Donald Trump nu și-a schimbat în fond comportamentul, ci doar și-a mărit scena. Dacă altădată șoca prin felul în care vorbea despre femei și despre propria putere, acum se poartă ca și cum ar avea dreptul să intervină brutal asupra a orice: țări, alianțe, instituții, clădiri, simboluri ale statului american, scrie Maureen Dowd, într-un text de opinie publicat în The New York Times.
„Trump obișnuia să se laude că poate apuca femeile între picioare. Acum, apucă lumea de axa ei. El crede în continuare că are dreptul să lovească transgresiv, să treacă peste orice limită și să intre cu forța acolo unde vrea. Doar că și-a extins țintele. Când ești o vedetă, spunea el odată, te lasă să faci asta. Poți să faci orice”.
Al doilea mandat al lui Trump este definit de brutalizare. De un tip de guvernare care înseamnă impunere, forță, dispreț față de limite și convingerea că puterea îți dă dreptul să faci orice, oricum și oriunde.
Această atitudine este susținută, scrie Maureen Dowd, de un Cabinet de obedienți și de republicani gata să-i valideze orice exces. Mike Johnson i-a inventat chiar un „America First Award”, iar liderul Camerei Reprezentanților a salutat o „frumoasă statuie aurie” cu vultur, potrivită, în viziunea lui, pentru „noua eră de aur a Americii”.
Trump crede mai mult ca oricând că poate avea ce vrea, în modul în care vrea. Fie că este vorba despre o țară, un oraș sau despre Casa Albă. A pus mâna pe Casa Poporului american, a ras Aripa de Est și o grădină Jackie Kennedy înainte ca cineva să poată măcar vedea planurile.
Bombardează bărci suspectate de trafic de droguri, îl smulge pe Nicolás Maduro din dormitor și privește cu lăcomie spre Groenlanda și Cuba.
„Cred că voi avea onoarea să preiau Cuba”, a spus el. „Este o mare onoare. Să iau Cuba într-o formă sau alta. Fie că o eliberez, fie că o iau. Cred că pot face orice vreau cu ea, dacă vrei adevărul.”
La o ședință de cabinet de joi, Trump a glumit, amuzat, că s-ar putea duce în Venezuela ca să candideze la președinție împotriva lui Delcy Rodríguez, vicepreședinta lui Maduro, ajunsă în funcție cu aprobarea sa.
Iar luni, Trump a spus că, dacă Iranul nu i se supune, „vom continua pur și simplu să bombardăm până ne saturăm”. În același timp, era furios că NATO nu se pliază pe voința sa și amenința că Alianța va plăti politic această lipsă de docilitate.
„A fost un test pentru NATO”, a spus el la reuniunea de cabinet. „Dacă nu faceți asta, o să ținem minte. Să țineți minte. Țineți minte peste câteva luni. Țineți minte ce spun acum. Există o expresie, o expresie grozavă: «Never forget». Noi nu putem uita.”
Dowd observă că este straniu felul în care Trump confiscă sloganul legat de 11 septembrie, în condițiile în care, chiar în acea zi, comenta că, după prăbușirea turnurilor gemene, una dintre clădirile lui, 40 Wall Street, devenise cea mai înaltă din Lower Manhattan.
Cândva, Trump spunea că războiul este o risipă de timp, bani și vieți. Visa la hoteluri pe plajele din Coreea de Nord și Gaza. După victoria din 2016, vorbea despre oprirea cursei americane de a răsturna regimuri străine despre care SUA nu știu mare lucru și în care nu ar trebui să se implice. Astăzi, remarcă autoarea în The New York Times, Trump pare atras tocmai de schimbarea de regim.
„Cadet Bone Spurs” - așa cum îl numește Dowd, o ironie la adresa lui Trump, care a evitat Vietnamul invocând pinteni calcaneeni - a prins gustul exhibării puterii militare americane, iar la Pentagon nu pare să existe cineva dispus să-i tempereze noua apetență pentru violență globală, cu atât mai puțin agresivul Pete Hegseth.
Hegseth, scrie The New York Times, a arătat din nou de ce este o alegere neliniștitoare pentru conducerea armatei, după ce a blocat promovarea a doi ofițeri de culoare și a două femei la gradul de general de brigadă. Pe listă a rămas un grup dominat în mare parte de bărbați albi, tipologia preferată a lui Hegseth, observă sarcastic Dowd.
Când Trump era doar un dezvoltator celebru, oamenii râdeau de megalomania lui de a-și pune numele peste tot. Punea mâna pe clădiri ca pe niște trofee. Acum însă, scrie Maureen Dowd, nu mai este deloc amuzant. Este respingător.
Și-a forțat numele asupra Kennedy Center. A șters „U.S.” din U.S. Institute of Peace și l-a transformat în Donald J. Trump Institute of Peace. Își pune numele pe o clasă de nave de război. Un banner uriaș cu chipul său domină clădirea Departamentului Justiției. A încercat să reboteze aeroportul Washington Dulles și Penn Station din New York și visează la un arc în stil Trump, în fața Memorialului Lincoln, atât de înalt încât ar putea afecta culoarele de zbor de la Reagan National Airport.
Comisia sa pentru arte a aprobat și crearea unei monede comemorative din aur de 24 de karate, cu imaginea unui Trump încruntat, aplecat deasupra unui birou, cu pumnii strânși. Iar acest Rege Midas, spune Dowd, împinge acum Departamentul Trezoreriei să bată și o monedă de un dolar din aur cu chipul său.
Iar goana sa tot mai frenetică după omniprezență nu se oprește aici. Departamentul Trezoreriei a anunțat joi că va deveni primul președinte în funcție a cărui semnătură apare pe bancnotele americane.
„Amprenta președintelui asupra istoriei, ca arhitect al renașterii economice din noua eră de aur a Americii, este incontestabilă”, a spus trezorierul Brandon Beach. „Tipărirea semnăturii sale pe moneda americană nu este doar potrivită, ci și pe deplin meritată.”
Dowd notează sec că este alarmant faptul că trezorierul american pare să nu înțeleagă că operațiunea din Iran împinge prețurile în sus și prăbușește bursele.
În final, spune Dowd, toți cei care încearcă să înțeleagă acest Trump mai belicos ar trebui să pornească de la un fapt simplu. Este același Trump din Access Hollywood. Același om cu postura sa amorală, pseudo-macho, același teatru agresiv și aceeași convingere că poate trece peste orice.
Diferența este că acum are o scenă mult mai mare și cele mai mari arme.