Jurnaliștii de la Euronews au stat de vorbă cu patru britanici care aveau între 14 și 19 ani în momentul în care a avut loc referendumul privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană pentru a afla părerea lor despre evenimentul din urmă cu șapte ani și consecințele lui.
În iunie 2016 Liv Stobart avea 15 ani și aștepta cu emoție rezultatul votului. Spune că atunci când a aflat că britanicii au votat să iasă din UE a fost ”șocată și descurajată”.
”Nu am avut niciun cuvânt de spus cu privire la viitorul meu. Încă sunt supărată, dar nu cred că răspunsul este organizarea unui alt referendum, pentru că trebuie să respectăm dorința majorității. Cu toate acestea, îmi place să cred că vor fi mai multe opțiuni într-o zi. De ce nu, vize europene pentru cei sub 35 de ani, de exemplu”, spune azi tânăra care a crescut în Scoția.
După Brexit a început să fie mai mult în favoarea independenței Scoției, cu perspectiva revenirii în UE în minte.
”Dar mă uit și la dezastrul pe care Brexitul l-a cauzat după 70 de ani de parteneriat și mă gândesc la ce haos ar putea aduce independența Scoției după 400 de ani de parteneriat cu Marea Britanie”, adaugă Liv.
Pentru ea există însă o ieșire. Are rude în Franța și a depus cerere pentru pașaport.
”Sunt atât de norocoasă că nu sunt blocată ca mulți alți tineri. Imediat ce primesc pașaportul francez, mă mut!”, spune tânăra.
Tom Portsmouth avea 14 ani în momentul referendumului și visa să devină ciclist profesionist. În general, cicliștii britanici care își doreau să ajungă la acest nivel se mutau în Europa pentru a participa la curse. Acum, după Brexit, trebuie să semneze un contract cu o echipă pentru a primi de viză reședință, ceva ce nu e simplu pentru tinerii sportivi la început de carieră.
”Prietenii mei care nu sunt cicliști îmi spun adesea să nu mai vorbesc despre Brexit, dar eu nu pot. Îmi afectează cariere, visurile și viața în fiecare zi”, spune Tom.
Pentru că legislația europeană prevede că britanicii nu pot sta decât 90 de zile în Europa cu viza de turist, Tom nu poate participa la o bună parte dintre competiții.
”Oamenii nu înțeleg costul financiar, fizic și emoțional” al Brexitului, mai spune tânărul.
Zak Butler era în ultimul an de liceu în 2016 și a votat în favoarea Brexitului.
”Îmi amintesc că am fost așa fericit de rezultat. Când votezi pentru ceva și se întâmplă ai un sentiment inițial de mândrie și de satisfacție împărtășită cu toată lumea”, spune Zak, care lucrează acum ca învățător. Mulți dintre prietenii și rudele sale au vot tot pentru ieșirea din UE.
Zak nu știe dacă astăzi ar lua aceeași decizie: ”Eram tânăr și nu înțelegeam prea multe despre politică. Nu eram pregătiți pentru Brexit și unul dintre motivele pentru acest lucru a fost că cei din campania ‘pentru’ nu au fost complet sinceri cu promisiunile lor. Îmi pasă foarte mult de NHS (Serviciul Național de Sănătate), dar promisiunile că i se vor aloca mai multe fonduri au fost false. Am fost dezamăgit”.
Totuși, crede că Brexitul a adus și lucruri bune, un exemplu, în opinia sa, fiind faptul că Marea Britanie a reușit să obțină vaccinurile antiCovid mai repede decât UE.
Pe de altă parte, visul său de a lucra la o școală internațională din Europa probabil că nu mai este posibil, dar ia în calcul în schimb țări precum Canada, Noua Zeelandă și Australia.
Când a aflat rezultatul referendumului, Hugo, care era încă elev la acea vreme, s-a simțit la rândul lui trist pentru nu avea niciun control asupra situației.
Pasionat de muzică, a început să studieze muzica jazz la o universitate britanică. Anul trecut în septembrie s-a mutat în Barcelona pentru a urma un program de master de doi ani la un prestigios conservator. La scurt timp după admitere a trecut printr-un adevărat coșmar administrativ.
”A trebuit să-mi iau un avocat care să mă ajute să strâng documentele necesare și să le traduc. Înainte să mă mut a trebuit să cheltuiesc 500 de lire doar pentru asta. Anul viitor va trebui să plătesc asigurarea de sănatate, care va costa în jur de 500 de lire”, spune tânărul.
Viza pentru studenți ii oferă și posibilitatea de a lucra în Barcelona pe perioada studiilor, însă după ce nu va mai fi student va fi mai dificil să rămână aici.
”Mi-ar plăcea să obțin o viză de freelancer pentru a rămâne, dar în mod real va trebui să devin un muzician destul de faimos până voi pleca pentru a o obține”, glumește el.
C.S.