2018, de la 12,4% în 2017, 13,58% în 2016, 16,48% în 2015 și 19,17% în 2014, potrivit datelor oficiale difuzate de Athens News Agency (ANA) și citate de Tornos News. Au fost controlați 37.270 de angajatori, din care 3.869 (10,38%) au fost depistați că aveau lucrători nedeclarați. Din cei 112.073 de angajați din firmele verificate, 5.689 nu aveau forme legale. Amenzile aplicate au totalizat 58,8 milioane de euro.
Munca le negru: Dezavantaje pentru salariat
Munca nedeclarată implică un loc de muncă nesigur, cu perspective pe termen scurt, fără posibilități de progres profesional, cu salarii mai mici decât cele de pe piața muncii, fără protecție sociala. Efectele negative pentru cei care prestează activitate nedeclarată se manifestă inclusiv prin poziția economico-socială precară în comparație cu salariații angajați cu forme legale, potrivit ITM Sălaj. Angajatorii plătesc salarii mici, de multe ori sub nivelul minim pe economie și sub nivelul cuvenit pentru vechimea, pregătirea și timpul lucrat de cel în cauză.
Persoanele care muncesc la negru nu beneficiază de următoarele drepturi:
- Vechime în muncă și în specialitate;.
- Asigurarea pentru riscuri de invaliditate, accidente de toate tipurile, boli, maternitate, bătrânețe, deces;
- Indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii, boli profesionale și accidente de muncă;
- Dreptul la pensie de limită de vârstă sau de invaliditate;
- Indemnizație de șomaj și plăți compensatorii în caz de concedieri;
- Dreptul la cursuri gratuite de calificare, recalificare și reconversie profesionala precum și alte măsuri în vederea exercitării unei activități sau ocupării unui loc de muncă;
- Asigurare de sănătate;
- Spitalizare gratuită și medicamente compensate;
- Concediu de odihnă și alte concedii pentru evenimente deosebite: căsătorii, deces, nașterea unui copil în familie, etc.;
- Plata diurnei pentru delegare și a indemnizației de detașare;
- Concediu pentru îngrijirea copilului până la vârstă de 2 ani;
- Acces pe piață creditelor bancare;
- Tichete de masa.
Dezavantajele muncii la negru pentru angajator
Cei care plătesc la negru sunt atrași de avantajul financiar imediat obținut prin neplata impozitelor și a contribuțiilor sociale. Dar există și dezavantaje foarte mari.
- Riscă amenzi cu un cuantum mai mare decât câștigul realizat prin plata nedeclarată;
- Nu poate avea un control legal asupra salariatului;
- Nu beneficiază de subvenții din partea statului pentru angajarea anumitor categorii de persoane;
- Persoanele angajate fară forme legale, pot produce pagube la locul de munca fară a putea fi trași la răspundere civil sau penal.
În 2024 intră în vigoare Legea prestatorului casnic în România
Una dintre activitățile din România care se desfășoară încă, în mare parte, în zona gri sau chiar "la negru" este cea a serviciilor desfășurate de către persoane particulare în gospodării, precum cele de menaj casnic, prepararea hranei, grădinărit, îngrijirea copiilor și a bătrânilor sau alte activități casnice. De cele mai multe ori, aceste servicii sunt oferite ocazional, iar plățile dinspre beneficiar către prestator se fac în numerar și sunt rareori fiscalizate.
Fenomenul nu este caracteristic doar României, acesta se întâlnește în multe alte țări europene. Într-un raport publicat anul trecut de Autoritatea Europeană în domeniul Muncii (European Labour Authority – ELA), realizat pe baza datelor colectate din cele 27 de state membre UE, se arată că, din 12,8 milioane de lucrători casnici (Personal and Household Services - PHS), peste jumătate (6,8 milioane) nu erau înregistrați în evidențele autorităților locale de muncă.
Anvergura fenomenului rămâne însă greu de evaluat, în lipsa unor estimări oficiale în sectorul muncii nedeclarate. Indiferent dacă aceste servicii se derulează permanent sau ocazional, beneficiarii și prestatorii persoane fizice ar trebui să opteze pentru forme legale de muncă și plată, se arată într-o analiză publicată de EY România.
În acest context, în România va intra în vigoare, începând din 2024, Legea prestatorului casnic (Legea nr. 111/2022) – cadrul legal în baza căruia persoanele fizice pot desfășura activități casnice în schimbul unei remunerații acordate sub formă de tichete de activități casnice. Între prestator și beneficiar se stabilește un raport juridic prin acordul de voință al părților, fără a avea o formă scrisă, în vederea prestării activităților casnice.
Legea stabilește plata pentru prestarea acestor activități se va face prin tichete pentru activități casnice care vor fi achiziționate de la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului București, de la poștă sau prin intermediul unei platforme electronice.
Prestatorii vor transforma tichetele în bani, în cel mult 12 luni de la data primirii acestora, la agenții, la poștă sau prin ordin de plată/transfer în contul bancar indicat de către prestator prin platforma electronică, iar impozitele și contribuțiile datorate de către prestatori vor fi reținute la momentul preschimbării tichetelor în bani. Obligațiile fiscale se plătesc de către agenții, în numele prestatorilor casnici.
Prestatorul casnic nu poate fi un membru al familiei beneficiarului. Valoarea unui tichet de activități casnice este de 15 lei, nu este transferabil și nu poate fi utilizat pentru achiziția altor bunuri și servicii.
Legea definește activitatea casnică drept activitatea ocazională, necalificată, desfășurată de un prestator casnic, în legătură cu gospodăria unei familii sau a unei persoane singure, în calitate de beneficiar.
Activitatea nu este efectuată în scop comercial și include:
- servicii de curăţenie;
- igienizare;
- spălat/călcat rufe;
- croitorie;
- prepararea hranei;
- îngrijire corporală;
- hrănire;
- supravegherea beneficiarului casnic dependent.
Avantajele pentru prestatorii casnici, conform legii care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2024:
- Tichetele de activități casnice beneficiază de un tratament fiscal favorabil – prestatorii datorează doar impozit pe venit (10%) și contribuția la pensie (25%), ambele cote aplicate la jumătate din valoarea tichetului;
- Prestatorii casnici devin asigurați la sistemul de pensii, precum și la sistemul de sănătate având dreptul la pachetul de servicii medicale de bază (chiar dacă nu plătesc și contribuția la sănătate) în anumite condiții;
- Prestatorii casnici pot beneficia de indemnizația de șomaj, întrucât potrivit legii, aceste persoane nu sunt asimilate unora ce realizează venituri.
- Beneficiarii care vor cumpăra și folosi, într-un an, cel puțin 600 de tichete de activități casnice, vor primi de la stat, încă 75 de tichete, gratuite, ca stimulent şi vor putea fi folosite în anul următor.
- Angajatorii pot acorda salariaților proprii sub formă de primă sau bonus, în afară de salariul de bază stabilit, tichete de activități casnice, suportând valoarea acestora.
- Pentru aceste beneficii, salariații vor suporta doar impozit pe venit, nu și contribuții sociale.
- Angajatorii care au cumpărat și acordat într-un an cel puțin 600 de tichete pentru același angajat, pot beneficia gratuit de 50 de tichete în anul următor, pentru fiecare angajat pentru care au cumpărat și acordat minimul de tichete.
Legea prestatorului casnic vine să umple un gol legislativ și reglementează o zonă în care activitățile se derulează, de cele mai multe ori, nefiscalizat și necontrolat. Legea își propune să aducă la suprafață veniturile persoanelor care desfășoară activități gospodărești și taxele ce s-ar datora de către acestea, printr-un mecanism de plată bazat pe tichete gestionate de către autorități și, în același timp, să ofere protecție socială acestor persoane.
Ce măsuri au luat alte țări europene în acest sector
Mecanisme de plată prin tichete care ajută lucrătorii casnici să-și desfășoare activitatea legal și fiscalizat există în multe alte state din UE, arată analiza citată.
Din 2006, în Franța a fost introdusă în legislație o schemă de vouchere – "Chèque emploi service universel (CESU)" – pentru a facilita accesul la servicii casnice. Programul a simplificat procedurile necesare pentru a transforma munca la negru în muncă declarată și pentru a crea noi locuri de muncă. Voucherele le permit beneficiarilor (gospodăriile private) să obțină deduceri fiscale sau finanțare pentru servicii casnice. Mai mult, companiile care achiziționează astfel de vouchere pentru a le acorda propriilor angajați ca avantaje salariale pot beneficia de deduceri fiscale de până la 50.000 euro/an.
În Belgia a fost reglementat un sistem pe bază de vouchere încă din 2001. Beneficiarul serviciilor casnice achiziționează un anumit număr de vouchere de la o companie emitentă și le oferă unui prestator un voucher pentru fiecare oră lucrată. Prețul voucherului este stabilit de autoritățile publice, iar angajatul prezintă tichetele la organizația intermediară unde este angajat, primind în schimb salariu și alte beneficii. Organizația intermediară returnează voucherele către entitatea emitentă și primește în schimb o sumă de bani, subvenționată din fonduri publice.
În Austria a fost introdusă în legislație în 2006 o schemă de vouchere – "Dienstleistungsschecks" – cu scopul de a reduce munca nereglementată și de a îmbunătăți protecția socială a lucrătorilor casnici. Voucherele le permit persoanelor care au nevoie de servicii în propriile gospodării (precum servicii de îngrijire a copiilor, a persoanelor în vârstă, grădinărit, curățenia casnică și întreținerea casei) să plătească pentru aceste servicii prin vouchere, în loc de plățile în numerar. Prin plata acestor servicii prin vouchere, beneficiarii îndeplinesc toate obligațiile de asigurări sociale în numele prestatorului.
Alte state din Uniunea Europeană au optat pentru utilizarea de vouchere, simplificarea conformării pentru prestatorii casnici și beneficiarii serviciilor, credite fiscale și alte stimulente. Gospodăriile și lucrătorii din acest domeniu socio-economic au nevoie de proceduri administrative simple (instrumente declarative și fiscale simple) care să îi ajute să-și formalizeze locurile de muncă. Este ceea ce România va încerca începând din 2024, arată EY România.