Oamenii de știință au găsit cea mai veche dovadă a unei amputări realizată la om, într-o peșteră din partea indoneziană a insulei Borneo.
Cel mai veche dovadă de până acum fusese găsită în Franța și data de acum 7.000 de ani, din Neolitic. Unui fermier de aici i se amputase antebrațul stâng, amintește Nature.
De această dată, însă, e vorba despre o dovadă veche de 31.000 de ani. Oamenii de știință cred că tânărul din Borneo, care nu avea mai mult de 12 ani când a fost ”operat” și ale cărui rămășițe au fost găsite în peștera Liang Tebo, a mai trăit 6-9 ani după intervenție.
Scheletul a fost dezgropat în 2020 în camera centrală a peșterii Liang Tebo. Corpul fusese înhumat într-o poziție flexată, cu genunchiul drept îndoit pe piept și genunchiul stâng flexat sub bazin. Toate oasele piciorului drept sunt prezente, dar nu există piciorul stâng.
Alături de rămășițe au fost îngropate bucăți de silex și o bucată de ocru roșu. Pe mormânt, deasupra capului și a brațelor, au fost plasate pietre de calcar, probabil ca semne de înmormântare.
Fragmentele din tibia stângă și diafizele fibulei recuperate de sub femurul stâng arată o tăietură curată, înclinată, acoperită de os remodelat.
Oamenii de știință exclud amputația nechirurgicală, accidentală, atacul unui animal sau alte traumatisme pentru că nu nu ar fi putut produce secțiunea oblică a osului. De asemenea, mușcăturile de animale în acea perioadă provocau aproape întotdeauna infecții și nu există dovezi de infecție în acest os.
Acest lucru arată că vănătorii-culegători știau suficient de multă medicină pentru a efectua operația fără pierderi de sânge sau o infecție fatală, au concluzionat autorii studiului.
Până acum se credea că dezvoltarea medicinei s-a întâmplat după Revoluția Agricolă, deoarece tranziția de la stilul de viață activ de vânător-culegător la stilul de viață agricol mai sedentar a dat naștere la noi probleme de sănătate.
Amputația chirurgicală, care necesită cunoștințe detaliate despre anatomie și cel puțin suficientă farmacologie pentru a evita infecția și abilități tehnice, au fost realizate abia după ce oamenii au renunțat la migrare, în urmă cu aproximativ 10.000 de ani – așa se credea până acum, teorie care acum nu mai stă în picioare.
Cercetătorii nu știu ce fel de instrument a fost folosit pentru amputarea membrului sau cum a fost prevenită infecția, dar ei speculează că tăietura ar fi putut fi făcută cu un instrument de piatră ascuțit, iar plantele abundente din regiune au fost folosite pentru proprietățile lor medicinale.