O televiziune apolitică din Rusia produce reality show-uri în care toate poveștile cu ruși sunt pozitive, fericite; o altă televiziune are emisiuni în care toate merg prost în Rusia, oamenii se simt mizerabil și e nevoie în țară de un lider autoritar, care să rezolve problemele. Și toate urmele duc la Kremlin, o uriașă mașinărie de conspirații ridicate de Vladimir Putin la nivel de ideologie de stat.
Sunt lucruri pe care jurnalistul Peter Pomeranțev, autorul a două lucrări despre cum funcționează sistemul panoptic al lui Putin, în care toți sunt văzuți și făcuți parte dintr-o fabrică uriașă care produce conspirații şi resentimente, le-a povestit în interviul de lansare a primei sale traduceri în limba română, la Editura Cartier.
Citește în detaliu la ce folosesc fermele de troli și adevărurile alternative
Am vorbit cu Peter Pomeranțev, împreună cu jurnalista și scriitoarea Paula Erizanu (Editura Cartier), despre cum i-a pregătit Putin pe ruși pentru a accepta agresiunea în Ucraina, cine sunt elitele care l-ar putea înlocui pe Putin și de ce amenințarea nucleară e mai degrabă o pistă falsă.
Peter Pomeranțev, ai scris cartea în 2014. Cum s-a schimbat, dacă s-a schimbat, Rusia de atunci până azi, când a invadat Ucraina?
Cartea începe în 2001, imediat după venirea lui Putin, și se termină în 2014, după prima invazie a Ucrainei. Este perioada în care Rusia pretindea că este democratică, în care resentimentul însă era puternic și în care cinismul și ura față de valorile vestice erau foarte puternice și ele.
Mult mai important decât autoritarismul este mecanismul psihologic, care acum e atât de evident.
Când Putin vorbește despre Ucraina, aceasta este fie „mama orașelor ruse”, fie, așa cum le-a spus jurnaliștilor la conferința de presă cu Macron, Ucraina este o victimă pe care o va viola, a făcut efectiv glume despre violarea Ucrainei. Ce vedem acum este un fel de mecanism psihologic în stare pură al fascismului și imperialismului.
Care au fost narațiunile pe care Rusia le-a construit intern, cum au fost oamenii pregătiți pentru ce face Putin zilele acestea?
Sunt două mari narațiuni.
Imediat după 1991, Rusia intră într-un colaps sociologic și psihologic. Felul în care oamenii își explicau lumea, împărțită în comunist și anticomunist, a devenit lipsit de sens. Categoriile sociale – scriitor sovietic, muncitor sovietic, artist sovietic, om de știință sovietic – nu mai există.
Dacă aveai această identitate, ea a ajuns brusc să nu mai însemne nimic. Oamenii au intrat nu doar într-un colaps economic, ci într-un colaps mental. Dacă ne uităm peste arta, peste poezia acelor vremuri, vedem asta: cuvintele și-au pierdut toate semnificațiile. Oamenii erau ca într-o gaură neagră.
Propagandiștii cu care am vorbit s-au concentrat pe două lucruri.
Primul este acela de a explica lumea: ideologia sovietică a dispărut și ideologia predemocratică nu a funcționat, până în 1993 deja se știa asta. Și atunci au înlocuit ideologia cu conspirația. Conspirația a devenit cea care explică lumea.
Asta s-a întâmplat mai întâi organic, oamenii vor conspirații, oamenii vor misticism, pentru a explica lumea, iar apoi conspirația a devenit politică de stat, sub Putin. Nu e vorba despre o teorie a conspirației din spatele unei ideologii, teorii ale conspirației au existat mereu, în lumea comunistă (de tipul de vină pentru tot este Troțki sau burghezia). Acum, conspirația este ideologia și nu se termină niciodată.
Acest lucru e foarte util pentru Kremlin, pentru că le dă oamenilor un sens, le explică lumea, locul lor în lume, eșecurile, dar totodată îi menține pe oameni pasivi. Dacă trăiești într-o lume plină de conspirații, democrația este un mit.
În timpul protestelor din 2012 la adresa lui Putin, au fost atunci proteste masive, au apărut diferite narațiuni despre care putem presupune că au venit dinspre Kremlin. Una dintre direcțiile de propagandă a fost aceea că toți protestatarii lucrează pentru CIA.
Asta nu înseamna însă nimic pentru oameni și așa au început să dea drumul altor teorii, că protestele de fapt sunt organizate de Kremlin, pentru a-i testa pe oameni și că oamenii despre care crezi că ar fi anti-Putin, ca Navalnîi, de fapt, lucrează pentru Kremlin.
Ideea era să-i demotivezi pe oameni: dacă liderii protestului erau, de fapt, oameni ai Kremlinului, nu îi poți urma. Putem ghici cine e în spatele acestor teorii.
Să ne uităm la războiul de acum. Cele mai multe teorii pe care Kremlinul a încercat să le folosească au eșuat: denazificarea Ucrainei, de pildă. Dar această teză că Rusia a fost forțată să intre în război, pe care Putin o tot repetă, funcționează. Nu trebuie să spună împotriva cui luptă, sunt aceste forțe întunecate, totul e în umbră. Asta rezonează cu oamenii și îi face să se simtă confortabil.
Ăsta e primul palier: conspirația. Și asta funcționează în multe părți ale lumii, dar în Rusia a devenit religie de stat.
Al doilea palier este un fel de triumf al cinismului, care spune, în esență: „voi, oameni naivi, voi credeți în democrație, în drepturile omului, dar acestea sunt doar mituri în spatele cărora se află manipularea”.
E foarte aproape de teoria conspirației, dar adaugă acest nivel cinic, care spune că nu există valori nicăieri în lume, toată lupta pentru libertate este o iluzie. Și acest ton a fost foarte popular, atât intern, cât și pe plan global, și e ceva agresiv aici, ca și cum ar vrea să atragă toată lumea în asta.
Și tot repetă: „sunteți ca noi, ucrainenii sunt ca noi, soldații sunt ca noi” și prin „noi” se înțelege o lume fără valori și fără adevăr. Și cu cât te gândești mai mult, cu atât înțelegi că avem de-a face cu completa neputință a Rusiei de a-și rezolva propria traumă. E o societate bolnavă psihic.
E o completă inabilitate de a-și confrunta propria traumă și atunci exportă agonia către ceilalți. Asta face Rusia foarte periculoasă, nu stă într-o colț și-și înfruntă trauma, ci atrage toată lumea în asta. Și are mulți parteneri în lume: saudiții, chinezii sunt astfel.
Ne putem uita la Rusia ca la un ciudat din colțul clasei, dar nu e așa. Pariul Rusiei e că alianța celor puternici funcționează, de asta e atât de important ce se întâmplă în Ucraina: chinezii se uită, saudiții se uită și aleg ce parte să susțină, India se uită.
Doar pentru că Rusia greșește, asta nu înseamnă că Rusia va pierde.
Deci nu te-a surprins pasivitatea oamenilor, a rușilor.
Pasivitatea nu m-a uimit, dar pasivitatea nu e totuna cu aprobarea lui Putin. Când vedem toate aceste sondaje care spun că rușii îl aprobă pe Putin, aș fi sceptic, asta nu contează.
Credeți că rușii aprobă să fie izolați de restul lumii? Argumentul principal al lui Putin, pentru ruși, e că pot trăi în izolare, că nu au nevoie de nimeni. Dar dacă te uiți atent la date, cei mai mulți ruși nu vor asta. Putin a calculat greșit și speranța e că asta a fost marea lui greșeală.
Ce facem cu televiziunile care practică propaganda rusă? Care transmit știri de felul „ucrainenii bombardează Mariupol, nu rușii”? Ce se poate face în privința acestor televiziuni?
E o întrebare complicată. Sunt două lucruri aici: pe termen scurt, nu numai televiziunile rusești trebuie interzise, ci și petrolul şi gazele din Rusia. Embargoul trebuie să fie total. Astea sunt extensii ale statului rus și eu aș interzice toate extensiile statului rus.
Avem aceeași problemă cu ISIS, de pildă. Suntem cu toții de acord că tot ce e conținut ISIS legat de decapitări, de pildă, este greșit. Dar conținutul ISIS nu e predilect despre asta, ci, de pildă, despre progresul făcut de statele islamice în chestiuni legate de sănătate. Interzicem acest conținut? Rusia este un fel de ISIS pentru mine, e un stat terorist și întrebarea este: au teroriștii dreptul la liberă exprimare?
Întrebarea la care trebuie să răspundem este dacă acestea sunt presă. Dacă putem arăta că aceste organizații nu sunt media, ci extensii ale organizațiilor militare implicate în crime de război, atunci le putem interzice. Dar trebuie să dovedim.
Nu e suficient să spunem că ele justifică crimele de război, ci trebuie să arătăm că se coordonează cu Kremlinul și cu organizații militare, în scopuri precise: crime contra umanității, bombardarea civililor. Că nu le comentează doar, ci că pregătesc operațiunile și cred că există dovezi pentru asta: în Siria, instituții media rusești au vorbit despre folosirea armelor chimice, îniante ca Rusia să le folosească. Asta e o operațiune, e imposibil să fie o coincidență.
Asta nu e presă. Putem dovedi asta într-un tribunal, că nu sunt instituții de presă, ci extensii ale unor organizații militare care au comis crime de război. Atunci nu doar că aceste instituții trebuie închise, ci și oamenii care au lucrat pentru ele trebuie să fie acuzați. Dar trebuie să o dovedim.
Care e rolul televiziunii de divertisment, a reality show-urilor într-un stat autoritar? Oamenii din entertainment nu fac politică, dar fac propagandă? Povestești în carte cum trebuie să spui povești bune despre ruși, nu negative.
Canalul pentru care am lucrat în Rusia nu era politic, trebuia să avem doar povești bune, optimiste despre ruși. Un alt canal făcea opusul, arăta cât de oribile erau lucrurile în Rusia și, de aceea, ar avea nevoie de un dictator, de o putere centralizată.
Când vorbim despre propagandă, sunt două tipuri diferite: propaganda politică, unde sunt campanii politice, și propaganda sociologică, unde este integrată societatea, aceste emisiuni non-stop conspiraționiste, mistice. Când faci emisiuni de felul acesta, oamenii devin paranoici și acest tip de propagandă e mult mai eficientă decât cea politică, imperială.
Vorbești despre un anumit tip de disonanță cognitivă: oameni care lucrează în televiziunile de propagandă, dar acasă citesc știri din zona de disidență. E o formă de schizofrenie aici.
În epoca sovietică, oamenii pretindeau public că sunt buni sovietici și disidenți în privat. E o viață dublă pe care nu o aveau doar câțiva, ci o aveau cu toții. Și ambele versiuni ale realității erau adevărate.
Asta e greu de înțeles pentru occidentali. În ce cred rușii cu adevărat? Acesta e un sistem în care lumea nu crede într-un singur lucru, ci în mai multe lucruri, pentru a putea supraviețui. Poți crede în ceva dimineață, în altceva la prânz și seara, orice intră în context și te ajută să reușești.
Asta s-a dovedit a fi foarte util Kremlinului, pentru că înseamnă că oamenii nu pot rezista, învață să se adapteze și nu iau atitudine. Această cultură socială schizofrenică este extrem de utilă Kremlinului, îi menține pe oameni pasivi și divizați, pentru că nu se cunosc cu adevărat unii pe ceilalți.
Ce încearcă Putin să facă acum e mai ciudat. Pentru că una e să le spui oamenilor să facă parte din ideologia lui, care în esență este o ideologie a resentimentului („tatăl meu politic m-a trimis în Gulag, tatăl meu adevărat m-a introdus în KGB și acum urâsc pe toată lumea” – asta e în linii mari povestea rusă) și resentimentul funcționează, dar să îți petreci toată viața făcând asta, să uiți de toate celelalte, asta e altceva. Trebuie să fii non-stop în această stare de agresivitate și resentiment. Nu știu dacă rușii vor vrea asta pe termen lung.
Putin greșește mult, dar pe altă parte, dacă propaganda psihologică nu mai funcționează, are oricând la îndemână teroarea.
Cum stau însă oligarhii la acest capitol, chiar și acest nou val de oligarhi creați de Putin?
În primul rând, nu sunt oligarhi. Nu au nicio putere politică.
Am avut oligarhi în Rusia în anii 1990, oligarhii sunt cei care pot influența puterea, vin și spun: noi vrem acest rezultat politic.
Acum vorbim doar despre oameni care țin banii pentru Putin și el le spune ce să facă. Ce e interesant la aceștia e că chiar și ei se simt fără putere. E o societate în care toată lumea se simte neputincioasă, fără de putere. Până și ei pot fi arestați, dacă vrea Putin, sau pot pierde totul, când Putin pornește un război. Chiar și aici sunt paranoici și se simt în nesiguranță, oameni bogați care merg pe gheață și vezi asta, cum sunt obsedați de astronomie, de Cabala.
Cred că până și Putin simte asta.
E o societate bazată de instabilitate, paranoia, care vin nu doar din starea socio-economică, ci și din interior, pentru că vorbim despre o societate care nu și-a confruntat niciodată trauma, trăiește non-stop în paranoia.
Cum vor evolua lucrurile în Rusia? Se va sătura populația sau, de fapt, e în mâinile Ucrainei și ale Occidentului finalul pentru Rusia de azi?
Sunt trei lucruri diferite. Războiul din Ucraina, care e despre front, arme, despre a împinge Rusia cât mai departe.
Apoi e ce se întâmplă în vecinătate: Azerbaidjan e de partea Ucrainei, la fel Kazahstan, până și Belarus e ambiguu. Aș fi atent la aceste lucruri, mereu imperiul rus se prăbușește dinspre periferii și a pierde periferiile în acest război este rezultatul unui calcul greșit.
Al treilea lucru e ce se întâmplă în Rusia. În Rusia mereu au fost și sunt proteste, nu duc la nimic. Nu cred că Rusia se va schimba prin proteste. Schimbarea se întâmplă atunci când elitele ruse decid tabla de șah: trei oameni ies, trei oameni intră.
Asta nu înseamnă că regimul se schimbă, ci că trei oameni dispar, alți trei intră, dar pentru ca asta să se întâmple, nu protestele contează, ci, din contra, apatia.
Când birocrații se vor opri, când minerii se vor opri. Inacțiunea, nu acțiunea produce schimbare în Rusia. E o țară care depinde de foarte mulți oameni, medici, profesori, cei din companiile de stat, din armată. În momentul în care aceștia se vor opri din a face ce trebuie să facă, vom ști asta: piața neagră va exploda, știm indicatorii.
Aș fi atent la demotivare, nu la proteste. Atunci elitele vor spune că e nevoie de o schimbare, cineva trebuie înlocuit, așa funcționează Rusia.
Să spunem că Putin pleacă mâine. Dispare Rusia lui Putin?
Depinde cine îl va înlocui, dacă e Patrușev, atunci nu, Rusia nu se va schimba.
Toți sunt imperialiști, dar sunt nuanțe. Sunt cei duri, Putin, Patrușev, Șoigu.
Apoi, sunt cei pragmatici, care vor trebui să scape de criminalii de război, să plătească daune Ucrainei, să facă astfel de gesturi, dar până la urmă vor păstra petrolul și gazele și știu că sunt puternici.
Va fi o putere poate inconfortabilă, dar ar putea ajunge la concluzia că ar fi mai bine cu Vestul, împotriva Chinei, decât să fie un fel de marionete ale Chinei. Oamenii nu sunt fericiți să fie așa, e mai bine lângă Vest, manipulând Vestul, decât lângă China.
Să spunem că vin acești băieți, Rusia va fi în continuare inconfortabilă pentru vecinii ei, dar nu va face lucruri nebunești. E și acesta un progres.
Cine sunt aceste elite în Rusia? Sunt serviciile politice, administratori politici?
Nu e vorba despre instituții, ci despre rețele, oameni din companii de stat, nu sunt în Guvern, pot fi pe orizontala societății.
FSB are facțiuni, rețea lângă altă rețea, de pildă. Sunt cei pragmatici. Pot fi oameni de tipul lui Kozak și alții din serviciile secrete, nemulțumiți de acest război. De pildă, Kirienko, care a fost prim-ministru.
Sunt oameni apropiați de putere, pe care Putin îi ține mai la distanță, nu sunt în cercul intim, dar totuși are grijă ca lumea să îi vadă la fel de vinovați ca și el. În momentul în care lumea începe să-l vadă pe Kirienko ca posibil succesor, el e trimis în Ucraina, în fiecare oraș, ca să fie clar pentru toată lumea că are și el mâinile murdărite cu sânge.
Cât de posibil e ca Putin să folosească armele nucleare?
Nu văd logica, ar fi lovit înapoi.
E o propagandă puternică în Rusia privitoare la marea putere nucleară.
E multă dezinformare la televiziunile ruse.
Putin nu este irațional, ceea ce îl face periculos. Nu înțeleg panica creată de armele nucleare, pentru că știm cum să ne descurcăm: ei au câteva, noi avem câteva. Mai porblematic e cum protejăm țările non-NATO, cum protejăm Taiwan, Japonia, Australia, Coreea de Sud, asta e provocarea. Ce facem cu două țări agresive, Rusia și China, asta e problema.
Cum vom proteja Moldova, Georgia? Asta e problema reală.
Problema nu e dată de armele nucleare, sunt alte probleme reale, mai presante.
Rusia e o țară nucleară, știm asta, de asta nu am impus non-fly zone, nu am protejat cerul Ucrainei, din cauza unui pericol nuclear puțin probabil, atât de precauți suntem și câte crime contra contra umanității putem tolera astfel?
Rusia ține acum lumea ostatec în ceea ce privește mâncarea, ca un gangster al hranei.
Cine este Peter Pomeranțev
Peter Pomeranțev s-a născut la Kiev, într-o familie de intelectuali (tatăl său, poetul Igor Pomerantsev, a fost arestat pentru răspândirea literaturii antisovietice, apoi s-a refugiat în Marea Britanie, unde a lucrat ca jurnalist la BBC World Service; mama sa, Liliana Pomerantsev, e producătoarea filmelor documentare multi-premiate Gulag, The Beslan Siege, The Train, câștigător BAFTA).
Între 2001 și 2010, Peter locuiește la Moscova, lucrând ca producător TV la o companie privată. Începe să scrie despre Rusia pentru publicațiile Newsweek, The Atlantic Monthly, London Review of Books. Despre experiența sa de jurnalist în Rusia, "o dictatură postmodernă", relatează în volumul de memorii Aventuri în Rusia de azi. Nimic nu este adevărat și totul este posibil, tradus la Editura Cartier.