Distrugerea unui avion radar de tip AWACS al Forțelor Aeriene ale SUA, în urma unui atac iranian asupra unei baze din Arabia Saudită, riscă să afecteze serios capacitatea Washingtonului de a detecta și gestiona amenințările venite din regiune.
Imagini verificate de jurnaliștii CNN arată aeronava E-3 Sentry complet avariată, cu coada ruptă și domul radar – elementul-cheie al sistemului de avertizare timpurie – prăbușit la sol, la baza aeriană Prince Sultan.
„O lovitură serioasă” pentru capacitatea de supraveghere
Pierderea unui astfel de avion este „o lovitură serioasă pentru capacitățile de supraveghere ale SUA”, a declarat analistul militar Cedric Leighton, fost colonel al Forțelor Aeriene americane.
El avertizează că impactul nu se limitează la partea de monitorizare, ci afectează și coordonarea operațiunilor aeriene.
„Poate afecta capacitatea SUA de a controla avioanele de luptă și de a le ghida către ținte sau de a le proteja de aeronave și sisteme de rachete ostile”, a explicat acesta.
Comandamentul Central al SUA nu a comentat deocamdată distrugerea aeronavei.
„Creierul” din aer
Avionul E-3 Sentry nu este doar un radar zburător, ci un veritabil centru de comandă aerian.
Sistemul AWACS poate monitoriza un spațiu de luptă de până la 120.000 de mile pătrate (aproximativ 311.000 kmp) și poate urmări simultan aproximativ 600 de ținte – de la avioane și rachete până la drone sau vehicule de la sol.
Datele sunt transmise în timp real către comandanți, nave sau către Pentagon, iar operatorii de la bord pot coordona interceptări sau atacuri aeriene.
Un raport al Centrului pentru o Nouă Securitate Americană descrie aceste aeronave drept „centrul de comandă”, „creierul” câmpului de luptă, subliniind rolul lor esențial în coordonarea în timp real a operațiunilor.
Avantaj pierdut: detectarea timpurie a atacurilor
Radarele aeriene oferă un avantaj major față de cele de la sol, spun experții. Peter Layton, fost ofițer al aviației australiene, explică faptul că un AWACS poate detecta amenințări mult mai devreme.
În actualul conflict, o dronă iraniană de tip Shahed lansată de la aproximativ 320 de kilometri ar putea fi observată cu circa 85 de minute mai devreme decât de radarele terestre.
În plus, aceste aeronave sunt mobile și, în mod normal, mai greu de lovit decât infrastructura fixă.
Întrebarea-cheie: cum a fost posibil atacul
Distrugerea avionului la sol ridică semne de întrebare serioase. „Se iau, de obicei, măsuri extraordinare pentru a-l proteja, inclusiv escortă de avioane de vânătoare și evitarea zonelor ostile”, a spus Leighton.
El consideră incidentul „o breșă serioasă în protecția forțelor”.
Analistul sugerează și posibilitatea unui sprijin extern pentru Iran. „Cel mai probabil, Rusia a furnizat coordonate și imagini satelitare care au indicat locația exactă”, a afirmat el.
Strategie clară: Iranul lovește ținte critice
Atacul nu este întâmplător, spun analiștii. Kelly Grieco arată că Iranul vizează sistematic active esențiale: radare, infrastructură de comunicații, avioane-cisternă și AWACS.
„Iranul atacă radarele care detectează amenințările, avioanele-cisternă care mențin avioanele în aer și AWACS-urile care coordonează lupta. Este o campanie de contra-aeriană (…) iar pagubele sunt reale”, a explicat aceasta.
O vulnerabilitate mai veche: flota mică și îmbătrânită
Incidentul scoate în evidență și o problemă structurală a armatei americane: numărul redus și vârsta acestor aeronave. SUA aveau la începutul anului doar 17 avioane E-3, mai puține decât bombardierele B-2, potrivit datelor din industrie, citate de CNN.
Primele au intrat în serviciu în 1978, iar flota s-a redus constant în ultimul deceniu.
Construite pe platforma Boeing 707, aceste aeronave au echipaje numeroase și costuri ridicate – echivalentul a aproximativ 540 de milioane de dolari în prezent.
Pe lângă SUA, astfel de avioane mai sunt operate de Arabia Saudită, Franța și Chile, iar NATO deține propria flotă comună.
Înlocuirea întârzie
Deși Forțele Aeriene americane caută de ani buni un înlocuitor pentru E-3, Pentagonul nu a decis încă ce platformă va fi adoptată.
Există alternative, precum E-2 Hawkeye, utilizat de Marina SUA, însă acesta este mai mic și are capacități limitate comparativ cu E-3.
G.P.