Toată dezbaterea aprinsă despre așa-zisa sancționare a dreptului la critică și înjurătură adoptată de Camera Deputaților este cel puțin ironică, dacă nu chiar absurdă, din cel puțin două puncte de vedere.
1. Ceea ce sperie în numele libertății de opinie/critică/înjurătură nu sancționează opinia/critica/înjurătura. Ba chiar ar putea fi, dacă ne uităm atent, chiar o garanție a dreptului de a opina/critica/înjura fără să fii linșat pentru opinie/critică/înjurătură.
2. Cei care strigă cel mai tare sunt chiar inițiatorii atât ai formei demonizate, cât și ai uneia chiar mai problematice, inițială.
Să le luăm pe rând.
1.Ce spune controversatul articol 369 din Codul Penal în forma adoptată de Camera Deputaților, modificare pentru conformarea la Decizia-cadru 2008/913/JAI, deci la cadrul european?
„Incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Controversa se referă doar la criteriile „opinie ori apartenență politică”, pe motiv că ar introduce delictul de opinie. Eu aș zice, dimpotrivă.
Niciunde textul nu sancționează înjurătura, critica, opinia. Dimpotrivă, stabilește că, indiferent de opinia ta sau de partidul din care faci parte/îl susții, nu poți să fii discriminat și hăituit pentru acestea.
Cum restul criteriilor nu deranjează, de ce admitem că e grav să inciți la ur[ și violență împotriva unui musulman/ ortodox/catolic/mozaic, dar considerăm că nu e grav să inciți la ura și violență impotriva cuiva care are o opinie pro/anti SIIJ sau care e monarhist/republican?
De ce admitem inacceptabilă incitarea la ura împotriva unui evreu/maghiar/țigan etc, dar e acceptabilă incitarea împotriva cuiva pentru simplul fapt că e userist/pesedist/liberal etc?
Repet, pentru simplul fapt, pentru că articolul de lege include o condiție esențială: fapta există doar dacă opinia/apartenență politică prin ele însele sunt motivul discriminării sau incitării.
Ca să luăm un exemplu actual, în accepțiunea acestui text nu e infracțiune să consideri că rușii trebuie sancționați pentru că susțin crimele lui Putin. Ar fi infracțiune să spui că rușii trebuie sancționați pentru simplul motiv că sunt ruși.
Dacă dvs postați mâine o critică teribilă la adresa PSD și cineva pune în comentarii adresa și nr dvs de telefon, incitând pesediștii să vă înjure/să vă bată pentru opinia dvs, acel cineva ar comite infracțiunea despre care vorbim.
Critica dvs la adresa PSD poate să cadă sub incidența textului de lege? Doar dacă îndemnați ca pesediștii, pentru simplul fapt că sunt pesediști, trebuie urâți, bătuți, omorați, dați afară de la serviciu.
Este necesară reglementarea? În opinia mea, da.
Spațiul public a devenit irespirabil, mai ales pe rețele de socializare, unde nivelul de violență, ură, agresivitate devine intolerabil și contagios.
Dreptul la liberă exprimare, ca orice drept, trebuie folosit cu bună credință. Iar incitarea la ură, violență, cu atât mai mult strict pentru ceea ce este sau pentru felul în care gândește un om, nu este un drept, ci o manifestare nazistă.
“Incitarea publicului la sentimente, atitudini și manifestări extreme nu are a face cu libertatea de exprimare. Dacă mai e și targetată pe o categorie de persoane, cu atât mai puțin. Altfel, Goebbels ar fi fost un artizan al libertății de exprimare, iar nu un criminal nazist.” Scrie pe Facebook avocata Elenina Nicuț, una dintre cele mai înfocate apărătoare ale libertății de exprimare.
Poate fi reglementarea sursa unor abuzuri? Da. Așa cum pot fi cel puțin jumătate dintre reglementările Codului Penal. Și este foate important ca societatea să nu le permită.
Dar această reglementare, fix în forma adoptată acum, a existat în vechiul Cod Penal din 2006 (Monica Macovei ministru al Justiției) până în 2014, când a intrat în vigoare noul cod.
Și, cu toate că ea a fost în vigoare în perioada Băsescu, în perioada USL, în perioada Ponta, când președintele și premierii au fost tăvăliți în toate felurile, acest text de lege nu a fost invocat.
2.Disperarea momentului a fost declanșată de USR împotriva USR, de fapt.
Forma inițiatorului, Ministerul Justiției condus la vremea aceea de Stelian Ion, era de maximă generalitate: „Incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”
„O anumită categorie de persoane” poate însemna orice, inclusiv opinie și apartenență politică. Deci cele două controversate categorii erau incluse implicit în forma inițiatorului Stelian Ion.
La Senat, realizând poate maxima generalitate, MJ a propus, iar senatoarea USR Simona Spătaru a însușit un amendament (vezi anexa raportului Comisiei Juridice) exact în forma adoptată acum și contestată de USR, cu opinie și apartenență politică incluse explicit. Senatorii USR au votat în plen forma amendată, alături de PSD și PNL. S-a opus doar AUR.
Când proiectul a ajuns la Camera, USR a renunțat la amendamentul MJ și legea a fost adoptată în forma inițiatorului, cea foarte generală.
Pentru generalitate, deci lipsă de claritate și predictibilitate a normei penale, președintele Iohannis a sesizat CCR, care i-a dat în unamitate dreptate. Toți cei 9 judecători au apreciat că forma adoptată, a inițiatorului, prin lipsa oricărei circumstantieri, „constituie premisa unor interpretări, aplicări arbitrare/aleatorii”.
Legea s-a întors la Senat, a fost reintrodus amendamentul propus de MJ rândul trecut, cu opinie și apartenența politică incluse explicit. Din nou USR a votat pentru alături de restul partidelor, iar singurul care s-a opus a fost AUR.
Deputații USR nu au fost de acord cu senatorii USR și au votat împotrivă la Cameră, alături de AUR.
Acum înțeleg că USR a decis să sesizeze CCR pentru ceea ce senatorii USR au votat de doua ori și era inclus, prin generazitatea totală, în forma propusă de ministrul USR al Justiției. E posibil să încaseze un nou 9-0. 9 pentru USR si 0 pentru USR.