În aceste zile, se discută foarte mult despre importanța vaccinării împotriva COVID-19. Invariabil, jurnaliștii adresează experților întrebarea: ”Ce se putea face mai mult, mai bine, în campania de vaccinare? Cum putem convinge oamenii să se vaccineze?”
La modul în care se articulează discursul online despre vaccinare, lupta este foarte greu de câștigat. Și asta, nu doar din vina comunicatorilor sau din cauza limitelor evidente ale comunicării oficiale, pe care nu le neg.
Contează de unde ne informăm (spoiler: fugiți de social media!)
Pandemia de COVID-19 ne-a schimbat obiceiurile, oamenii declarând în diverse sondaje că au început să consume mai mult conținut media, pentru a se informa, pentru a obține sprijin moral și pentru a reduce anxietatea.
Un studiu privind determinanții deciziei de vaccinare în România, realizat de Asociația Eurocomunicare și la care am participat și eu, arată că al treilea cel mai important factor este consumul media, după încrederea în instituțiile implicate și după credința în informațiile false despre vaccin.
Mai exact, cu cât consumul media crește, cu atât crește intenția de vaccinare. Acest rezultat arată cât de importantă este expunerea la informație. Există, totuși, un amendament. Contează ce tip de dietă media respectăm.
Rețelele sociale au o influență negativă asupra deciziei de vaccinare. S-a observat că persoanele care se informează în principal din social media sunt mai reticente în a se vaccina decât cele care se informează din presă, de la TV și din surse oficiale.
Cu alte cuvinte, atunci când ne bazăm excesiv pe social media pentru a afla lucruri noi despre vaccin, scade intenția de vaccinare. O posibilă explicație stă în calitatea slabă a informației pe subiecte medicale și de sănătate. În plus, circulă un volum impresionant de informații false sau înșelătoare pe rețelele sociale, care au fost chiar descrise drept sursa principală de ”infecție” cu fake news.
”Oamenii se tem de izolare mai mult decât de eroare”
Oricine a luat contact cu retorica anti-vaccin cunoaște faptul că aceasta nu este nouă și nu s-a născut odată cu vaccinul împotriva COVID-19.
Tind să cred că ne aflăm în această situație dezastruoasă privind rata vaccinării tocmai pentru că anumiți lideri de opinie din mediul online au creat în jurul lor comunități ”anti-”: anti-vaccinuri, anti-medicina alopată, anti-știință.
Această retorică poate fi întâlnită în multe țări, însă ea nu face peste tot ravagiile pe care le-a făcut în România. La noi, a prins foarte bine pe fondul unei neîncrederi cronice în autorități și în instituțiile statului și al unor experiențe foarte neplăcute cu sistemul de sănătate.
Rețelele sociale sunt ”locuința” perfectă pentru discursul anti-vaccinare. Conversațiile social media sunt dominate de atitudini anti-vaccinare, de o proporție redusă a informațiilor oficiale, și de un engagement mult mai mare cu postările anti-vaccin decât cu cele pro-vaccin.
Asta nu înseamnă că majoritatea utilizatorilor sunt anti-vacciniști. Înseamnă, însă, că avem o minoritate de poziții anti-, care sunt exprimate însă foarte vocal și au de partea lor avantajul unei viralizări rapide.
Algoritmul este orb, orice tip de interacțiune cu un anumit conținut (inclusiv pentru a-l contrazice) se traduce în afișarea acelui conținut către un număr și mai mare de oameni. Riscul este ca această minoritate vocală să distorsioneze formarea opiniei publice.
Elisabeth Noelle-Neumann remarca în lucrarea sa de căpătâi, ”Spirala tăcerii”, că ”oamenii se tem de izolare mai mult decât de eroare” (sintagmă aparținând lui Alexis de Tocqueville și preluată de autoare). De aceea, mișcarea anti-vaccin, articulată în social media printr-un număr limitat de voci, se poate traduce, împreună cu alți factori sociologici, în refuzul majorității populației de a se vaccina.
Trebuie să luăm măsuri, dincolo de moderarea conținutului
În plus, algoritmii platformelor distribuie postările care dezinformează în ”bulele” corecte, în timp ce limitează în mod greșit informația credibilă.
O echipă de medici și oameni de știință implicați într-o campanie de informare ONU au afirmat pentru Business Insider că, din experiența lor, o serie de postări credibile și fundamentate pe date de cercetare au fost etichetate în mod greșit drept dezinformare.
Contestarea deciziilor de moderare a venit prea târziu, traficul către acele postări fiind redus în mod dramatic.
Este o situație paradoxală, în condițiile în care în anul 2020 doar 1 din 20 de postări false au fost eliminate de pe Facebook, Twitter, Instagram și Youtube, chiar și după ce utilizatorii au raportat conținutul, conform Center for Countering Digital Hate.
Dacă ați ajuns până aici cu lectura (și vă mulțumesc pentru asta), probabil că ați rămas cu impresia că lupta cu dezinformarea este o luptă cu morile de vânt. Există soluții, însă ele țin foarte mult de creșterea rezilienței sociale.
Nu este suficient să fim informați corect despre vaccin. Nu este suficient să fie combătute diverse cazuri de fake news. Nu este suficient să fie implicați influenceri în campania de vaccinare, deși toate acestea ajută cu siguranță.
Examenul cel mai dificil este de a repara fisurile din rețeaua noastră socială, de a câștiga încrederea populației și de a crește capacitatea utilizatorilor de Internet de a evalua critic informațiile la care sunt expuși.
Vestea proastă este că toate aceste intervenții nu pot da rezultate peste noapte, iar noi nu mai avem timp în fața pandemiei...
Citește și:
Află mai multe despre dezinformare și fact checking.