Până la finalul lui 2023, România ar mai trebui să primească încă 39 de milioane de vaccinuri antiCovid, conform memorandumului propus de Ministerul Sănătății în mai 2021. Atunci ministrul a avut la dispoziție 5 zile să anunțe Comisia dacă dorește continuarea contractului încă doi ani. Lipsa unui răspuns era acord tacit, spune secretarul de stat în MS Andrei Baciu.
Într-un interviu acordat spotmedia.ro, dr Baciu a explicat detaliile deciziei din mai 2021, dar și dificultatea ei: „contractul venea la pachet cu dozele pediatrice. Informațiile științifice de la vremea aceea erau că, foarte probabil, o doză de vaccin va fi necesară la 6 luni de zile. Trebuia să ai motive semnificative să faci altfel”.
În acest moment, România este la limită cu capacitatea de stocare a vaccinurilor. „Ce s-a reușit deocamdată e amânarea dozelor care urmau să vină în această perioadă”.
La finalul misiunii CNCAV, care urmează să fie desființat săptămâna aceasta de Guvern, secretarul de stat Baciu a vorbit despre lecțiile învățate ale campaniei fără precedent.
Din punctul dvs de vedere vaccinarea antiCovid a fost un succes în România?
Dacă lăsăm deoparte percepțiile subiective despre virus și vaccinare și ne uităm la campania efectivă, vă dau câteva cifre obiective:
CNCAV a fost compus din 67 de persoane, parte a instituțiilor statului. La nivel național au fost 5.000 de cadre medicale și 35.000 de persoane din MAI și MApN.
Ce au făcut în 16 luni? 11.000 de transporturi de vaccin fără vreun incident, aproape 1.000 de centre de vaccinare cu mai multe fluxuri, în care s-au vaccinat 1 din 2 români. Centrele de vaccinare erau organizate, cât se putea de moderne și digitalizate.
Platforma RoVaccinare a fost făcută de STS, a avut 79 de milioane de accesări și 9,7 milioane de programări. Cu excepția câtorva ore din primele zile, platforma a funcționat fără erori și modificările au fost făcute fără ca ea să fi fost închisă.
Au fost state UE care nici măcar nu și-au pus problema să facă o asemenea platformă. Iată că o instituție a statului român are profesioniști care au putut să o facă.
Dacă a fost sau nu o campanie reușită, înseamnă să ne raportăm la așteptări. Și e important să spunem când niște oameni au performat peste așteptări.
Cum ne raportăm la faptul că s-au vaccinat mai puțini români decât cetățenii din aproape toate țările UE?
Eu cred că trebuie să ne uităm la două tipuri de cauze: una contextuală, una sistemică.
România a avut și înainte de pandemie, are și acum, zone, de exemplu la granița estică, cu rate scăzute de vaccinare a copiilor, deci cu reticență la vaccinare. Această reticență nu e atât de extinsă în țările la care vă referiți.
E greu ca din mers, în situații de criză, să schimbi mentalități.
Apoi, e vorba despre percepția vaccinării. Cei care au luat decizia să nu se vaccineze au considerat, pe baza informațiilor pe care le aveau, că ea le proteja cel mai bine sănătatea. Nimeni nu a refuzat să se vaccineze considerând că vaccinul e foarte bun și necesar.
E foarte greu de combătut această opinie și nu cred că s-a mai confruntat cineva cu un fenomen atât de amplu de fake-news, în special pe rețelele de socializare.
Și ați avut o campanie de informare calibrată la acest public și această situație? Era clar pe cine trebuia să convingeți.
Putea să funcționeze mai bine. Lucrurile au fost gândite, anticipate, am lucrat cu experți în combaterea fake-news, am avut strategii de comunicare.
Ați lucrat cu publicitari, cu profesioniști? Mă gândesc la clipurile acelea îngrozitoare cu dna Mihăilă și tanti Frusinica sau dl Bode care aliniase, țeapăn, în fața ministerului, toate armele.
Trebuia găsit un mesaj cu care să se identifice angajații ministerului, pentru a crește rata de vaccinare și în instituții sau profesiile pe care le reprezintă.
Una peste alta, lucrurile puteau fi făcute mai bine. Au fost și schimbări de leadership politic, care nu aveau cum să nu impacteze traiectoria campaniei de vaccinare și reușita ei.
Dar CNCAV a fost responsabil doar de partea organizatorică. Restul a fost gândit ca un efort al întregii societăți.
Platforma de vaccinare a fost un lucru foarte bun pentru populația alfabetizată digital, mai degrabă urbană. Când vaccinul era puțin, se programau bucureșteni, chiar din grupa fără risc, în sate din Suceava. Nu a fost defavorizată populația fără abilitați digitale?
A existat și un call-center în care lucrau sute de persoane, e drept, nu chiar de la început.
Datele arată că acoperirea vaccinală la populația mai în vârstă, deci cu abilitați IT mai mici, dar și mai vulnerabilă a fost mică, exact invers decât în multe alte țări UE.
O parte din populație a dorit să se vaccineze, pentru ea nu era nevoie de nicio încurajare. O altă parte respinge ideea de vaccinare în sine. Și o masă de mijloc, care nu respinge ideea, dar nici nu era hotărâtă și pentru care s-a purtat un război informațional.
Informațiile false au ridicat semne de întrebare la care comunitatea științifică nu a avut imediat răspuns.
Există și comunități rurale care nu au medic de familie, acolo accesul la informație medicală e foarte limitat și nu există o cultură medicală preexistentă.
Aceasta a fost o dificultate reală cu care ne-am confruntat și ar trebui să fie la capitolul lecții învățate. Ceea ce noi am crezut că va funcționa a mers doar parțial.
În privința accesului la vaccin, campania „Orașul vaccinează satul” a ajuns la 97-98% dintre localitățile rurale. Dar, sigur, accesul nu înseamnă neapărat vaccinare, după cum am văzut.
Cum veți putea lupta pe viitor cu fenomenul medicilor care propagă teorii conspiraționiste și antivaccin?
Au fost lucruri care nu au funcţionat, dar nu am fost singurii care s-au confruntat cu asta.
Cu poziții de tip dna Groșan, dna Pop?
Au fost măsuri luate în Franța, în UK, în unele cazuri nu a fost nevoie decât să fie invocate pentru a reveni la reguli etice. Trebuie făcută diferența între opinia personală și postura din care o exprimi, folosindu-te de autoritatea medicală.
Și așa ceva nu ar trebui să cadă sub incidența malpraxisului?
Încerc să fiu ponderat, pentru că Ministerul Sănătății nu are atribuții cu privire la acest sector. Una este interacțiunea medic-pacient și cu totul altceva este impactul pe cineva îl are la nivelul societății.
Rata mai scăzută de vaccinare din România dă măsura încrederii oamenilor în autorități, inclusiv cele medicale?
Da, într-o măsură lucrurile se suprapun.
CNCAV nu a fost politizată, însă când lucrurile funcționau bine au existat gesturi din zona politică fără legătură cu activitatea în sine. Ceea ce a contribuit din plin la menținerea unui trend scăzut.
A fost un meci intre Ministerul Sănătății și CNCAV, mai precis între dnii Voiculescu și Gheorghiță, mai ales pe probleme legate de comunicare?
Cu siguranță au fost lucruri care puteau fi făcute mai bine. Au existat cu siguranță și opinii, și viziuni divergente, dar care nu cred că au afectat campania de vaccinare.
A fost o activitate nouă pentru care a fost găsită o soluție complet nouă.
Au fost lucruri ratate inclusiv la nivel de comunicare, inclusiv această stare contradictorie, ceea ce nu a ajutat. În mod cert, meciul nu trebuie să devină public.
CNCAV sub conducere militară a fost o soluție bună?
Pentru misiunea pe care a avut să o îndeplinească, da. A fost o foarte mare complexitate logistică. Ministerul Sănătății nu avea instituțiile necesare pentru 11.000 de transporturi, depozitari, stocări etc.
Ministerul Sănătății nu avea cei 35.000 de oameni care au fost necesari, flota de mașini. Greu să-mi imaginez o instituție a statului care să fi avut.
Sigur că în ansamblu lucrurile puteau fi gândite mai bine având în vedere mobilizarea societății.
Care societate a fost enervată de centrele speciale de vaccinare. A fost o greșeală existența lor?
Percepția devine realitate. Deci dacă percepția a fost că s-au făcut lucruri pentru persoane speciale, asta generează frustrare.
Poate greșeala a fost că centrele acelea nu au fost deschise din prima zi pentru publicul larg. Ideea nu a fost de culoar special, ci pentru a face lucrurile mai operaționale.
Au fost cazuri când acolo au fost vaccinate și rude.
Asemenea situații sunt la fel de grave indiferent ce fel de centru era.
Dar în cele speciale transparența era mică.
Nu a fost un fenomen și societatea nu a fost pejudiciată. În plus, sunt și locații care nu trebuie să apară pe Google Maps.
Cât de puternic a fost lovită vaccinarea în vara lui 2021, când președintele și premierul au declarat victoria împotriva Covid și au ridicat restricțiile? Nu s-a rupt atunci filmul înaintea teribilei toamne 2021?
Dacă am compara mai 2021 cu mai 2022, contextele sunt asemănătoare. Pare că pandemia s-a stins. Și eu pot fi acuzat acum dacă în toamnă se reaprinde pandemia cu cine știe ce tulpină.
Au fost momente și momente, poate au avut un impact de-a lungul timpului declarațiile fiecăruia. Esențial a fost ca societatea să funcționeze unită.
Putem avea viziuni și opinii diferite, dar ele nu trebuie să ducă la prăbușirea colaborării între oameni, echipe și instituții. Când societatea a fost unită, la începutul pandemei și al vaccinării, lucrurile au mers.
Ce ne diferențiază de „o țară ca afară” este că nu avem capacitatea de a ne organiza și de a menține un ritm planificat.
Aveți o dimensiune a fenomenului vaccinării la chiuvetă?
Nu cred că mai mare decât s-a descoperit. Am făcut publice cazurile pentru a descuraja repetarea. Nu stiu dacă s-a întâmplat așa.
Cel mai predispus la fraudă era J&J, într-o doză. Ați constatat o mai mică eficiență a lui în România, ceea ce s-ar fi putut explica printr-o masivă vaccinare fictivă a unor persoane care s-au infectat apoi figurând ca vaccinate?
Nu au existat diferențe.
Am rămas cu 8 milioane de vaccinuri pe stoc, nu le vrea nimeni nici în țară, nici afară, depozitarea e foarte dificilă și costisitoare. Cine a luat decizia să cumpăram vaccinuri până la finalul lui 2023?
Decizia a fost luată printr-un memorandum inițiat de Ministerul Sănătății în mai 2021.
Semnat de premierul Cîţu, dna ministru Mihăilă și vicepremierul Barna?
Nu știu, nu l-am văzut. Știu doar că nu e semnat de mine. A fost trecut la secret, având în vedere că prețul vaccinului era confidențial.
Este adevărat că în mai 2021 dna Mihăilă a avut 5 zile să răspundă Comisiei Europene dacă dorește să continue contractul și până în 2023, iar lipsa unui răspuns a fost asimiliata unui acord tacit?
Pentru fiecare contract ți se oferă câteva zile în care trebuie să răspunzi dacă intri sau nu, câte doze dorești. Dacă nu răspundeai, se considera acord tacit. Deci dacă România nu dorea să intre în contract era necesară o comunicare.
Deci în mai 2021 a existat opțiunea să nu mai cumpere până în 2023?
Da, absolut. Dar acest contract venea la pachet cu dozele pediatrice. Contractul acesta e parte a contractului european de 1,8 miliarde de doze pentru doi ani, 2022 și 2023.
Informațiile științifice de la vremea aceea erau că, foarte probabil, o doză de vaccin va fi necesară la 6 luni de zile. Deci 2 doze de vaccin/persoană/pe an: 450 de mil de cetățeni x 2 x2.
Își punea cineva problema că se vor vaccina toți europenii/românii?
Nu, dar prin capacitatea de a dona surplusul unor țări care nu aveau acces la vaccin, UE și-a dorit să facă diplomația vaccinurilor și leadership global. A făcut-o și Romania, mai ales în Republica Moldova.
Comisia Europeană a investit, la fel ca SUA, 2,2 miliarde de euro în cercetare pentru crearea de vaccinuri și capacitate de producție, iar în schimb europenii au avut acces primii la vaccinuri, ceea ce s-a și întâmplat.
Acordurile au fost semnate cu 6 companii, 5 au reușit să dezvolte vaccin, una nu. Putea să fie invers însă, una din 6 să reușească. De aceea, s-a semnat cu fiecare.
Cât a comandat România prin memorandumul din mai 2021?
Din ce stiu, 39 de milioane de doze. Dar o bună parte dintre statele membre au această problemă. Există abordarea că s-a ajuns la saturație și se caută soluții pentru ajustarea contractelor.
Dar există și abordarea unui scenariu negru viitor.
Pentru care însă nu mai e bun vaccinul.
Se lucrează la vaccinuri adaptate noilor tulpini și contractul permite alegerea între variantele de vaccin.
Dna Mihăilă s-a consultat cu cineva în MS înainte de acordul tacit?
Nu ştiu.
Dar dl Cîţu v-a întrebat înainte să semneze momorandumul? Erați omul său de încredere în minister.
Trebuie spus că majoritatea statelor, dacă nu toate, a mers pe același principiu în 2021. Din ce știu eu, Comisia Europeană a semnat pentru toate cele 1,8 miliarde de doze, deci ele au fost contractate în UE.
Cât de lungă a fost analiza, dacă ne trebuiau 39 de milioane de doze, mai multe sau mai puține, putem discuta. Datele inclusiv științifice din acel moment erau în favoarea vaccinării, nu știu daca era justificată o altă decizie. Un premier se uită la context, se uită și la ce fac alții. Trebuia să ai motive semnificative să faci altfel.
În plus, ca să îți atingi țintele de vaccinare setate epidemiologic, prima condiție e să ai vaccinuri.
Mai avem capacitate de stocare?
Este foarte limitată. Ce s-a reușit deocamdată e amânarea dozelor care urmau să vină în această perioadă. Ceea ce temporizează puțin procesul și creează spațiu de discuție pentru rezolvarea situației.