Rachetele iraniene au încercat să vizeze baza militară comună SUA–Marea Britanie din Diego Garcia, în Oceanul Indian.
Două rachete au fost lansate vinerea trecută – una a eșuat, iar cealaltă a fost interceptată, a declarat ministrul britanic al Apărării, John Healey.
Diego Garcia se află la aproape 4.000 km de Iran, iar tentativa iraniană a stârnit îngrijorări privind raza de acțiune a rachetelor țării islamice și a alimentat temerile că Iranul ar putea viza acum și mare parte din Europa, inclusiv Londra.
Există însă încă îndoieli cu privire la capacitatea rachetelor iraniene de a atinge ținte aflate la asemenea distanțe. Totuși, racheta care a eșuat vinerea trecută ar fi parcurs aproximativ 3.000 km de la baza de lansare.
Cât de serioasă este această amenințare iraniană?, se întreabă BBC.
Occidentul urmărește traiectoria rachetelor
SUA și Marea Britanie au avut indicii clare că Iranul încerca să vizeze Diego Garcia și au monitorizat rachetele în zbor.
Forța Spațială a SUA poate detecta orice rachetă lansată din Iran de la baza Buckley din Colorado. Anul trecut, BBC a primit acces în centrul de control, unde se poate urmări traiectoria oricărei rachete lansate oriunde în lume.
Sistemul folosește o rețea de sateliți și radare puternice la sol – inclusiv la baza RAF Fylingdales din Marea Britanie – care pot urmări racheta de la lansare până la țintă.
Are Iranul rachete cu rază mai lungă de acțiune?
Lansarea, chiar dacă nu a avut succes, sugerează că Iranul nu a fost transparent în privința programului său de rachete.
Teheranul a susținut anterior că și-a limitat raza rachetelor la 2.000 km. Însă Israelul afirmă acum că rachetele iraniene au o rază de două ori mai mare de atât – până la 4.000 km, ceea ce ar aduce nu doar Diego Garcia, ci și o mare parte din Europa în bătaia lor.
Până acum, Iranul a folosit frecvent rachetele balistice cu rază scurtă, de până la 3.000 km, împotriva Israelului și a statelor din Golf în ultimele trei săptămâni.
Înainte de război, Iranul ar fi avut peste 2.000 de astfel de rachete. Deși SUA și Israelul au vizat aceste arsenale, ele continuă să fie utilizate.
Mai puțin clar este cât de avansat e programul iranian de rachete balistice cu rază medie, între 3.000 și 5.500 km.
Sidharth Kaushal, expert la think tank-ul londonez Royal United Services Institute, spune că „se știa de mult că iranienii aveau un program de rachete balistice cu rază medie înainte de acest război”.
Două argumente există pentru această concluzie: dezvoltarea unor arme nucleare – pe care Iranul o neagă constant – și necesitatea unor rachete mai performante pentru programul spațial.
Ce rachete a lansat Iranul către Diego Garcia?
Nu este clar ce tip de rachete au fost folosite. Kaushal spune că ar putea fi o versiune a rachetei iraniene Khorramshahr, bazată pe un model nord-coreean, cu o rază de peste 2.000 km și un focos de 1,5 tone.
El adaugă că raza ar putea fi „foarte ușor dublată prin utilizarea unui focos mai ușor”, deși impactul asupra bazei ar fi fost probabil limitat.
De asemenea, Iranul ar putea adapta rachete din programul său spațial. Teheranul a lansat deja sateliți, iar rachete precum Qaem 100 sunt considerate a avea utilizare dublă, civilă și militară.
Totuși, este puțin probabil ca Iranul să dețină un număr mare de rachete balistice cu rază medie sau lungă. Atacurile SUA și ale Israelului din vara anului trecut au vizat deja acest program, iar capacitățile rămase sunt în continuare urmărite.
Faptul că Iranul a lansat doar două rachete către Diego Garcia sugerează că această capacitate este limitată.
Este Londra în raza de acțiune?
Dacă Iranul ar decide să vizeze Europa, există deja unele măsuri de apărare.
SUA au instalat sisteme de apărare antirachetă în Polonia și România, parte a scutului NATO, folosind sisteme Aegis Ashore, similare celor utilizate pentru interceptarea rachetelor iraniene.
Marea Britanie are însă capacități limitate de apărare antirachetă, un punct slab recunoscut recent de Guvern.
Pentru moment, amenințarea pare redusă. Kaushal spune că este „posibil” ca o rachetă iraniană „să ajungă la Londra”, explicând că „raza unei rachete este elastică – dacă reduci greutatea focosului, poți crește distanța”.
Totuși, chiar dacă ar ajunge, ar fi „un număr mic de rachete convenționale, deasupra unui spațiu aerian bine apărat... și destul de imprecise la distanțe mari”.
Analistul Decker Eveleth confirmă că există „multe necunoscute” și că, pe măsură ce crește distanța, crește și imprecizia. „Este adevărat că o rachetă poate ajunge la Londra, dar nu va fi deosebit de precisă”, a spus el, concluzionând că „nivelul de risc pentru Londra este destul de scăzut”.
Justin Crump, de la compania de intelligence Sibylline, afirmă că lecția principală nu ține neapărat de tehnologie, ci de capacitatea militară a Iranului. „Iranul este capabil deocamdată să surprindă SUA și Israelul după trei săptămâni de bombardamente. Forțele sale pot fi slăbite, dar nu sunt înfrânte”, a declarat el.
B.B.