Vladimir Putin are un plan clar cu Ucraina și, dacă îi reusește, cel mai probabil urmează Transnistria și Republica Moldova. Regimul tiranic de putere nu poate fi oprit intern, nu mai există oligarhii tradiționali, ci doar cei direct legați de Putin, care nu au de oferit rușilor decât iluzia grandorii și isteria războinică.
Nu poți fi foarte calm, în momentul în care unul dintre cei mai importanți vecini, cu care avem cea mai lungă graniță terestră, este atacat din mai multe direcții de Federația Rusă, pe scară largă, spune istoricul Cosmin Popa, specializat în istoria URSS/ Rusiei și istoria Europei Centrale și de Sud-Est.
Urmăreşte LIVE conflictul din Ucraina şi bătălia pentru Kiev
Principalele declarații:
- Este foarte probabil să asistăm la apariția unor așa-zise comitete de eliberare națională în diverse orașe ucrainene. Probabil că vom asista la formarea unui așa-zis Guvern provizoriu ucrainean, în care aceste comitete, formate din diversioniștii Coloanei a 5-a ruse din Ucraina, să-și trimită reprezentanții.
- Dacă planul lui va reuși, Ucraina va fi recompusă politic pe cu totul alte baze, astfel încât niciodată să nu mai poată evada de sub influența rusă. Ucraina este primul pas. Dacă Putin „va rezolva” situația Ucrainei, vor urma Transnistria și Republica Moldova.
- Nu e niciun secret că, în cazul în care planurile lui Putin reușesc, în scurtă vreme ne vom trezi față în față cu armatele lui Putin. Nu poți fi foarte calm, în momentul în care unul dintre cei mai importanți vecini, cu care avem cea mai lungă graniță terestră, este atacat din mai multe direcții de Federația Rusă, pe scară largă.
- În Rusia, în momentul de față, nu mai există acei oligarhi în sensul în care existau acei oligarhi ca Berezovski, Abramovici, Hodorkovski, oameni bogați cu o serie de conexiuni directe în politică, de natură să le permită influențarea masivă a deciziei politice. Există niște băieți bogați, prin intermediul cărora Putin și oficialii din jurul lui își aranjează afacerile personale, orientând către buzunarele lor proprii o bună parte din resursele acestei țări.
Ce urmează pentru Ucraina?
Acesta este cu siguranță examenul pe care Ucraina trebuie să-l dea ca stat național. Din păcate, este un examen tragic, un examen care a adus deja pierderi de vieți omenești, dar cu siguranță la sfârșitul acestui eveniment, indiferent de cum se va termina el, ucrainenii vor ști cine sunt.
În termeni concreți, ce urmează pentru Ucraina. Judecând după maniera în care acționează președintele Putin, mă feresc să spun „rușii”, pentru că aici este clar că avem de-a face cu un dictator, cu un scelerat care își tratează supușii, dar și pe cei apropiați, ca fiind cantități neglijabile.
În funcție de evoluția situației militare, este foarte probabil să asistăm la apariția unor așa-zise comitete de eliberare națională în diverse orașe ucrainene, compuse din Coloana a 5-a rusă care acționează în orașe ucrainene, comitete care să lanseze cereri de ajutor, pentru respectarea simetriei politice, către Donețk și Lugansk, în spatele cărora se află Armata rusă.
De altfel, rușii se încăpățânează să numească asta operațiunea specială din Donețk și Lugansk, deși loviturile din Liov sau Kiev – acum deasupra Kievului au loc lupte aeriene – arată că este un război pe cale largă.
Apariția unor astfel de comitete este un model de acțiune pe care Rusia l-a aplicat nu din 2014, din Crimeea, ci de când a devenit stat modern. Uniunea Sovietică a demonstrat o capacitate uimitoare în materie de minciună instituționalizată și ficțiune politică.
E foarte important ca aceste comitete să apară nu ca formă de existență pro-rusă în interiorul Ucrainei, ci ca rezultat al exprimării populare, după așa-zisa eliberare a unor orașe de către Armata rusă.
Probabil că vom asista la formarea unui așa-zis Guvern provizoriu ucrainean, în care aceste comitete, formate din diversioniștii Coloanei a 5-a ruse din Ucraina, să-și trimită reprezentanții și să formeze în cele din urmă un nou guvern, pe care cu siguranță nu-l va recunoaște nimeni, cu excepția lui Putin, care manifestă o frenezie deosebită în a înființa și desființa țări.
Până unde poate să meargă Vladimir Putin? Se va mulțumi cu Ucraina?
Putin are un plan, are așteptări. Ce știm exact este că Putin este singurul care hotărăște, este un lider autocrat care nu are opreliști de ordin instituțional, politic.
Este limpede că planul mare este neutralizarea Ucrainei ca stat independent. Dacă planul lui va reuși, Ucraina va fi recompusă politic pe cu totul alte baze, astfel încât niciodată să nu mai poată evada de sub influența rusă.
Cel mai probabil, dat fiind faptul că acele două state piraterești, Donețk și Lugansk, vor fi asociate într-o structură de tip federativ în noua Ucraină, astfel încât să fie imposibilă apariția unui consens politic cu privire la o orientare occidentală.
Asta arată foarte clar că Putin ține cont de învățămintele Uniunii Sovietice. Uniunea Sovietică a fost o construcție foarte coerentă, dar în această coerență a stat și bomba care a dus la implozia URSS, și anume formarea unor unități statale naționale viabile.
Or, tocmai acest lucru va căuta Putin să evite, în cazul în care planul din Ucraina îi va reuși.
Ucraina este primul pas. Va urma, fără îndoială, Republica Moldova. Dacă Putin „va rezolva” situația Ucrainei, vor urma Transnistria și Republica Moldova. În Transnistria sunt referendumuri care au cerut alipirea la Rusia, așa că lucrurile se vor tranșa foarte repede.
Pe Putin îl văd că este oarecum scandalizat că a ajuns în situația să introducă armata în Ucraina.
Este naiv să ne închipuim că Ucraina este obiectivul ultim al Federației Ruse.
În termeni previzibili, Federația Rusă va face ce a făcut Rusia și în perioada interbelică, și în perioada postbelică, va căuta să submineze prin toate formele orice regim politic care i se opune, iar atunci când situația internă i-o va permite, va trece la atacul direct asupra acestor țări.
Nu știu de ce repetăm această greșeală: să nu-i credem pe dictatori pe cuvânt. Toți tiranii sunt convinși de faptul că au o misiune istorică. În pofida inteligenței și a modernității statelor în fruntea cărora se află, intervin momente de ruptură, în care rațiunea dispare. Putin este un astfel de om.
Poate veni vreo opreliște de la oligarhii ruși? Sancțiunile Occidentului să-i facă să nu-l mai susțină pe Putin?
Nu cred. De altfel, tot sistemul putinist se bazează pe oprirea oricăror interferențe din afara cercului puterii în exercițiul politic.
În Rusia, în momentul de față, nu mai există acei oligarhi, în sensul în care existau acei oligarhi ca Berezovski, Abramovici, Hodorkovski, oameni bogați cu o serie de conexiuni directe în politică, de natură să le permită influențarea masivă a deciziei politice.
Există niște băieți bogați, prin intermediul cărora Putin și oficialii din jurul lui își aranjează afacerile personale, orientând către buzunarele lor proprii o bună parte din resursele acestei țări.
Rusia este o țară în care televizorul se bate în permanență cu frigiderul. În afară de război, în afară de iluzia grandorii unei țări care se comportă ca o maimuță care are în mână o grenadă sau, mai rău, o rachetă atomică, regimul lui Putin nu are ce să le ofere rușilor. Din două motive: pentru că este un regim care își bazează întreaga politică economică pe absența concurenței, pe stagnare, pe controlul deciziei de către stat.
O astfel de elită în care 1.000 – 2.000 de oameni și familiile lor orientează toate activitățile economice profitabile spre buzunarele proprii nu are ce să le ofere rușilor decât isterie războinică, propagandă și iluzia grandorii, beneficiind de cele mai primitive mecanisme psihologice rusești.
A reușit Ucraina să își consolideze după 2014 o clasă politică, o armată care să facă față Rusiei?
Ceea ce cu siguranță a reușit Ucraina este să își construiască un popor. Poate clasa ei politică nu este printre cele mai performante, așa cum nu este nici clasa noastră politică. Sigur că armata ei nu este cea mai puternică din lume, așa cum nici armata Rusiei nu este cea mai puternică din lume.
Ceea ce au reușit ucrainenii este să afle cine sunt, ce vor să fie, încotro vor să meargă.
În Ucraina suntem în plin proces de consolidare națională. De-abia acum se desăvârșește formarea națiunii ucrainene. Nu mai putem vorbi de un permanent amestec de etnii, limbă și valori, în care un ucrainean poate fi ucrainean, dar și rus, pentru că acasă vorbește rusește. Acum, ucrainean e cel care se opune și dezaprobă invazia Rusiei și care își dorește ca Ucraina să nu mai fie niciodată o colonie rusească.
Numărul ucrainenilor dispuși să lupte cu arma în mână pentru independența națională a țării lor nu a fost mai mare decât acum.
Președintele Iohannis i-a asigurat pe români că sunt la adăpost. Ce poate să facă România?
Sigur că este un apel la calm pe care îl face președintele Iohannis, însă mi se pare deplasat apelul la calm total.
Nu poți fi foarte calm, în momentul în care unul dintre cei mai importanți vecini, cu care avem cea mai lungă graniță terestră, este atacat din mai multe direcții de Federația Rusă, pe scară largă.
Să faci apel la calm, reamintind românilor ceea ce știu, că România face parte din NATO, mi se pare puțin deplasat.
Nici panica nu e potrivită, însă valoarea unei alianțe depinde și de capacitatea fiecăruia dintre aliați de a se apăra singur. Cel mai bun lucru pe care România îl poate face acum este să îi ajute pe ucraineni, inclusiv prin primirea refugiaților și să învețe cât mai bine cum, prin ce mijloace se desfășoară agresiunea rusească.
Nu e niciun secret că, în cazul în care planurile lui Putin reușesc, în scurtă vreme ne vom trezi față în față cu armatele lui Putin.
Noi nu mai suntem în lumea în care am trăit până în decembrie 2021 suntem, în cu totul altă lume politică. Acest război, dacă se va prelungi, ne va afecta fiecare aspect din viața noastră particulară.