Premierul Cîțu a făcut ceea ce trebuia să facă din punct de vedere politic: a oferit o perspectivă, un orizont de timp spre care să se îndrepte lumea obosită de această pandemie. 1 iunie ar trebui să fie cu adevărat începutul vieții normale.
Asta a făcut și președintele Macron, asta trebuie făcut când simți și vezi acumularea de tensiune, când simți și vezi că populația nu prea mai duce. Încă un pic și gata, ăsta e mesajul.
Ar fi bine ca dl Cîțu să fie cu adevărat sigur însă că va putea respecta acest termen. Pentru că, atunci când se prăbușește, jocul cu iluzia și speranța devine un bumerang pentru cei care îl folosesc.
Dl Cîțu leagă această speranță, în primul rând, de vaccinarea a peste 50% din populație, cel puțin 5 milioane, poate chiar 6. Pentru că vor veni multe vaccinuri și mizează pe implicarea Bisericii pentru vaccinare în mediul rural.
Primul semn al implicării l-am văzut deja. Și-a anunțat vaccinarea purtătorul de cuvânt al BOR. Va fi o măsură eficientă?
Sigur că influența preotului este foarte mare în mediul rural, dar nu știu dacă toți vor fi dispuși să se implice în acest demers. Preoții cu adevărat luminați nu cred că aveau nevoie de vreun imbold, în timp ce zona de tip Teodosie Snagoveanul nu o văd ieșind din tezele negaționiste.
Indiferent ce înțelegere face patriarhul, nu există nicio garanție și nicio modalitate de control a aplicării ei în teritoriu.
Dar să zicem că oamenii vor fi convinși. Rămâne întrebarea cum vor ajunge la vaccinare, în mod practic. Centrele din mediul rural sunt puține și, la felul în care funcționează platforma, ele sunt accesate preponderent de orășenii cu abilitați digitale.
Vă dau un exemplu dintr-o zona pe care o cunosc. Intre Câmpulung Muscel și Pitești sunt aproximativ 50 de km. Fără nicio secție de vaccinare. Există două la Câmpulung cu liste lungi de așteptare și mai există cele din zona Pitești – Mioveni, între care unele, precum Micești, sunt doar pe hârtie pentru că nu au nicio activitate.
Unde și cum să se ducă oamenii în vârstă aflați undeva pe această distanță, chiar dacă preotul îi convinge?
Și nu e o situație singulară. Degeaba se vaccinează pe bandă rulantă în centrele mari din București, dacă județe întregi sunt blocate.
Există oameni care s-au înscris pe liste din 15 martie și nu au primit niciun semn de atunci. Au văzut doar că listele cresc. Iar tăcerea a creat și o mare suspiciune că ceva nu e în regulă, cât timp în alte centre oameni care s-au înscris după au reușit deja să se vaccineze.
Nu ajută desigur nici suspiciunile aruncate, din motive comerciale din punctul meu de vedere, asupra Astra Zeneca (sunt vaccinată cu Astra), pentru care explicațiile sunt însă destul de greu accesibile pentru oamenii obișnuiți.
Așa cum nu cred că ajută deloc anunțul premierului că „în România nu se vă aplica certificatul verde, românii urmând să meargă fără acesta în vacanță”.
Este evident că premierul se referă la aplicarea în interiorul granițelor României, nu la deplasările pe care romanii le vor face în străinătate. Dar și în interior, de ce să nu fie certificatul verde un imbold pentru vaccinare? Pentru că dl Cîțu e populist.
Cunosc oameni care nu s-ar fi vaccinat dacă nu ar fi vrut să le fie mai ușoare deplasările externe. De ce să nu existe aceeași motivație și pentru cele interne? O soluție cu siguranță mai bună decât a ține închisă HoReCa până intră cu totul în faliment și pentru a mai trata din influența antivacciniștilor.
Dar sigur că nu poți impune așa ceva decât dacă asiguri vaccin oricărui om dorește să se vaccineze. Nu poți să impui un tratament diferențiat în funcție de ceva ce nu asiguri nediferențiat tuturor. E o regulă simplă.
Și la cum merg lucrurile mă tem că în privința vaccinării ne ducem spre o situație paradoxală cu două evoluții contradictorii. Pentru mediul rural accesul la vaccinare va rămâne deficitar, dependent doar de accesul la vaccinul Johnson&Johnson administrabil în cadrul caravanelor. În mediul urban, multe centre vor rămâne fără clienți.