”M-am vaccinat. Și îi sfătuiesc pe toți să se vaccineze. Spun asta în permanență, dar nu o zic de la altar, adică nu trebuie să înlocuiesc altarul, acolo unde trebuie să predic despre cuvântul lui Dumnezeu, ca să vorbesc despre vaccin. Nu pot să dezbin comunitatea”, explică părintele Francisc Doboș, care slujește la Catedrala Sfântul Iosif din București și este unul dintre cei mai îndrăgiți și mai respectați internauți.
Datele statistice arată că interesul românilor pentru vaccinare a început să se reducă, treptat, după valul de entuziasm înregistrat la începutul campaniei, iar sociologii explică de ce este un fenomen normal. Sunt centre unde există doze dar nu există doritori, sunt zone rurale unde oamenii se arată foarte reticenți, neînțelegând că finalul pandemiei depinde de fiecare dintre noi.
În lipsa unor campanii sociale bine gândite de autorități, primul gând zboară către preoți și către Biserică, cunoscută fiind încrederea de care se bucură.
Un exemplu personal a dat Papa Francisc, pe parcursul întregului an de pandemie, dar mai ales în ultimele luni.
În ianuarie, Papa Francisc și Benedict XVI au primit prima doză a vaccinului anti-Covid-19, iar într-un interviu acordat presei italiene Suveranul Pontif a definit vaccinarea ca pe ”o acțiune etică, pentru că îți joci sănătatea, îți joci viața, dar pui în joc și viața celorlalți”.
În martie, Papa Francisc a efectuat o vizită istorică în Irak și a luat cu el în delegația de presă care l-a însoțit doar jurnaliști vaccinați antiCovid.
Mai mult, la finalul lunii trecute, în Săptămâna Sfântă, Vaticanul a anunțat că vaccinează alte 1200 de persoane sărace și fără adăpost, ca urmare a ”apelului lansat de Sfântul Părinte în favoarea celor săraci, care nu trebuie să rămână în urmă”.
De altfel, pe 2 aprilie, în dimineața Vinerii Mari, Papa Francisc a vizitat sala din Vatican unde erau vaccinate cele 1.200 de persoane nevoiașe. Sfântul Părinte s-a dus încă de dimineață pentru a saluta oamenii, și ”a vorbit cu medicii și cu asistentele care și-au oferit voluntar timpul pentru administrarea vaccinului”.
Pe de altă parte, în Marea Britanie, catedrale uriaşe au fost transformate în centre de vaccinare împotriva Covid (foto).
Întrebat dacă este de părere că Biserica s-ar putea implica mai mult și mai vizibil în promovarea vaccinării antiCovid în România, mai ales în mediul rural și în comunitățile cu mulți vârstnici, părintele Francisc Doboș ne-a explicat că el, personal, asta face tot timpul, dar a subliniat totodată că ”nu se poate ca Biserica să facă o campanie pentru vaccinare”.
Francisc Doboș, preot catolic: M-am vaccinat. Și îi sfătuiesc pe toți să se vaccineze
”Eu asta zic. Zic în permanență, dar nu o zic de la altar, adică nu trebuie să înlocuiesc altarul, acolo unde trebuie să predic despre cuvântul lui Dumnezeu, ca să vorbesc despre vaccin, pentru că, până la urmă, pot să fie și credincioși care nu vor.
Dar cine mă întreabă, da. Și noi dăm informațiile ca atare: ’Vrem să scăpăm, asta este o cale’. Dar nu folosesc amvonul ca să promovez sau să predic despre vaccin. Nu predic despre vaccin, în sensul ăsta, dar în dialogul cu oamenii, da.
O fac oricum și din proprie inițiativă, până acum doar asta am făcut. Am vorbit pe Facebook.
N-o să mă duc să îi iau de mână pe fiecare, dar cu siguranță vorbesc cu cei care vin să mă întrebe.
Ce pot să mai fac, fac în forma despre care v-am spus. Sunt o persoană liberă și spun ce fac eu. M-am vaccinat. Și îi sfătuiesc pe toți să se vaccineze.
Mai mult de-atât nu, nu se poate ca Biserica să facă o campanie pentru vaccinare.
Să îi informeze, da. Să le spună oamenilor: ’Nu vă lăsați spălați pe creier!’, asta da, dar ’Hotărâți voi ce vreți să faceți!’.
Eu m-am vaccinat, dar pot fi mulți care nu ar vrea. Nu pot să dezbin comunitatea. Nu mă fac Apostolul Vaccinului, ci al lui Cristos”.
Bogdan Chiorean, preot ortodox și medic: M-am vaccinat. Grija față de trup e o datorie creștinească
Într-o postare emoționantă tot pe Facebook, Bogdan Chiorean, preot, medic și manager la Centrul de Ingrijiri Paliative "Sfantul Nectarie" Cluj-Napoca, explica, în urmă cu câteva luni, de ce s-a vaccinat și sublinia, la final: ” Grija față de trup e o datorie creștinească. Ne lepădăm de Hristos prin mândrie, prin invidie, prin neascultare, prin părerea-de-sine, prin răutățile de zi-cu-zi. Dar nu printr-un vaccin”.
”(...) M-am vaccinat pentru că slujesc într-un spital.
Unii se vaccinează. De frică. Alții nu se vaccinează. Dintr-o altă frică. Am trecut prin boală, probabil am anticorpi. Nu știu câți și nici cât timp rămân la un nivel protectiv. Și nici nu mă interesează. Pentru că am tăria morală să recunosc faptul că dispun de o cunoaștere limitată și prețuiesc oamenii care se străduiesc să ne fie bine.
La centrul de vaccinare, până am completat consimțământul informat și am așteptat la rând, m-am rugat Sfinților Doctori care-au înțeles că îl poți sluji pe Dumnezeu ajutându-i pe cei bolnavi. Și că El va primi ca pentru Sine dragostea ta.
M-am vaccinat mai ales în memoria celor peste 500 de persoane care au decedat la Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” în 2020. Nu singuri, dar fără cei dragi alături.
Cu ei, nu mai avem o altă șansă de a le arăta prețuire. Pe ei i-am ratat. Anul trecut nu au fost soluții, dar dacă o mai pățim și-n viitor, e de neiertat.
În drum spre casă, am zis o rugăciune pentru cei adormiți:
- Emil Palade, dimpreună cu ribozomii lui – care au făcut posibil acest vaccin
- Ioan Cantacuzino, alături de școala lui de imunologie românească, un erudit în campaniile antiepidemice
- Victor Babeș, cu școala lui de microbiologie, care ne-a făcut să pricepem rolul bacteriilor și al virusurilor în patologia infecțioasă
- Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, care deși n-are treabă cu vaccinurile, am siguranța că prin prisma atâtor destine salvate stă acum alături de ceilalți amintiți, în bucuria comuniunii Lui Dumnezeu și cercetând – în veșnicie – măreția tainelor Lui (…)”.
Află mai multe informații relevante pe acest subiect:
