Europa încearcă să înlocuiască gazul rusesc cu GNL și investește miliarde de euro în infrastructură. Acest lucru s-ar putea dovedi a fi o fundătură costisitoare. Atât pentru contribuabili, cât și pentru climă.
Pe 5 martie, după ce Rusia tocmai invadase Ucraina, Ursula von der Leyen scria pe Twitter: „UE trebuie să se elibereze de dependența de combustibilii fosili”. Șefa Comisiei Europene, care se arăta îngrijorată de faptul că Rusia ar putea închide robinetul de gaz al Europei, a lăudat Spania pentru ponderea sa ridicată de energii regenerabile și capacități de gaz natural lichefiat.
Problema este că și GNL, așa-numitul gaz lichid, este tot un gaz fosil - pompat din pământ, parțial fracturat și, în final, ars într-un mod dăunător pentru climă. Von der Leyen, creatoarea European Green Deal, proiect cu ajutorul căruia continentul ar trebui să se decarbonizeze, continuă să amestece subiectul GNL cu cel al energiilor regenerabile.
Această abordare s-ar putea dovedi costisitoare pentru Europa, nu doar din punct de vedere ecologic, ci și financiar. Infrastructura, în care Europa investește miliarde, riscă să devină în curând inutilă sau mult mai scumpă, dacă UE nu dorește să agraveze și mai mult criza climatică.
GNL este în plină expansiune, iar costurile sunt mari
Potrivit Eurostat, cel mai mare consumator de gaze din Europa este Germania, urmată de Italia, Olanda, Slovacia și Franța. În special aceste țări încearcă să înlocuiască importurile de gaze din Rusia cu livrări din alte surse.
"De la începutul războiului, exporturile de GNL către Europa au crescut cu 58%", spune Paula Di Mattia Peraire, analist la Independent Commodity Intelligence Service (ICIS). În special Germania, Grecia, Italia, dar și Irlanda, Franța, Olanda și Polonia își extind infrastructura de coastă.
"În prezent, în Europa se investește mult în GNL", spune analista de la ICIS. "Dacă toate aceste proiecte se vor concretiza - vorbim de aproximativ 15 proiecte noi până la sfârșitul anului 2024 - capacitatea de regazeficare va crește cu 70 de miliarde de metri cubi pe an."
În prezent, o sumă enormă de bani publici este alocată terminalelor de coastă, unde gazul lichefiat răcit este descărcat și încălzit până când este injectat înapoi în rețelele de conducte sub formă gazoasă. Conductele sunt însă în acest moment prea puține - în special în Marea Nordului și în Marea Baltică - pentru a satisface nevoile de gaze ale Europei.
Cu toate acestea, în afară de terminale, mai există nu doar unul, ci două blocaje în calea importului de gaz.
Blocaje în extinderea GNL: nave și rețea de conducte
Dacă gazul rusesc prin conducte este înlocuit, gazele din alte surse trebuie mai întâi să fie transportate în Europa cu petroliere.
Aceste tancuri de GNL, ușor de recunoscut după rezervoarele lor sferice, pot conține până la 175.000 de metri cubi de gaz lichefiat, respectiv 90 de milioane de metri cubi de gaz mai puțin dens din conducte. Așadar, pentru a înlocui cele 167 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc pe an, sunt necesare aproximativ 1.800 de încărcături de nave pentru Europa - sau cinci pe zi.
Potrivit Institutului de Economie și Logistică Navală, acest lucru presupune 160 de petroliere noi. La un preț de 220 de milioane de dolari americani pentru fiecare petrolier, investiția se ridică la 35 de miliarde de dolari americani.
În plus, în viitor, gazul GNL ar urma să vină din Spania, Franța și Țările de Jos către Europa Centrală și de Est, în loc să curgă de la est la vest, ca până acum. Cu toate acestea, deoarece conductele de gaz sunt în mare parte drumuri cu sens unic, un "flux invers" este posibil doar într-o măsură limitată.
Potrivit Institutului Fraunhofer, capacitățile actuale ale Germaniei în Europa ar trebui să fie cel puțin dublate în acest scop.
Expert în energie: "Nu are sens!"
Toate acestea contrastează puternic cu obiectivele climatice ale UE, care vizează neutralitatea climatică până în 2050 (în Germania începând din 2045). Dacă însă UE va consuma mai mult GNL, emisiile vor crește.
"Avem o urgență climatică", spune expertul în energie Ganna Gladkykh de la Alianța Europeană pentru Cercetare în domeniul Energiei (EERA). "Chiar și AIE (Agenția Internațională a Energiei - n.red.) spune că nu ar mai trebui făcute investiții în combustibili fosili de acum înainte. Numai așa vom putea atinge obiectivele climatice".
Cu toate acestea, UE investește în prezent miliarde de euro în infrastructura de gaz. "Nu are sens să investim în GNL, cu siguranță nu în Europa”, spune specialistul.
Hidrogenul va înlocui GNL
Experții presupun că problema poate fi rezolvată de gazele produse în mod ecologic. În câțiva ani, în loc de gaz natural fosil, se va prelucra amoniac și, mai ales, hidrogen lichid. Numai atunci ar putea fi utilizate în continuare petrolierele, terminalele și conductele de tranzit, care altfel ar fi inutile. Aceasta în teorie.
Gladkykh are îndoieli cu privire la această modificare. "Factorii de decizie la nivel politic spun că infrastructura pentru hidrogen este pregătită pentru a liniști publicul. Povestea pe care o vând este că, deși investim în GNL fosil, aceste investiții nu vor fi în zadar dacă trecem la o tehnologie mai ecologică a hidrogenului”.
"Însă această conversie nu este încă stabilită", spune Rainer Quitzow, liderul grupului de cercetare de la Institutul de Cercetare a Sustenabilității Transformative (IASS) din Potsdam.
În clipa de față, hidrogenul nu este nici măcar livrat, spune Quitzow, explicând că pentru asta este nevoie de alte aliaje și materiale, deoarece hidrogenul este mai exploziv și, de aceea, mai periculos: "Va fi nevoie de o investiție suplimentară semnificativă".
Costul suplimentar de înlocuire a pompelor, supapelor, instrumentelor și sistemelor de siguranță reprezintă până la 20% din costul unei instalații de GNL, calculează Agenția Internațională pentru Energii Regenerabile.
Hidrogenul ar trebui să fie răcit cu încă 100 de grade față de GNL, care necesită o răcire la 160 de grade. În acest scop, nu pot fi utilizate navele-cisternă și terminalele GNL actuale.
În plus, tot hidrogenul trebuie mai întâi să fie produs în mod durabil prin energie eoliană sau solară și transportat în Europa. Pentru a satisface setea energetică a Europei de hidrogen, este nevoie de mai mult decât energie solară și eoliană.
"Având în vedere toate acestea, aș spune că este o investiție exagerată", critică Gladkykh, cu trimitere la politica energetică europeană și în special cea germană.
Quitzow vede, la rândul său, "un risc în ridicarea unor infrastructuri lipsite de sens din perspectiva atingerii obiectivelor climatice". "Odată ce ai terminale și instalații, va fi dificil să renunți la ele, tocmai pentru că ai investit foarte mult", spune expertul. Planeta ar avea de pierdut.
Gazele naturale prin conducte și GNL-ul: Care este mai dăunător pentru climă?
Daunele climatice sunt deja în creștere. În principiu, extracția de gaze naturale convenționale, cum ar fi cele rusești, generează mai puține emisii decât fracturarea.
Spre deosebire de gazul rusesc prin conducte, gazul din Qatar sau din SUA trebuie mai întâi lichefiat pentru a putea fi transportat. Pentru a face acest lucru, gazul este puternic comprimat prin presiune și apoi "depresurizat" din nou, fiind răcit de fiecare dată. În acest proces, între 8 și 25% din producția de energie se pierde prin operarea compresoarelor.
În cele din urmă, combustibilul trebuie să fie transportat peste oceane. Cu cât distanța este mai mare, cu atât amprenta de carbon crește. Gazul din Australia ar avea de cinci ori mai multe "costuri de transport pentru climă" decât gazul din Algeria, spun specialiștii.
Planurile înghețate ale Rusiei privind GNL
Nu numai UE se confruntă cu probleme legate de GNL. La rândul ei, Rusia ar dori să își lichefieze și să își vândă gazul, dar chiar și în cazul în care invazia rusă în Ucraina s-ar încheia rapid, cota Rusiei pe piața europeană a gazelor naturale va scădea din motive politice.
Prin urmare, rușii vor trebui să își amortizeze cea mai mare parte a infrastructurii de conducte de miliarde de dolari către Europa. În plus, nevoia Rusiei de instalații și terminale de lichefiere este în creștere pentru a găsi clienți în afara Europei, în special în China și Japonia.
Cu toate acestea, experții se îndoiesc că Rusia poate furniza tehnologia necesară fără ajutorul Occidentului. În urma sancțiunilor, majoritatea partenerilor occidentali au renunțat la cooperarea cu Rusia.
Secretarul general al ONU: "Investiții proaste"
În discuție se află și viitorul noilor instalații de GNL din UE. În două rapoarte realizate de grupuri de reflecție europene, precum Agora Energiewende și E3G din Germania, oamenii de știință calculează cum ar putea Europa să își reducă cererea de gaz și să devină independentă de Rusia în "unul până la patru ani" - 20% din gaze ar putea fi înlocuite prin punerea în aplicare a planului "Fit for 55" al Comisiei Europene.
Alte 45% ar putea fi obținute prin intermediul pompelor de căldură, al izolației și al extinderii energiilor verzi. Numai o treime ar mai trebui să fie importate din alte țări, iar infrastructura existentă este suficientă pentru aceste 50 de miliarde de metri cubi de gaz.
Oamenii de știință primesc sprijin de la cele mai înalte niveluri. La Economist Sustainability Summit, secretarul general al ONU, António Guterres, a descris energiile fosile ca fiind "o investiție proastă care duce la miliarde de dolari în active fără valoare".
Țările trebuie "să accelereze eliminarea treptată a cărbunelui și a tuturor combustibililor fosili", a declarat secretarul general. Orice altceva este o "nebunie".
Michel Penke, Julia Merk