„Statele Unite nu importă aproape deloc petrol prin Strâmtoarea Ormuz și nici nu vor importa în viitor. Nu avem nevoie de el. Nu am avut nevoie și nu avem nevoie.”
Asta declara președintele Donald Trump miercurea trecută, în discursul său din prime time de la Casa Albă.
„Deschideți naibii strâmtoarea, ticăloși nebuni, sau veți trăi în iad!”
Asta spunea Trump duminică, într-o postare pe Truth Social.
Ce s-a schimbat?
În primul rând, prețul petrolului.
Petrolul american a crescut cu peste 11% joi, la o zi după discursul lui Trump, ajungând la peste 111 dolari pe baril – cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani și una dintre cele mai mari creșteri zilnice din istorie.
Petrolul West Texas se tranzacționa în jur de 100 de dolari pe baril înainte de discursul lui Trump și sub 70 de dolari înainte de începerea războiului.
Trump are dreptate când spune că Statele Unite depind foarte puțin de petrolul din Orientul Mijlociu livrat prin Strâmtoarea Ormuz – ruta prin care trece în mod obișnuit 20% din petrolul mondial. America obține prin această strâmtoare doar aproximativ o jumătate de milion din cele 20 de milioane de barili de petrol pe care îi consumă zilnic – o cantitate foarte mică, ce ar putea fi înlocuită facil cu petrol din alte surse, scrie CNN într-o analiză.
Dar ultima amenințare a lui Trump, formulată în termeni atât de duri şi vulgari, subliniază un adevăr clar: sănătatea economiei americane depinde de Strâmtoarea Ormuz mult mai mult decât a admis până acum președintele.
Cerere și ofertă
Statele Unite au făcut progrese remarcabile în ultimii 15 ani în restructurarea industriei energetice, datorită fracturării hidraulice și forajului orizontal, în special în Bazinul Permian din Texas. America produce acum aproximativ 22 de milioane de barili de petrol pe zi, dublu față de Arabia Saudită și puțin mai mult decât consumă zilnic.
America este independentă energetic. Într-un fel.
Statele Unite importă totuși peste 6 milioane de barili de petrol pe zi – aproximativ o treime din consum. De asemenea, exportă în jur de 4 milioane de barili zilnic.
Asta pentru că nu tot petrolul este la fel: SUA produc petrol ușor, potrivit pentru benzină, dar mai puțin util pentru motorină sau combustibil pentru încălzire. Prin urmare, trebuie să importe petrol greu din regiuni precum Venezuela sau Orientul Mijlociu.
În plus, piața petrolului este globală. Când oferta scade într-o regiune, efectele se resimt peste tot. În astfel de situații, importatorii concurează pentru resursele disponibile, ceea ce duce la creșterea prețurilor.
Prin urmare, SUA vor avea probabil în continuare suficient petrol în timpul războiului cu Iranul. Problema reală este că nici America nu e protejată de șocurile de preț de pe piața globală.
Economia energiei
Prețurile ridicate la energie sunt o consecință evidentă a războiului și a blocării Strâmtorii Ormuz de către Iran. Prețurile petrolului au rămas ridicate, iar benzina a ajuns în medie la 4,11 dolari pe galon în SUA.
Aceste creșteri afectează deja economia americană. Mulți americani cu venituri medii și mici resimt presiunea prețurilor la combustibil, iar unele afaceri mici, care nu mai pot majora prețurile, sunt nevoite să ia decizii dificile privind personalul.
Un risc mai mare apare dacă prețurile ridicate reduc cererea de combustibil. Dacă americanii nu își mai permit să conducă sau să zboare, economia ar putea avea de suferit serios.
Chiar dacă o economie de 30 de trilioane de dolari nu este ușor de destabilizat, creșterile prețului petrolului au precedat majoritatea recesiunilor recente. Deocamdată, impactul este limitat: o creștere de 40 de dolari pe baril ar putea reduce PIB-ul cu aproximativ 1%.
Situația s-ar putea agrava rapid dacă prețurile cresc și mai mult. Costurile de transport, materiale de construcții, microcipuri și alimente ar putea crește, deoarece și alte bunuri esențiale tranzitează strâmtoarea.
Inflația anuală ar putea ajunge la 3,5%, anulând creșterile salariale din ultimul an.
„Economia SUA poate absorbi pentru o perioadă un șoc generat de petrolul peste 100 de dolari barilul. Dar dacă ajunge la 150 sau 200 de dolari, situația este complet diferită”, a declarat economistul Joe Brusuelas, citat de CNN.
Adevărul despre strâmtoare
Toate acestea ar putea explica schimbarea de ton a lui Trump.
De la începutul războiului, poziția sa a fost contradictorie: administrația ba a promis protecție navală pentru petroliere, ba a cerut altor țări să contribuie la redeschiderea strâmtorii. „Duceți-vă și luați-vă propriul petrol!”, a scris recent Trump pe Truth Social.
Declarațiile sale fluctuante au influențat puternic piețele, însă trendul general rămâne de creștere, pe măsură ce devine clar că Iranul deține controlul asupra strâmtorii.
Investitorii sunt îngrijorați că nu există o strategie clară de ieșire din conflict, iar escaladarea ar putea afecta și mai mult oferta globală de petrol.
Iranul a sugerat că ar putea impune taxe pentru trecerea navelor, ceea ce multe state din Golf ar putea refuza. Chiar și o redeschidere parțială ar lăsa piața globală cu un deficit semnificativ de petrol.
Trump a stabilit un termen limită pentru ca Iranul să redeschidă strâmtoarea, însă nu este clar cum va răspunde Teheranul sau dacă SUA îl pot determina să facă acest lucru.
B.B.