„Dacă nu îți place ceva, schimbă ceva!” – este mesajul prin care un grup de bucureșteni vrea să atragă atenția tuturor pentru a se implica în transformarea Capitalei, prin puterea comunităților.
Vorbim despre oamenii care alcătuiesc Fundația Comunitara București, organizație care sărbătorește 10 ani de la lansare și care strânge fonduri din comunitate, pentru a finanța proiecte care transformă Capitala într-un oraș în care calitatea vieții oamenilor să crească.
Până în prezent, au finanțat peste 600 de proiecte în care au investit mai mult de 3 milioane de euro, proveniți din donații corporate sau individuale. Domeniile în care se implică susținut sunt mediul, zona de risc seismic, educația si dezvoltarea sentimentului de apartenență față de oraș.
Printre programele desfășurate de FCB se numără:
- Swimathon București - cel mai mare eveniment sportiv de strângere de fonduri din România;
- Bucureștiul pregătit - programul care a finanțat până acum cu 300.000 de euro proiecte prin care sunt antrenați câini salvatori, proiecte prin care sunt construite rețele de comunicații care să nu fie dezafectate în caz de cutremur, precum și proiecte care îi pregătesc pe cetățeni pentru o astfel de situație;
- Platforma de mediu pentru București – o platformă incluzivă care unește cele mai importante voci din domeniu pentru a crea viziune funcțională a unui București verde.
În acest context, am stat de vorbă cu Alina Kasprovschi, director executiv la Fundația Comunitară București, pentru a afla cum putem transforma Capitala în (mai) bine, prin puterea comunităților.
Ce v-a surprins (plăcut) cel mai mult la oameni în acest deceniu de existență al fundației pe care o conduceți?
Mă surprinde, în mod repetat, ce forță au oamenii obișnuiți, atunci când se adună să rezolve împreună o problemă. Ai spune că, atunci când oamenii dau de la ei, o fac din spirit de sacrificiu, că se lipsesc de ceva de-al lor, pentru altul.
Ce am văzut, din nou și din nou, în campaniile noastre sau ale altor ONG-uri, este că de fapt oamenii devin ei înșiși mai bogați când se implică. Câștigă încredere că pot schimba lucruri, își îmbunătățesc părerea despre ei înșiși, își construiesc o comunitate mai puternică în jur.
Cum vedeți dv. forța comunității? Cum poate fi cultivată și bine crescută? Ce putem face, fiecare dintre noi, să ne înălțăm spiritul civic? Ca popor, cum ne-ați descrie din punct de vedere al spiritului civic?
Comunitățile umane au fost dintotdeauna construite în spiritul ajutorului reciproc. Ăsta e contractul social care a ajutat omenirea să prospere. Suntem mai puternici împreună, pentru că știm că ne putem baza unul pe altul, atunci când avem nevoie.
De asta, e important să ne uităm la un indicator care arată cum funcționăm la nivel social: procentul celor care au încredere în oameni din afara cercului lor imediat de familie. Stăm cam rău în România cu acest indicator. Nu am văzut cifrele recente din eurobarometru, dar în ultimii ani am fost sub 20%, în timp ce țările nordice sunt la peste 80%.
Cred ca soluția vine de la acești 20%, care pleacă de la premisa de încredere în oameni. Sunt acei oameni care votează, ies la proteste, merg la voluntariat, participă la Swimathon și la alte evenimente sportive de strângere de fonduri, care construiesc un spital și au donat la MagicHome.
Sunt acei oameni care au trimis peste 20 de milioane de donații prin SMS și asta face România una din cele mai active țări în domeniul donațiilor individuale în acest moment. Acești oameni nu se manifestau activ acum zece ani, când am început, dar acum ușurința cu care au acces la mecanisme de donație îi face să fie și mai activi.
Nu sunt sociolog, dar empiric cred că acești oameni nu și-au rezolvat ei înșiși toate problemele în viață și de asta sunt generoși. Mai degrabă, ei construiesc o societate română funcțională, în care știm că ne putem sprijini unii pe alții, atunci când avem nevoie. Și dacă ceva ne poate salva, asta o va face.
De ce senzația unora este că este greu să aduni oamenii pentru o cauză bună? Și tocmai de aceea nu se mobilizează pentru sprijinirea unei comunități sau a unei cauze? De ce e nevoie pentru a mobiliza oamenii? Din experiența dv., care pot fi factorii mobilizatori?
Sunt multe lucruri care mobilizează, există o întreagă știință a implicării.
Oamenii au nevoie să știe pentru ce se implică. Nu doar care e problema, dar și care e schimbarea pe care implicarea lor o va aduce pe lume. Nu vrem doar să auzim că sunt mulți copii săraci, ci să știm și care sunt soluțiile pe care organizațiile non-profit le aduc și cum funcționează ele.
Ne place să susținem oameni în care credem, nu cauze abstracte. De asta, au succes cauzele construite de persoane publice.
E foarte uman să imiți majoritatea. Atunci când un proiect are succes, e încă și mai ușor să crească, pentru că oamenii au încredere în ceva ce au ales alți, mai mulți oameni. Această contagiune se reflectă către întregul domeniu – pe măsură ce apar cauze mai clare, campanii mai de succes, toate organizațiile câștigă, nu doar cele de la care a pornit succesul. De asta a crescut atât de repede implicarea românilor, în ultimii zece ani, și încă și mai repede în ultimii cinci.
Cred că dezamăgirea unora dintre noi că nu se implică suficient de multă lume are legătură mai mult cu nerăbdarea decât cu realitatea. Vrem să ștergem dintr-o dată toate inegalitățile care s-au adunat într-o perioadă lungă și acest lucru nu e posibil. Eu văd mult progres în acești zece ani și în implicare, și în rezolvarea de probleme. Dar unele lucruri durează, pur și simplu, mult în mod natural.
Să vorbim puțin despre bunătate. Dac-ar fi să pictați un tablou care să exprime ideea dv. de bunătate, cum ar arăta acela?
În teorie, bunătatea e ceva ce faci fără să aștepți nimic înapoi.
De fapt, eu cred că noi primim multe înapoi. Bucuria de a ajuta. Să vedem o schimbare. Încrederea că, dacă ceva ni se va întâmpla și nouă, vom găsi la rândul nostru ajutor.
Mi se pare important să vedem bunătatea ca un circuit, nu ca pe un drum cu un singur sens. Cred că asta ne alimentează să fim buni în continuare, să nu ne consumăm bunătatea.
Care este cel mai recent act de bunătate care v-a impresionat profund?
Mă impresionează copiii care se decid să se implice pentru alți copii, fără să fie împinși de la spate de părinții lor.
La școala fiului meu, continuă tradiția Shoebox și e minunat să văd cum își aleg copiii pe cine să sprijine și cum contribuie cu zeci, poate sute de cadouri pentru alți copii. Asta e o activitate care nu va schimba lumea, dar sigur transformă generația care vine după noi.
Cum putem răspândi mai mult bunătatea în jurul nostru?
Singurul fel de a răspândi bunătatea este să fim noi înșine buni. Și nu mă refer aici doar să donăm pentru o cauză în care credem. Suntem buni și când întrebăm un vecin dacă are nevoie de ajutor la cumpărături. Când nu claxonăm în trafic, dar dăm flashuri de mulțumire cuiva care ne-a făcut loc. Când lăsăm mașina acasă și mergem puțin pe jos.
Singurul fel în care putem schimba lucrurile este să nu îi mai așteptăm pe ceilalți să fie buni, ci să începem noi înșine. O dată, de două ori, de câte ori e nevoie pentru ca binele să prindă rădăcini.
Cum e să organizezi campanii de strângere de fonduri atât de complexe? Ce provocări aveți, cum le faceți față și ce satisfacții vă aduc? Ce face o campanie să devină una de succes?
Îmi place foarte mult să fiu implicată în campanii ample, așa cum este Swimathon, evenimentul nostru de strângere de fonduri prin înot. În fiecare an, de nouă ani, sute de oameni înoată la Swimathon și strâng bani pentru o cauză în care cred.
Ce e interesant la Swimathon e că sunt multe cauze implicate, în ultimii ani în jur de 25. Avem ocazia să lucrăm cu proiecte foarte diferite din comunitate, de la cauze civice la proiecte sociale, de la educație la drepturile animalelor.
În fiecare an, mă atinge bucuria celor care înoată – oameni ca noi, cu o viață și o carieră diferită de cea de fundraiser de profesie – atunci când văd că pot să strângă bani și au cu adevărat puterea de a schimba vieți.
Felul în care oamenii aleg să își deruleze campaniile – de la mesaje serioase și grave, la meme-uri și copt clătite – ne dă mereu și energie să continuăm, și optimism că societatea noastră se vindecă singură.
Unul dintre lucrurile cele mai interesante aspecte la voi, cei de la Fundația Comunitară București, este faptul că aveți o abordare holistică. Adică alocați resurse inclusiv pentru educare, precum și pentru susținerea proiectelor dincolo de strângerea efectivă de bani. De ce alegeți să faceți asta?
Bucureștiul are multe probleme și multe oportunități de dezvoltare care cresc calitatea vieții noastre în oraș. Ar fi limitativ să ne uităm într-un singur loc, atunci când servim întreaga comunitate. Oamenii au nevoie în egală măsură de aer curat, infrastructură de educație, pregătire în caz de cutremur, evenimente care îi aduc împreună.
Sigur, nu putem pretinde că rezolvăm noi toate problemele din acest oraș.
Ce facem, însă, e să finanțăm proiecte aflate la început, care au capacitatea de a rezolva probleme clare și care pot fi apoi replicate la scară mai largă de administrația publică.
Care sunt direcțiile pe care ar trebui să se dezvolte Capitala?
Din ce în ce mai des se vorbește de conceptul de orașe pentru oameni. Pare un truism, dar e de fapt o abordare avansată a dezvoltării orașelor.
Până acum 10-20 de ani, peste tot în lume era considerat că beneficiile economice ale trăitului în oraș merită dezavantaje în ceea ce privește poluarea, timpul pierdut în trafic, izolarea socială, costurile mai mari.
Însă din ce în ce mai des administrațiile locale și cetățenii se uită la cum pot îmbunătăți calitatea vieții. Așa au apărut străzile pietonale, grădinile locale, transportul alternativ, proiectele din comunitățile mici de cartier.
Cred că și Bucureștiul poate să se uite mai mult la cum poate deveni cu adevărat un oraș al bucureștenilor.
Asta e treaba administrației locale. Dar în egală măsură putem contribui și noi – dacă finanțăm proiecte, implicăm oameni, ne uităm la ce scenarii optimiste ar fi posibile pentru acest oraș și le arătăm mai departe, oamenilor și administrației.
Cum pot transforma Bucureștiul în mai bine proiectele ca cele ale fundației dv.? Care le este utilitatea pentru comunitate (și nu numai)?
În cei zece ani de activitate, am finanțat peste 600 de proiecte, cu mai mult de trei milioane de euro.
Sunt proiecte din zone foarte diferite, de la educație la social, mediu, risc seismic. Cred că putem număra pe degetele de la mâini proiectele pe care le considerăm un insucces, din toate acestea.
În această diversitate de proiecte și dincolo de rezultatele punctuale, sunt două lucruri pe care le-am făcut bine în acești ani. Am susținut oameni cu inițiativă să își pună proiectele în practică, să le crească impactul și să inspire și pe alții să se implice. Și am fost acolo atunci când unele proiecte erau la început, le-am oferit prima finanțare și validarea că ideea era viabilă.
Am fost la începutul Parcului Natural Văcărești, la începutul aerlive.ro, platforma independentă de măsurare a calității aerului. La începutul Ajungem mari, o rețea națională de voluntari pentru copii din centre de plasament. Și exemplele pot continua. Am fost acolo când mulți oameni obișnuiți au făcut prima lor campanie de strângere de fonduri, pentru un proiect în care credeau.
Simpla existență a unei astfel de rețele de oameni care fac bine în comunitatea lor este un semn de însănătoșire a acestui oraș.
Sigur, nu le putem rezolva pe toate de la firul ierbii, dar și cel mai puternic stejar a fost la început o plantă cu două frunze fragile.
Ce planuri de viitor aveți pentru transformarea Bucureștiului și susținerea celor care vor sa facă bine?
În următorii ani, avem în plan să facem bine mai sistemic. Am ales patru domenii care ne interesează cu precădere – mediul, riscul seismic, educația și sentimentul de apartenență la comunitate.
Spunem noi – să ne simțim ca acasă, iar asta înseamnă și că ne simțim în siguranță, și că facem lucruri împreună, și că ne asumăm partea noastră de responsabilitate.
În plus față de primii zece ani ne propunem să ieșim mai mult din logica de finanțator de proiecte și să ne asumăm un rol de a aduce împreună societatea civilă, companiile și autoritățile publice, pentru ca fiecare să ne facem partea noastră de treabă în corelație cu ceilalți și în acord cu binele nostru comun.
Suntem încă departe, în această comunitate, de acest obiectiv ambițios. Dar avem la dispoziție zece ani să reușim!