Cu ocazia întâlnirii din Turcia dintre Ucraina și Rusia, ministrul de Externe al Federației Ruse a făcut o declarație care a atras dezaprobarea presei.
Ce a spus Lavrov: Rusia nu a invadat Ucraina și bombardarea maternității din Mariupol e un strigăt patetic.
Probabil domnul Lavrov a uitat să menționeze câte țări au fost invadate de Rusia în ultima sută de ani: Ucraina (1917-1921), Georgia (1921), Polonia (1939), Finlanda (1939), România (1940), Ungaria (1956), Cehoslovacia (1968), Afganistan (1979), Georgia (2008), Ucraina (2014 și 2022). Putem menționa suplimentar Republica Moldova, țară pe al cărei teritoriu se află staționată armata 14 a Federației Ruse.
În aceste țări invadate de Rusia a fost probabil vorba tot despre o operațiuni speciale și nu o invazie, așa cum declară media oficială de stat de la Moscova despre atacul asupra Ucrainei.
Țări invadate de Rusia. Un scurt istoric pentru ultimii 80 de ani
În septembrie 1939, armata poloneză, învinsă de germani în câteva bătălii, se retrăgea în ordine spre ceea ce ei numeau „capul de pod românesc”. Sperau să reziste până la sosirea ajutoarelor din partea aliaților vestici.
Acest lucru nu a mai fost posibil din cauza atacului Armatei Roșii din spate.
Pentru polonezii din est, din zona sovietică, au urmat masacrele de la Katyn și Trez. Inițial, rușii au încercat să le pună în cârca nemților și abia în 1990 au recunoscut și și-au asumat responsabilitatea.
În octombrie 1956, studenții maghiari au declanșat revoluția răsturnând guvernul stalinist al lui Matyas Rakosi.
Represiunea sovietică a durat o săptămână ucigând 2.500 de unguri. Alți 200.000 au reușit să fugă din tară și să obțină azil politic în străinătate.
Primăvara de la Praga, declanșată de Guvernul lui Dubcek, a încercat să acorde mai multă libertate cetățenilor republicii cehoslovace. Dubcek a încercat să mărească libertățile democratice și să descentralizeze parțial economia.
Armata Roșie și-a pus la bătaie tot arsenalul militar pentru o invazie care trebuia, conform calculelor guvernului sovietic, să liniștească lucrurile în patru zile. Invazia a durat de fapt opt luni.
Rezultatul a fost un exod a 500.000 de oameni către țările din vestul Europei. În marea lor majoritate au plecat oameni cu înaltă calificare.
Și acum ajungem în zilele noastre, la o situație pe care speram să nu o mai trăiesc. Un război în Ucraina vecină.
După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, Rusia, moștenitoarea de facto a puterii și a arsenalului nuclear, a încercat să-și mențină hegemonia asupra fostelor republici sovietice cu destul de puțin succes. A avut de înfruntat două războaie cu Cecenia și a intervenit în Georgia, în 2008.
Economia post-sovietică a Rusiei a fost acaparată de o mână de oligarhi, sub ochiul binevoitor al puterii de la Kremlin. După retragerea lui Boris Elțin, noul „țar” de la Kremlin, Vladimir Putin, s-a impus cu o mână de fier și a încercat în permanență să restaureze „măreția” și puterea Rusiei.
Din punct de vedere economic, însă, Rusia s-a bazat doar pe exportul de combustibil (petrol și gaze). Rusia exportă metale (oțel, aluminiu, nichel, titan, paladiu) și îngrășăminte chimice. De asemenea, Rusia exportă grâu.
Economia Rusiei s-a transformat practic, așa cum s-a exprimat recent un distins profesor de la Harvard, într-o uriașă benzinărie! Din păcate, într-o benzinărie dotată cu arme nucleare.
Orice persoană care nu cânta la unison osanale pentru „țar” și a avut curajul să critice a fost fie suprimată, fie încarcerată. La fel ca pe vremea lui Stalin sau a lui Brejnev.
Odată cu apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană, discursul Moscovei a devenit din ce în ce mai agresiv. Manifestațiile și protestele publice declanșate în 2014, pentru că fostul președinte ucrainean Ianukovici a refuzat în final să semneze tratatul de asociere cu Uniunea Europeană, au reprezentat pretextul lui Putin pentru anexarea Crimeii și declanșarea mișcării separatiste din estul Ucrainei.
Destrămarea Uniunii Sovietice a lăsat multe probleme teritoriale nerezolvate.
În istoria de 70 de ani a URSS s-au tot mutat teritorii de la o republică la alta. Cel mai simplu ar fi fost ca aceste neînțelegeri teritoriale să fie rezolvate atunci, la momentul ruperii Uniunii. Probabil că strategii ruși le-au lăsat așa tocmai pentru a avea pretextele unor intervenții ulterioare, în genul celei din Georgia, din Crimeea și a celei actuale.
Pe vremuri era un banc, devenit zilele astea de-a dreptul macabru. Bancul spunea că Uniunea Sovietică se învecinează cu cine vrea ea.
Se pare că Putin l-a luat de data asta în serios bazându-se pe reacția subțire a lumii civilizate atunci când a anexat Crimeea.
Război în Ucraina. Ziua 16 - vezi desfășurarea evenimentelor
Scânteia care a aprins fitilul a fost alegerea președintelui Zelenski. Acesta a reluat și a accelerat politica de apropiere de UE și NATO. Dârzenia cu care se apără ucrainenii ne arată încă o dată că socoteala de-acasă poate să nu se potrivească cu cea din târg.
Și încă ceva. Sunt pur și simplu inundat zilele astea de mesaje poate nu neapărat favorabile Rusiei, dar cel puțin insidioase la adresa Ucrainei și a relației sale istorice cu România.
Și, culmea, îmi sunt retransmise de oameni educați, pe care îi cunosc de multă vreme. Însă, așa cum se spune de multe ori, istoria se repetă atunci când nu o cunoaștem și nu-i învățăm lecțiile.
După umila mea părere, cea mai importantă lecție din care putem învăța ceva legat de Rusia sunt cadourile otrăvite pe care ni le-a oferit în majoritatea cazurilor, culminând cu cei 45 de ani de comunism. Eu am trăit aproape 30 de ani sub dictatură și mi-a ajuns.
Dar unii au memoria mai scurtă și uită că pe vremea aia, când Armata Roșie se afla la București, se putea muri și din cauza unui cuplet, cum a fost cazul marelui Constantin Tănase:
“Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo, tovărăşie”
Ori dacă lipseai mai mult de-acasă puteai primi, Doamne ferește, vreo telegramă de genul: „Suntem sănătoși. Tata sapă un canal. Mama.”
Ei bine, principalul dușman al lui Putin nu este nici Zelenski, nici ucrainienii, nici Uniunea Europeană și nici NATO. Democrația este principalul dușman al lui Putin!
Democrația, acest sistem imperfect, din păcate, așa cum îl definea Winston Churchill, dar care rămâne totuși cel mai bun creat de om.
O democrație de succes în Ucraina soră, izvorâtă din fostul URSS, cu o limbă foarte apropiată de limba rusă, poate fi pentru “țarul” Rusiei un pericol mai mare decât orice altceva. Și asta pentru că le poate da idei celor de-acasă.
Din fericire, puterea Rusiei este mult inferioară celei a Uniunii Sovietice, cu o economie redusă, mai mică decât a Italiei sau Coreei de Sud, bazată în principal pe exportul de resurse naturale și un necesar masiv de import de tehnologie și echipamente performante.
Mania și iluzia grandorii rămân însă principalul motor al dictatorilor. Ei pot avea impresia că toți sunt împotriva lor, dar că sunt mai puternici decât restul lumii, iar atunci când sunt încolțiți, puși cu spatele la zid, vor reacționa ca niște câini turbați cărora nu le mai pasă ce răni provoacă.
Din păcate, pericolul atomic plutește peste capetele noastre și nimeni nu poate ști cum va reacționa acest Hitler/Stalin al secolului XXI, când i se va părea că i s-a apropiat funia de par. De aceea, probabil că prima țară care ar trebui „denazificată” și demilitarizată ar fi chiar Rusia!
Bogdan Buzdugan - Project-E