Când mă gândesc la ce era URSS şi la ce a ajuns azi Rusia mă cuprinde, vorba poetului, o tristete jenantă şi iremediabilă. Din perspectiva aceasta înţeleg dorinţa atroce a Kremlinului de a întoarce roata istoriei. Roată şi iar roată, mai întoarce-te o dată, spune cântecul nostru popular. Dar Putin nu clamează reîntoarcerea la marele imperiu comunist rus, ci la anii tinereţii proprii şi personale, cum ar zice cântecul, adicătelea la anul 1997.
• Când Cehoslovacia a luat-o razna şi a ,,deviat” de la învăţăturile marxist-leniniste, URSS a trimis tancurile la Praga. Era primăvară şi statele tratatului de la Varşovia s-au îmbulzit să trimită şi ele trupe în capitala Cehiei ca să-şi dovedească slugărnicia ideologică faţă de Moscova. Şi iarna comunistă s-a aşternut nu doar peste Cehoslovacia, ci şi peste ele.
Iar acum Rusia se câcâie de două luni cu invazia Ucrainei şi nimeni nu se înghesuie să o ajute. Măreaţa organizaţie de state care se ajută militar, formată din Rusia, Belarus, stanurile din Asia Centrală şi Armenia, adica OTSC, nu funcţionează. Sefii lor nu sar ca să susţină Moscova nici măcar declarativ, nu cu armament şi soldaţi. Nu doar pentru că aceste state ştiu cine pe cine agresează, ci pentru că organizaţia aia are un singur sens, dinspre Rusia spre ele. Rusia are dreptul să trimită trupe pe teritoriile vasalilor, fluxul invers este de neconceput.
• Când URSS purta război mondial împotriva capitalismului a intrat în Afganistan fără jenă, a trimis rachete nucleare în Cuba fără să clipească, a trimis mlitari în Africa de Sud fără să explice nimănui nimic. Motivul era subînţeles şi făcea parte din propaganda stalinistă a victoriei mondiale a comunismului. URSS nu simţea nevoia de a se justifica înaintea nimănui.
Acum tata Putin&maşinăria de propagandă afiliată trebuie să explice lumii de ce vrea întoarcerea la situaţia politică şi militară din 1997. Nu-mi pot imagina o situatie mai penibilă decât atât. ,,Vrem ce-a fost măcar atunci pentru că am pierdut aproape tot” este explicaţia pe care Lavrov&ceilaţi politruci ruşi se jenează să o pronunţe.
• URSS avea atunci ambiţia imperială roşie de a se război cu lumea capitalistă oriunde pe glob, de a organiza lovituri de stat pro-comuniste prin Africa, Asia sau America de Sud ca să-şi extindă puterea. Acum Rusia a ajuns să se războiască cu o parte a fostei URSS, adică cu Ucraina.
• Tările din defunctul tratat de la Varşovia au ieşit de sub puterea Rusiei şi au revenit la ce erau, au redevenit parte din Europa, adică parte UE şi parte din NATO. Fosta URSS s-a desfiinţat şi s-a dispersat în state naţionale, state cu interese divergente şi centrifuge faţă de Moscova. Moscova are acum mari probleme cu Ucraina pentru că nu poate genera bunăstarea economică şi politică generată de Europa.
Comunismul a pierdut războiul economic cu Vestul, Rusia de acum continuă păgubos şi pierzător acelaşi tip de război. Iar Putin vrea să şteargă cu buretele istoria a două decenii pentru ca Rusia să redevină ce a fost când era dumnealui în putere. Rusia vrea o revenire la situaţia anterioară cu ameninţarea politică şi militară susţinută de Katiuşa şi de tancuri pentru că altceva nu ştie. Pentru că a încercat reţeta asta în Crimeea şi Dombas şi dacă i-a ieşit de două ori i se pare că îi va ieşi şi la a treia încercare.
Ce nu vrea să ştie Putin, ce nu vrea să accepte este că roata istoriei nu se poate întoarce cum doreşte el.
• Ce ştie Rusia să facă este să bage gaz sub cazanul propagandei, care propagandă produce un efect de seră urât mirositor şi nefolositor pe plan extern.
Biata lume s-a schimbat şi, după cele două războaie mondiale care au sfâşiat secolului trecut, vede în război cel mai mare rău posibil. Agresorii sunt etichetaţi ca atare şi sunt maculaţi irevocabil de etichetă. Degeaba se zbat să fie recunoscuţi cum vor ei să fie în mentalul colectiv, când deja lumea a recunoscut în ei ce sunt cu adevărat. Chestiunea asta total neplăcută se întâmplă şi în ţara agresorilor, nu numai în afară, d-aia propaganda rusă are picioare de lut şi nu miroase a apă de roze ci a trăscău puturos.
Nu poţi schimba percepţia istorică despre tine cum nu poţi întoarce roata istoriei, fie şi măcar la nivelul 1997, pentru că Rusia s-a definit ca stat agresor prin comportament, iar Putin nu poate scăpa de eticheta asta.
Concluzia este că orice încercare propagandistică de a atrage Ucraina sau occidentul în jocul său nu îi va ieşi Moscovei. Orice provocare va înscena, orice dramoletă va produce, eticheta de agresor nu va putea fi dezlipită de pe rubaşca maicii Rusii.
• Autocraţii au devenit din ce în ce mai însinguraţi şi conştientizează asta, de aia încearcă să se sprijine unii pe alţii. Dacă China este de partea Rusiei în privinţa ,,conflictului” cu SUA şi NATO este pentru că şi preşedintele Xi Jinping se simte aidoma ţarului Putin, se simte ameninţat de prosperitatea vestică şi de eticheta pe care i-o vor aplica istoricii după ce nu va mai fi. Agresorii lasă în urmă moşteniri execrabile, viaţa şi ,,opera” lui Mao, Lenin şi Stalin sunt o dovadă irefutabilă.
Până la invadarea Ucrainei, cei doi autocraţi vor sta scaun lângă scaun şi mască lângă mască delectându-se cu victoriile sportivilor ruşi şi chinezi la olimpiadă, ca să-şi ostoiască orgoliile maculate de istorie.
Iar de-a lungul desfăşurării olimpiadei de iarnă de la Beijing, nimeni nu va îndrăzni să-i spună ţarului că roata istoriei s-a întors, dar s-a întors pe dos: după ce Stalin l-a ajutat pe Mao să impună comunismul în China, acum e rândul lui Jinping să-i ofere o cârjă olimpică lui Putin ca acesta să-şi mai ostoiască egoul.
Pentru că visul unui autocrat, al unui dictator sau al unui opresor este aidoma cu cel al gangsterului ce a adunat cu pistolul mitralieră primul milion de dolari: să-şi cumpere costum şi să asculte într-o lojă de la Scala corul robilor din Nabucodonosor. Adică să fie acceptat de lumea bună.
Ce nu înţeleg agresorii este că dacă politicienii le pot accepta astfel de dorinţe, biata roată a istoriei nu o va face niciodată, oricât i-ai cere să se întoarcă la vremuri mai bune. Iar ce ştiu este că dacă lumea bună nu le oferă realizarea dorinţelor o pot face dumnealor pe cont propriu, fie la Soci, fie la Beijing.