Măsurile adoptate de Uniunea Europeană pentru a gestiona criza energetică riscă să ducă la situaţia în care unele ţări vor obţine miliarde de euro, iar altele nimic, se arată într-o analiză Politico. Totul depinde de modul în care ţările produc electricitate.
Miniştrii Energiei din UE au convenit săptămâna trecută să le permită ţărilor membre să introducă o taxă de clawback pentru companiile din domeniul energiei cu costuri scăzute de operare şi să folosească banii pentru a atenua efectele creşterii abrupte a preţurilor energiei pentru întreprinderi şi gospodării.
O analiză realizată de compania finlandeză Wärtsilä pentru publicaţia citată relevă, însă că în timp ce măsura le va aduce fonduri importante unor ţări precum Franţa şi alte ţări central şi est-europene, altele, cum este Italia, vor obţine mult mai puţin.
Mai exact, taxa vizează producătorii de energie electrică care nu folosesc gaze naturale, cunoscuţi ca „inframarginali”, care au avut profituri uriaşe pe fondul creşterii preţului gazelor. Această măsură, o plafonare a veniturilor inframarginale la 180 EUR/MWh, le va aduce cei mai mulţi bani ţărilor care generează electricitate în special pe bază de cărbune, energie nucleară şi energie regenerabilă – cum sunt cazurile Cehiei, Bulgariei şi Franţei, de exemplu.
Aproape 8 miliarde de euro ar putea obţine Franţa, în timp ce pentru Italia vorbim de maximum 4,2 miliarde de euro. Ca urmare a mixului lor energetic, Letonia şi Croaţia vor strânge şi ele mult mai puţin bani decât Franţa. Situaţia este similară pentru ţările în care preţurile la electricitate sunt sub sau apropiate de plafon, cum sunt cazurile Poloniei, Suediei, Spaniei şi Portugaliei.
Germania a anunţat recent că va lansa un program în valoare de 200 de miliarde de euro pentru a limita preţurile la gaze, prin urmare banii pe care îi poate colecta de la ceilalţi producători vor fi şi ei mai puţini.
Mai sunt şi situaţii ca cea a Slovaciei, unde electricitatea este produsă în mare măsură în centrale nucleare pe bază de contracte cu preţuri fixe scăzute şi prin urmare nu fac profit peste plafonul stabilit de UE.
În acelaşi timp, Lituania şi Luxemburg importă peste 70 la sută din electricitatea pe care o folosesc, deci au puţine companii din domeniul energiei de la care să strângă energie. Consumatorii din aceste ţări plătesc practic oamenii din alte ţări.
Măsurile UE prevăd ca ţările să încheie “acorduri de solidaritate” bilaterale, dar nu menţionează cum ar trebui împărţite veniturile.
“Măsura este eficientă în ideea că se strâng venituri care altfel nu ar fi eliberate fără să afecteze în mod obligatoriu apetitul investitorilor. Dar nu cred că va fi va reuşi să contracareze în mod eficient impactul preţurilor ridicate pentru consumatori”, a spus Glenn Rickson, analist la S&P Global.
C.S.