România are resurse, poziție geografică și apartenență la UE și NATO, dar nu transformă aceste avantaje într-o strategie de putere, susține președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță. El avertizează că țara riscă să rămână doar un furnizor de materie primă și un simplu coridor energetic, deși ar putea deveni un pol european de securitate energetică.
Chisăliță spune că problema României nu este lipsa de resurse sau de oportunități, ci lipsa de decizie și de strategie.
„România nu e o victimă. România este, în acest moment, complice la propria irelevanță. Nu ne ține nimeni pe loc. Nu ne blochează nimeni din exterior. Nu suntem marginalizați. Suntem invitați la masă. Problema este că nu avem curajul să vorbim”, afirmă președintele Asociației Energia Inteligentă .
Există o „fereastră strategică”
Chisăliță spune că România se află într-un moment rar favorabil. Europa caută surse noi de energie, războiul a schimbat regulile jocului, iar regiunea Mării Negre capătă o miză geopolitică mai mare.
El arată că România are în același timp resurse energetice, poziție strategică și apartenență la structurile occidentale, o combinație pe care puține state din regiune o au.
„Astăzi, contextul este mai favorabil decât a fost vreodată după 1989. Europa caută disperată energie. Războiul a schimbat regulile jocului. Granița estică a devenit linie de front geopolitic. Iar România stă pe una dintre cele mai valoroase combinații din regiune: resurse energetice + poziție strategică + apartenență la structuri occidentale”, spune Chisăliță.
El leagă această miză și de gazele din Marea Neagră. Proiectul Neptun Deep, dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, avansează, iar primele volume sunt estimate pentru 2027. În opinia lui, important nu este doar că România va extrage gaze, ci ce poziție va construi în jurul acestei resurse.
Chisăliță spune că tot mai multe state se uită spre România tocmai pentru acces la resurse, rute și capacități de tranzit, dar că Bucureștiul nu folosește suficient acest avantaj.
„Nu vin din curtoazie. Vin din nevoie. Au nevoie de acces, de rute, de resurse. Au nevoie de ceea ce noi tratăm cu indiferență. Și totuși, România nu capitalizează. Nu negociază dur. Nu impune condiții. Nu își construiește statutul”, afirmă el.
Ce are România, dar nu folosește suficient
Chisăliță susține că România are trei atuuri mari: resursele energetice, mai ales gazele din Marea Neagră, poziția geografică într-o zonă-cheie pentru fluxurile de energie și apartenența la UE și NATO.
În opinia lui, acestea nu sunt simple avantaje tehnice sau comerciale, ci instrumente de influență.
„Gazul din Marea Neagră nu este doar o resursă. Este un pol de influență. Nuclearul nu este doar producție. Este stabilitate strategică. Poziția geografică nu este un avantaj pasiv. Este o armă geopolitică - dacă știi să o folosești”, spune Chisăliță.
El atrage atenția că România riscă să rămână doar un coridor energetic pentru deciziile altora, dacă nu își asumă un rol mai clar și mai ambițios.
„Fie devenim nodul prin care trece energia și influenți în Europa, fie rămânem teritoriul prin care trec deciziile altora”, avertizează el.
De asemenea, Chisăliță spune că riscul mare este ca România să vândă pur și simplu resursa, fără să câștige și greutate strategică din ea.
El avertizează că semnarea unor acorduri comerciale pe termen lung înaintea unor înțelegeri strategice solide poate limita opțiunile României pe termen lung și poate transforma țara într-un simplu furnizor de materie primă.
Ce propune AEI
AEI propune, spune Dumitru Chisăliță, un proiect de țară, coordonat la cel mai înalt nivel, sub formula „România – pol de securitate europeană prin energie”.
Potrivit analizei, acest cadru ar trebui construit pe patru piloni:
- autonomia energetică, prin folosirea strategică a gazelor din Marea Neagră, extinderea nuclearului și dezvoltarea regenerabilelor;
- infrastructură regională integrată, cu interconectări, stocare și rețele modernizate;
- parteneriate strategice în UE, NATO și bilateral;
- competitivitate economică prin energie accesibilă, care să atragă investiții și relocări industriale.
Miza următorului deceniu
Chisăliță susține că intervalul 2026–2035 va fi decisiv, pentru că în acest deceniu se vor reconfigura atât poziția geopolitică a Mării Negre, cât și politica energetică și industrială a Uniunii Europene.
El spune că, dacă România nu profită acum de context, riscă să rămână periferică într-o regiune în care alții vor prelua rolurile de coordonare.
„Momentul este acum. Și trece. România nu are nevoie de încă o strategie. Are nevoie de o ruptură de mentalitate. De la frică la asumare. De la reacție la inițiativă. De la periferia Europei la centrul ei”, conchide Chisăliță.